901 matches
-
un material sintetic care arată și se comportă că pielea umană. Este un material poros și nu poate fi sterilizat. Fructele și legumele cu forma de falus, cum ar fi bananele sau castravetele au fost folosite ca dildo-uri, posibil din preistorie. Orice obiect care are fermitatea și forma corespunzătoare poate fi, în mod ipotetic, folosit că dildo. În mod convențional, multe dildouri au forma penisului uman cu diferite detalii (vene, scrot) iar altele sunt făcute pentru a se asemănă falusului unor
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
în cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomenește în Biblie. Or, potrivit lui Mircea Eliade „istoria începe în Sumer“. Practic, începuturile masoneriei operative reprezintă începuturile culturii urbane, construcția primelor orașe-cetăți. Din punct de vedere al preistoriei speciei umane însă, omul a fost dintotdeauna un cioplitor al pietrei. Când arta cioplirii pietrei a fost combinată cu geometria, a apărut Arhitectura. Primii Mari Maeștri au fost, de fapt, Arhitecți. În secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
sau „complexul Electrei”, care trimit la alte personaje mitologice). Sintagma fusese folosită deja sporadic de unii autori. La rândul său, vraciul-tămăduitor Melampus, căruia i-au fost atribuite și alte cazuri de vindecare miraculoasă a unor tulburări psihice, este revendicat de „preistoria” psihiatriei ca precursor al unor metode terapeutice actuale. Alte studii subliniază persistența unor forme asemănătoare de „psihoterapie”, cu origini arhaice, în anumite mănăstiri și biserici din vremurile moderne. Iphiclos și boii săi legendari apar în expresia latină: Devenit proverbial, mai
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
iar mai tarziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin perioadei neolitice și eneolitice, între anii 5660 - 1700 î.e.n. În lucrarea "Cercetări din preistoria județului Neamț" Constantin Mătasă afirmă că localitatea Cîndești face parte dintre cele mai bogate stațiuni preistorice din județ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița a județului Neamț și era formată din satele Bărcănești, Bălcești
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
modern, ale înhumării morților, ale folosirii de obiecte cu folosință simbolică precum mărgelele și vopselurile, ale unor așezări omenești permanente și ale construcției de case din piatră. Situl de pe Muntele Carmel joacă un rol cheie în chestiuni centrale ale cercetării preistoriei în lume, ca de pildă, originea omului modern, dezvoltarea comportamentului uman modern, relațiile dintre om și mediu, și primele semne de sedentarizare și de producere a unor alimente. Zona peșterilor Nahal Mearot a fost declarată la 29 iunie 2012 patrimoniu
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
Stroești - Argeș. Din perioada terțiară, în apele Vâlsanului se află aspretele "(Romanichthys valsanicola)" specie de pește din familia "Percidae", unic în lume. Această specie a fost descoperită în anul 1957 de către Nicolae Stoica din Galeș - Argeș. O altă relicvă a preistoriei o reprezintă Lacul cu Ochi (numit și Lacul Fără Fund) din partea de răsărit a satului Stroești. Acest lac de origine glaciară reprezintă o stațiune floristică originală prin faptul că este singura mlaștină oligotrofă de acest fel cunoscută în regiunile extracarpatice
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
folosit interpretarea lui Iustinian ca justificare pentru supremația ecleziastică asupra instituțiilor laice, astfel cerând arderea pe rug pentru păcate carnale tocmai în numele lui Carol cel Mare. Arderea pe rug a fost pedeapsa standard pentru sodomie, prevalentă mai cu seamă în preistoria germanică (potrivit folclorului german „deviațiile sexuale”, la timpul respectiv, și mai ales dorința de același sex erau cauzate de un duh rău numit "" [nithing] ), și este posibil că Benedict însuși făcea parte din tribul germanic al francilor. Benedict a lărgit
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
Lupta cu arme din lemn, apoi din piatră și din metal, este atestată din Preistorie. Din acest punct de vedere, istoria scrimei, adică a tehnicii și a artei de a mânui armele albe, este foarte veche. Primele competiții de scrimă cunoscute, cu scrimeri, arme „false”, arbitri și spectatori, datează din Egiptul antic. Totuși, scrima este
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
acestei culturi sunt "Gînditorii" descoperiți în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o necropolă de la Cernavodă se află acum în Muzeul Național de Istorie a României. O altă dovadă care atestă faptul că teritoriul actual al României era locuit încă din preistorie este în „Peștera cu Oase”. Această peșteră este un sistem de 12 galerii carstice, situat în sistemul carstic al Văii Minișului, în apropiere de orașul Anina. Aici s-au descoperit, în 2002, cele mai vechi rămășițe din Europa ale omului
