507 matches
-
deși contorsionată de convulsii profunde. În pofida unor paralelisme ce țin de caracterologia vârstei juvenile și de atmosfera satului românesc, apropierea de Amintiri din copilărie a lui Ion Creangă apare forțată, proza lui V. raportându-se mai degrabă, deși parțial o premerge, la Moromeții lui Marin Preda și la unele scrieri ale lui Ion Agârbiceanu și Pavel Dan. Memorabile sunt certurile pentru pământ (pentru avere în general) din sânul familiei, precum și tirania „Moșului” asupra copiilor. De altfel, „Moșul” și „Buna”, creionați după
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
1990-1991) și al editurii cu același nume. Colaborează la „Luceafărul”, unde debutează în 1963, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Vatra”, „Cronica”, „Manuscriptum”, „Orizont” ș.a. Este distins în 1968 cu Premiul pentru poezie al revistelor „Viața studențească” și „Amfiteatru”, care premerge debutului în volum, cu Obsesia păsărilor (1970). Pe fundalul unei intense activități jurnalistice, marcată de apariția ulterioară a numeroase volume de reportaje - Țara fântânilor (1972), Rapsodii la vatra Mioriței (1975), Reîntâlnire cu cetatea adolescenței (1979), Carte de dragoste pentru București
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
stătător. Fapt este că p. marchează o etapă de tranziție între cele două curente ce se exclud principial. Încă de la începutul secolului al XVIII-lea, clasicismul începe să fie zdruncinat din afară și din interior. Giambattista Vico afirmă că sentimentul premerge rațiunii și chiar o predetermină, iar abatele Du Bos, Fénelon, Ludovico Muratori atribuie sensibilității o funcție creatoare decisivă. În planul creației, clasicismul e dinamitat de Marivaux, prin îmbinarea originală a comicului cu psihologicul. Creșterea continuă a interesului pentru stările afective
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
la suspendarea revistei. Expresie a unei epoci revoluționare și a unei generații militante, P. este una din publicațiile de seamă ale literaturii române atât prin valoarea colaboratorilor, cât și prin ideologia politică și literară și, împreună cu „Dacia literară”, care o premerge, și cu „România literară”, care îi va urma peste un deceniu, pregătește evenimente de mare importanță pentru destinul României: mișcarea revoluționară de la 1848 și Unirea Principatelor. A.T.
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
o dedicație de simpatie către revista „unu”, sub semnul avangardismului, îngăduie prea puțin să se întrevadă devenirea ulterioară. Poate în câteva erotice se presimte stângăcia aceea subtil stilizată care va face farmecul Cânticelor țigănești, după cum conștiința, timidă încă, a nonconformismului premerge marilor gesticulații de frondă din Declarația patetică, prin cultivarea unor imagini grotești, drapat-protestatare, ale mizeriei sociale. În rest, poezia se păstrează în cadre elegante, bine strunite de ritmuri și rime, ajungând chiar la un vag ermetism. Cu toate că se editează abia
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
fapt. Aici pot fi remarcate o legătură cu avangarda anilor ’30 (poemul care dă titlul volumului de debut este grăitor), dar și înscrierea în stilistica optzecistă. Exigența cu care și-a întârziat publicarea primei culegeri, unde se află versuri ce premerg literaturii generației, fac din apariția cărții și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai mare roman al tuturor timpurilor (2002). Începutul e un joc dramatizat, cu dialoguri mucalite, ironice, antilivrești
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
este un caz tipic. Invențiile tehnologice nu sunt întâmplătoare, ci se condiționează, se așteaptă una pe cealaltă. Nu orice invenție tehnologică este posibilă la un moment dat. Omenirea nu poate face salturi peste etape. Tehnologia mecanică este un stadiu care premerge, în mod necesar, tehnologia chimică și electrică. În trecerea de la tehnologia pietrei la cea a fierului, tehnologia bronzului a fost o etapă intermediară. Bronzul este însă o materie mai puțin convenabilă decât fierul. Atunci ne putem întreba, de ce colectivitățile umane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și dificultatea determinării sale. Pentru a identifica cu claritate o cerință funcțională este necesar să pornim de la o bună cunoaștere a structurii și mecanismelor de funcționare ale respectivului sistem, a legilor care îi guvernează funcționarea. Determinarea cerințelor funcționale nu poate premerge decât în mod excepțional cunoașterea amănunțită a sistemului ca atare, fiind în fapt o consecință a acesteia. Și de aici și dificultatea majoră a analizei funcționale: propozițiile funcționale, care raportează diferitele fenomene sociale la cerințele funcționale, au un grad ridicat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
