464 matches
-
a identității poetice. Fără să trudească vreodată, cântărețul prins în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu până la aceea a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (și nu numai!), care, la sfîrșitul unei piese, solicită astfel prezența autorului pe scenă, pentru a-l ovaționa îndelung. Obiceiul venit din vremuri elizabe-thane și iacobite, accentuat apoi, în epoca victoriană și premodernă (cînd are loc și acțiunea romanului în discuție) s-a perpetuat pînă astăzi. În textul lui Lodge însă, chemarea amintită dezvoltă mai curînd conotații ironice. Romanul se ocupă, în ansamblul lui, de o perioadă de criză a creației (două decenii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sacrificiul necondiționat al celei de-a doua. James întruchipează în Domville, în opțiunea lui radicală, tocmai acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
românească, la aceeași casă editorială ieșeană, în 2006!), unde prozatorul construia o melodramă cu accente psihologice pe un segment din viața lui Henry James. De data aceasta, Lodge alege alt corifeu al literaturii engleze post-victoriene și, într-un anumit sens, premoderne pentru postura de erou semi(ficțional). E vorba despre H. G. Wells, creatorul (alături de Jules Verne) a SF-ului european, scriitor rămas în istoria culturală prin cîteva capodopere cu ecou internațional: The War of the Worlds/ Războiul lumilor, The Time Machine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Leului. A fost teritoriul său prin excelență, pe care l-a păzit cu mijloacele adevărului, uneori necesar polemice, alteori pro domo, în concursul unde trebuia să fie pragmatică. Cărțile, de referință pentru istoria începuturilor literaturii române, consacrate perioadei vechi și premoderne, construiesc cu metodă nouă și spirit atotcuprinzător incursiuni de mare valoare în teritorii rezervate celor cu adevărat inițiați. Într-o cronologie editorială coerentă, acestea reflectă preocuparea de fond și supremația de specialist ale Elvirei Sorohan, pentru care fiecare subiect este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai remarcabil efect al lecturii romanești. O întîlnire cu sine. Iar asta este, cu adevărat, o never ending story... Literatura rescrierii După secole de căutare febrilă a originalității literare, se pare că revenim la o perspectivă familiară mai degrabă epocii premoderne, deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie, oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trecuți în această categorie Wittgenstein I, Carl Schmitt din perioada de mijloc sau Gottfried Benn din perioada târzie 115. Această tipologie a "detractorilor" modernității îi accentuează sentimentul pericolului dat și de unele asocieri din "cercul culturii alternative" dintre antimoderni și premoderni, astfel încât susținerea proiectului încă nedesăvârșit al modernității va căpăta o alură centrală printre preocupările filosofului german, chiar dacă aceasta a fost interpretată de multe ori ca fiind ambivalentă. Astfel, Kellner consideră că atacul habermasian îndreptat asupra discursurilor postmoderne "își asumă frecvent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modern și din acest punct de vedere mulți interpreți i-au conferit postura de fază târzie a gândirii moderne. Paradigma nostalgică concepe postmodernismul ca pe o încercare de reconciliere cu trecutul, nu doar cu cel modern, ci și cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse cultural, carnavalescul postmodern subliniază "ethosul comic sau absurd al postmodernismului"222, pasiunea sa pentru polifonie, deformări lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și în cazul lui Baudrillard putem regăsi descrierea acestora, completată ulterior de respingerea lor și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea sa de adâncire a distincției fundamentale între premodern și modern, fie în termenii economici ai diferențierii dintre schimbul simbolic al societăților premoderne și producția caracteristică societăților moderne, fie în termenii proliferării obiectelor în viața cotidiană a societăților tradiționale versus cea a societăților moderne. 4.3.1.1. Lumea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și de prezentarea propriilor perspective postmoderne. O caracteristică generală a acestei opere timpurii a lui Baudrillard rămâne însă preocuparea sa de adâncire a distincției fundamentale între premodern și modern, fie în termenii economici ai diferențierii dintre schimbul simbolic al societăților premoderne și producția caracteristică societăților moderne, fie în termenii proliferării obiectelor în viața cotidiană a societăților tradiționale versus cea a societăților moderne. 4.3.1.1. Lumea obiectelor și problema reificării Tema obiectului și a actelor simbolice sau economice ce îl
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anumite justificări, având în vedere că Baudrillard relaționează constant acest stadiu cu nostalgia, melancolia sau cu o anumită formă de nihilism, dar acestea sunt departe de a fi considerate "mistice", în pofida valorizării, în anumite etape ale operei sale, a schemelor premoderne de existență. Teoria hiperrealității și a simulacrului a suscitat multe reacții și critici fervente, care, în mare măsură, se bazau pe neacceptarea ideii unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie la constituirea ultimului tip de simulare, care să impună