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
pe drumul județean 141, Pelișor - Moșna - Mediaș. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței unei locuiri pe teritoriul satului încă din neolitic și eneolitic astfel, în locul numit "La Râpă" s-a descoperit o așezare Preistoria în România preistorică cu material aparținând culturii "Petrești". În hotarul satului, la "Via lui Rampelt" s-au găsit materiale aparținând culturii "Coțofeni", iar din alt loc provin seceri de bronz și fier medievale. Pe "Drumul Cetății" este semnalată o necropolă
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
mult loc elementele incantatorii ale colindelor creștine / precreștine, ale descântecelor / încântecelor câmpiei, ale cultului Cavalerului Dunărean, ce au germinat în perimetrul Bărăganului teluric / celest, polidimensionând Eterna Câmpie, topos emblematic, cu oglinda-spațiu teluric, din care lucrările "ens"-ului uman, căile prin preistorii / istorii ale Valahilor / Dacoromânilor din matca Dunării se proiectează / receptează, se reflectă în oglinda-spațiu-celest ca „gospodărire” spirituală autohtonă: <poem>Trece umbra mea prin fața curții mamei mele. Ea, în fiecare dimineață, mătură întunericul căzut pe bătătură în timpul nopții. - Cu cine te-
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
modelul arhetipal al relației maestru-discipol. Mircea Eliade în "Istoria credințelor și ideilor religioase" sintetizează : Angelo Morretta(Dan Petrașincu) consideră că Maeștrii sunt urmașii Brahminilor și Rishilor:"Între , și Maeștri se poate indica o certă diferențiere pe care se coboară din preistorie în istorie. Termenul "Paramguru"(guru al gurului) poate fi folosit și pentru a-l desemna pe Dumnezeu.
Guru (maestru spiritual) () [Corola-website/Science/327737_a_329066]
-
-o dacilor. Repertorium-ul publicat de M. Roska semnalează fragmente ceramice aparținând culturii Wittenberg, precum și descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În monografia regiunii Hunedoara, Octavian Floca a descris zona Măgurii Uroiului ca fiind locuită încă din preistorie. De asemenea, a adus în discuție existența unui castru roman și a cetății medievale pe terasa din stânga dealului, spunând că ultima a fost distrusă în secolul al XVII-lea. În anii `70 unele descoperiri întâmplătoare au pus în evidență urme
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
Ross este fratele mai mare al Monicăi Geller. În facultate i-a cunoscut pe Chandler Bing, cu care a format o formație de muzică și pe Carol Willick, prima sa soție. Este doctor în paleontologie și lucrează la Muzeul de Preistorie din New York. De asemenea, mai târziu, va deveni și profesor la Universitatea din New York. Este divorțat de trei ori și are doi copii. Prima soție, Carol Willick, prietena sa din facultate, descoperă că este lesbiană după ce rămâne însărcinată cu fiul
Ross Geller () [Corola-website/Science/307253_a_308582]
-
continuitate fiind probabil folosite de populațiile locale până la ocuparea Sardiniei de Imperiul Roman în secolul II î.Hr. Incertitudinea datării monumentelor de tip nuraghi este tipică arheologiei din acestă regiune. Conform arheologului italian Massimo Pallottino, cercetător ce se ocupă cu studiul preistoriei italiene, civilizația nuragică a creat cea mai avansată și cea mai monumentală cultură arheologică din tot bazinul vestic din Marea Mediterană. Din numărul mare de construcții doar o foarte mică parte a acestora au fost cercetate științific. Foarte multe artefacte aparținând
Cultura Nuraghi () [Corola-website/Science/302962_a_304291]
-
ales cu vânătoarea și pescuitul. Multe dintre așezările din zonă au fost fondate în secolele XVII și XVIII de către reprezentanți ai Companiei Golfului Hudson. Între localitățile mai importante din zonă se numără: Zona golfului Hudson a fost locuită încă din preistorie de triburi de eschimoși (inuit, în nord) și cree (în sud). În 1610, Henry Hudson a descoperit golful, care va purta numele său, și a explorat coastele sale estice. În primăvara următoare însă, pe nava sa a izbucnit o revoltă
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]
-
arheolog britanic, devenit renumit prin descoperirea în anul 1925 a unui fragment din cel dintâi craniu de om preistoric în Palestina - așa numitul Om din Galileea din urmă cu 250,000 ani. Turville-Petre a efectuat primele săpături de explorare a preistoriei în Palestina, în peșterile Zutiye și Amira din Wadi al Amud (Nahal Amud). Turville-Petre a fost vreme de câțiva ani și un activist pentru drepturile homosexualilor și, de asemenea, un prieten apropiat al scriitorilor Christopher Isherwood, Stephen Spender și Wystan