depășește stângăciile debutului. Tonul de un clasicism aparent (impresie datorată interferențelor elegiacului, limbajului abstract sau recuzitei din care nu lipsesc decorurile unei naturi stilizate) integrează în fapt din plin experiența modernismului. De regulă, poemele sunt etanșeizate semantic, ritmul - sau muzica - premergând sensului. Dar chiar când nu e vorba de o enigmă propriu-zisă, poemele par să ascundă una. Critica a vorbit de influența lui Ion Barbu sau de cea a lui Al. A. Philippide. O baladă, pentru a da un exemplu de
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
prin New Deal. Dewey a fost mereu conștient de ambivalența internă a liberalismului american și s-a interesat de dimensiunea colectivă/publică a experienței istorice, pentru a depăși spectrul individului monadic prin apelul la o comunicare față către față ce premerge ideea „acțiunii comunicative” a lui Habermas, gânditorul care așeza la temelia societății bune comunitatea discursivă a cetățenilor, „sfera publică”. Etzioni se numără printre puținii care se revendică de la tradiția americană a „grupului progresist”, chemând în mai multe rânduri la amorsarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
categoriilor și principiilor ce constituie acest sistem. Cea de-a doua direcție a corelației se impune atenției într-o cercetare a premiselor și temeiurilor filosofiei transcendentale. În egală măsură ca și „faptul existenței matematicii pure, „faptul” existenței fizicii pure a premers proiectului filosofiei transcendentale și l-a făcut posibil. Pentru Kant tocmai explicarea posibilității matematicii și a fizicii pure a reprezentat cea dintâi legitimare a filosofiei sale transcendentale. Ca teorie a experienței, potrivit unei expresii consacrate de Hermann Cohen, filosofia transcendentală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sale constante de a-și reprima vanitatea, de a smulge din sine, după modelul înțelepților stoici, orice urmă de îngâmfare. Merită să fie invocate câteva fapte care ilustrează această atitudine. În perioada lungii sale tăceri de un deceniu, care a premers apariția Criticii rațiunii pure, Kant nu s-a lăsat câtuși de puțin influențat de insistența admiratorilor săi de a publica cât mai repede rezultatele importante la care ajunsese în cercetările sale34. Puțini știu că marile coordonate ale filosofiei sale morale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în umbră o distincție esențială, cea dintre anterioritatea temporală în raport cu experiența și calitatea de condiție a posibilității experienței, în sensul lui Kant. A priori nu poate ... însemna că reprezentări ale raporturilor spațiale și temporale și ale timpului și spațiului ar premerge senzațiilor și percepțiilor, că noi am avea, așadar, în sens temporal reprezentarea spațiului și timpului mai înainte de a simți și a percepe. Aici este vorba de deosebirea fundamentală între Enstehungsund Gültigkeitsfrage. A priori nu privește decât problema valabilității și, deci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Friedrich cel Mare. Referindu-se la ceea ce a făcut regele care s-a înconjurat de filosofi pentru asigurarea dreptului cetățenilor de a-și folosi în mod public rațiunea, Kant vorbește de „o pildă minunată, în care nici un monarh nu a premers aceluia cinstit de noi”. Nu putem trece cu ușurință peste această apreciere. Ea vine din partea omului care afirmă că dacă nu este o datorie să spui public orice adevăr, apoi tot ce spui trebuie să fie adevărat. Vezi I. Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În această direcție, dar Încă privite cumva cu coada ochiului. Vladimir Tismăneanu: Din nou avem de-a face cu un evantai de teme, probleme, dileme. Vom Încerca să le luăm pe rând. Mai Întâi, vorbeai de perioada tulbure care a premers alegerile din 2000. În general, claritatea morală și politică nu a fost una dintre caracteristicile eclatante ale tranziției postcomuniste din România. Au existat și există foarte multe zone obscure, de unde și starea de neîncredere În guvernanți, În clasa politică, observabilă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nu. Mircea Mihăieș: Au existat poziții publice În acest sens. Vladimir Tismăneanu: Cred sincer că din acest punct de vedere s-au făcut foarte multe lucruri care trebuiau făcute. Nu tot, iar asta ține de un anumit stil politic ce premerge mult ex-comuniștilor. Să nu uităm că, În timpul Marii Uniri de la 1918, Iuliu Maniu și generația memorandistă au luat foarte În serios ideea statutului minorităților În România Întregită. Pentru ei, aceste lucruri erau foarte limpezi: pentru asta luptaseră o viață Întreagă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