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
răspândit de la începutul mileniul 3 î.Hr. în întreaga stepă din nordul Mării Negre, din jurul Mării Caspice și în Europa de est. Contribuția Marijei Gimbutas la stabilirea originii indo-europeenilor, propusă pentru prima dată în 1956 în lucrarea "The Prehistory of Eastern Europe, part 1" ("Preistoria Europei răsăritene"), a reprezentat o sinteză interdisciplinară de pionierat în arheologie și lingvistică. Teoria gorganelor propune ca patrie primordială (Urheimat) a vorbitorilor de limbi indo-europene stepele nord-pontice și de la Marea Caspică și pleacă de la premisa că în această zonă erau
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
provenind din culturile preistorice din nord-estul Europei au ridicat noi întrebări privind influența și expansiunea culturii gorganelor spre vest. Migrațiile paneuropene și procesul de „kurganizare”, în special a nu ar fi fost atât de importante pe cât le considera experta în preistorie Marija Gimbutas. Modelul unei „culturi a gorganelor ” postulează existența de asemănări culturale între variate culturi din stepele nord-pontice și de la Caspică în calcolitic și epoca bronzului (mileniile V-III î.Hr.) pentru a justifica identificarea acestei culturi ca o cultură arheologică
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
fel de sport național. Un alt sport autohton este și Hornussen, o combinație între baseball și golf. Steinstossen este varianta elvețiană a aruncării greutății, un concurs de aruncare a unei pietre grele. Practicat doar în satele de munte încă din preistorie, acest sport este atestat documentar în Basel în secolul al XIII-lea. El este punctul central al Unspunnenfestului, festival ce se ține începând cu 1805 și al cărui simbol este piatra de 83,5 kg botezată "Unspunnenstein". Bucătăria tradițională elvețiană
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
din majoritatea regiunilor geografice. Acest rit funerar consta în incinerarea (arderea) defuncților, resturile rezultate în urma arderii fiind îngropate, fie direct în groapa funerară, fie într-un recipient funerar, cunoscut sub denumirea de "urnă funerară". Practica incinerației este atestată încă din preistorie (din paleoliticul superior) și pe tot parcursul protoistoriei și a celorlalte perioade istorice Arheologii au descoperit, în diferite părți ale lumii, vechi urme ale practicării incinerației, uneori urmată de înmormântarea cenușii, în așa-numite "morminte de incinerație": În peștera Sri
Incinerație () [Corola-website/Science/326752_a_328081]
-
Din preistorie până în perioada contemporană istoria Franței poate fi divizată în numeroase perioade, cele mai multe în funcție de schimbările ce au avut loc, fie de regim politic, fie de dinastie. Prezența umană pe actualul teritoriu al Franței datează de încă acum 1.800.000 de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,62%), cu o minoritate de penticostali (1,02%). Pentru 3,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Teritoriul comunei prezintă urme de locuire încă din preistorie. Acest lucru îl atestă numeroasele descoperiri arheologice datând încă din perioada eneoliticului. Descoperiri aparținând culturii Cucuteni au fost făcute în situl de la Fulgeriș - "Trei Cireși" (cercetări intreprinse de arheologul Lăcrămioara Istina), iar epoca bronzului este documentată prin descoperirile făcute la
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
fi avut loc la începutul primului mileniu) până la cucerirea Bazinului Panonic la sfârșitul secolului al IX-lea (în istoriografia maghiară „honfoglalás” "descălecarea"). Principatul Ungariei, despre a căurui existență există puține surse de informații, este inclus de către unii instorici în perioada preistoriei maghiare. Termenii „istorie veche” și „istorie timpurie” sunt folosiți de diferiți cercetători pentru a descrie aceeași perioadă din istoria maghiară. Limba maghiară este clasificată în mod tradițional ca fiind o ramură ugrică a limbilor uralice. Este posibil ca limbile uralice
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Arnulf al Franciei Răsăritene a atacat Moravia Mare, în rândurile armatei sale aflându-se războinici maghiari. Doi ani mai târziu, maghiarii au schimbat alianțele, atacând Panonia, de data aceasta alături de regele Svatopluk I al Moraviei Mari. La sfârșitul perioadei numită preistoria ungurilor, pe la 895, maghiarii au început „descălecatul” în Panonia, unde aveau să-și stabilească o nouă patrie.
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]