împarte în secțiuni reprezentative și le distribuie aproape dramaturgic. Istoria literară este atrasă astfel către literatură, prin orientarea și dispunerea informațiilor cu ajutorul unor comentarii concise, sugestive și adecvate, care tind, între altele, să configureze un destin („rostul vieții”). B.-D. premerge astfel metodei istorico-literare a lui G. Călinescu. Rezultatele au fost remarcabile, deși numeroasele corelări pe care le instituia nu erau atât de neașteptate și spectaculoase, pe cât erau de laborioase și exacte. El nu scrie hagiografii, rămânând lucid în evaluări. Verifică
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
regulă luate de pe marginea paletei. El era, la 1895-1900, un prebacovian, în strofele publicate de „Jurnalul”, „Lupta”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul ilustrat”, „Evenimentul”, „Noutatea”, „Opinia”. Tot de simbolism ține și pasiunea lui pentru flori, în corespondențe ce-l premerg pe D. Anghel. „Grădina” lui e mai totdeauna „în amurg”, cotropită de catifelarea și parfumul liliacului. Al doilea volum, apărut după mai bine de un deceniu, este semnificativ intitulat Petale (1908). Poetul a fost un traducător pasionat, deși nu totdeauna
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
1900, fără ca mai târziu să-și schimbe liniile. Volumul Rândunel (1906), reluat în 1930 într-o ediție întregită, reunește aproape tot ce a scris C. Poetul este un delicat, înrudit temperamental cu P. Cerna sau St. O. Iosif, cărora le premerge prin accentele umanitare, de înduioșare față de soarta celor umili. Sentimentalismul îi impregnează lirica, minoră în genere. Povestea rândunelului care, răpus de dor, își află odihna în moarte, dramele existenței umane pândite de amărăciune converg în imaginea unei lumi invadate de
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
politica nacional (Porto, 1922), răspuns la teza lui Salazar; Despre asasinatele din noaptea de 19 octombrie, cf. lucrările lui Sousa Costa și Em plena Republica de Cabral. Conferințele lui Salazar, cf. Luiz Ferreira, op. cit. CAPITOLUL XI Pentru tot ceea ce a premers loviturii de la 28 mai și pentru istoria acesteia, cf. Oscar Paxeco, Os que arrancaram em 28 de maio (Lisboa, 1937; cuprinde 12 convorbiri, pline de amănunte interesante, cu o parte din cei ce au colaborat la organizarea și triumful mișcării
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să-I premeargă lui Hristos“. Fanfaronadă aparent utilă, deoarece florentinul a fost primit chiar în ziua aceea de către rege. În ce mă privește, eu n-am fost admis la discuție, dar i-am putut săruta mâna monarhului, gest pentru care abia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu prin cine știe ce ideologie, nu prin nenumăratele crime și nedreptăți, ci doar prin teroarea continuă a dosarelor. Acolo, la dosar, putea fi adăugat mereu un „ceva“ neștiut de tine, un „ceva“ de care atârna tot rostul tău viitor. Înaintea crimelor, premergându-le, au fost dosarele. Și mai era, poate mai este și acum, teroarea surdă a cărților de muncă. Ținute mereu în secret de contabili (de ce tocmai de ei?), cu înscrisuri misterioase, greu de pătruns în taina lor, deși acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
autohtone sînt defazate cu 15 pînă la 20 de ani față de apariția în Le Figaro a manifestelor lui Jean Moréas și, respectiv, Anatole Baju. Primul nostru manifest simbolist, „Aprindeți torțele!“, al lui Ion Minulescu’ din Revista celor l’alți (1908) premerge cu un an primul manifest futurist al lui Marinetti și prefigurează declinul curentului la noi. Ecourile epidermice ale manifestului marinettist (apărut în două ziare din România, simultan cu lansarea sa în Le Figaro) dau măsura distanței între emergența ideilor/modelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-a face cu un construct retrospectiv, pus în circulație de către mitografii avangardiști ai lui Urmuz. În studiul introductiv la antologia Avangarda în literatura română (Ed. Minerva, București, 1983, p. 19-29), Marin Mincu reia aceeași idee: „Metoda scriiturii urmuziene o premerge pe aceea a suprarealiștilor, folosind dicteul automat avant la lettre, ca și combinările aleatorii” (p. 19). Dar, ca și la G. Călinescu, afirmația inițială este imediat corectată: „...asocierile de limbaj, foarte naturale în modul articulării lor, dovedesc că autorul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea un rost. Sau dacă are, va trebui să-l ascundă de vrea să ne mai aibă. Cine iubește cât de puțin libertatea nu se poate înjuga de bunăvoie într-un sens. Chiar dacă este vorba de sensul lumii. Nostalgia mării premerge și urmează introspecției. Orice fel de luciditate este conștiința unei pierderi. Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiții din afară, încît s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanța cerului și am sfârși cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]