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A. G. Hopkins, au susținut, în ultimii ani, că val ul globalizării care a luat am ploare în anii ̕90 este doar o continuare a unui proces de lungă durată, în ceput încă de pe vremea când primele comunități umane migratoare premoderne au intrat în contact. Aceștia consideră că vapoarele cu aburi au revoluționat transporturile în acea perioadă, l a f el de mult precum apariția, mai târziu, a vapoarelor pentru transportul containerelor de mărfuri. De asemenea, tipografiile, telegraful și telefonul au
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
Casa Cărții de Știință, 2002. Philippide, Alexandru. Scrieri. 4 vol. București: Ed. Minerva, 1976-1978. Piru, Al. "Al. Philippide". Alexandru Philippide. Antologie alcătuită și îngrijită de George Gibescu. București: Ed. Eminescu, 1972. 158-163. ---. Istoria literaturii române. 2 vol. (Perioada veche, Epoca premodernă). București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1970. Ploeg, Scott Vander. "Stoker's Dracula: A Neo-Gothic Experiment". "Bram Stoker and Irish Gothic". The Fantastic Vampire: Studies in the Children of the Night. Selected Essays from the Eighteenth International Conference on the Fantastic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui, pe altă direcție. Ele au dat naștere la eticile care vorbesc despre sinele emotivist, apărut ca urmare a separării indivizilor de rolurile lor sociale, a răspunderii morale de particularitatea fiecărui individ ce intră în componența comunității. Dacă în societățile premoderne personajele morale caracteristice se defineau prin virtuți și vicii, în societatea contemporană dominată de individualismul liberal personajele care încarnează acest individualism sunt estetul bogat, managerul birocrat și manipulator, terapeutul-psiholog și alți "experți" chemați să amelioreze dezechilibrele și suferințele spirituale ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
școli pariziene și poloneze, el a slujit valorile ortodoxiei ruse. I-a urmat un alt moldovean cu origini grecești, Spătarul Nicolae Milescu (1636-1708), care a ajuns traducător și ambasador al țarului în China. Alți români influenți în formarea culturii ruse premoderne au fost domnitorul Dimitrie Cantemir (1673-1723) și fiul său, poetul rus de factură occidentală Antioh Dimitrievici Cantemir (1709-1744). Cantemir tatăl și-a petrecut a doua parte a vieții ca slujitor al țarului Petru I (1689-1725), deschizătorul Rusiei spre procesele occidentalizării
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
precum Consiliul Europei, Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră, la organizații mai largi precum Francofonia și parteneriate cu NATO, KFOR în Kosovo și altele. În același timp, ea depinde energetic de Rusia. Legăturile armenilor și ale georgienilor cu țările române premoderne și cu România de astăzi sunt exemple de interculturalitate bazată pe conjugarea spritului "tradițiilor" cu cel al unei modernități "nevirusate occidental". (1a, p. 140) Cu cele nouă milioane de locuitori în țară și cu 25-30 milioane de azeri care trăiesc
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
abordarea sa, nu se referă la marile orașe din România, care au cunoscut de altfel, cu trimitere la perioada menționată, tratări istoriografice, fie că ne referim la București, Iași, Timișoara, Galați ș.a. Autorul a optat pentru fostele târguri din Moldova premodernă, devenite micile sau mijlociile orașe ale lumii românești de sfârșit de secol XIX și început de secol XX - Focșani, Bacău, Piatra-Neamț, Roman, Tecuci, Bârlad ș.a. -, acolo unde, pentru a prelua o reprezentare a lui Mihail Sadoveanu devenită loc comun, pare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acest lucru, școala japoneză marxistă de studii ale societății civile a dezvoltat o versiune inițială a ceea ce mai tîrziu avea să se numească "argumentul valorilor asiatice". Autorii au evidențiat supraviețuirea în Japonia de azi a unor neobișnuit de puternice sentimente premoderne, cum ar fi comunalismul, viața de familie patriarhală și respectul indivizilor față de putere. Slăbiciunea societății civile, în sensul participării la rețele sociale care imprimă indivizilor un puternic sentiment al individualității lor, a ajutat capitalismul japonez să se dezvolte cu o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
apărut la sfîrșitul perioadei imperiale în China. Astfel de cercetări se constituie într-o importantă contestare a obiceiului, specific occidental, de a descrie China ca pe o entitate despotică, imuabilă, deși a caracteriza aceste asociații ca pe o "societate civilă premodernă distinctă"8 înseamnă a comite o contradicție în termeni societățile civile fiind prin definiție moderne. Și totuși, pretențiile descriptive rămîn valabile: în urma Rebeliunii de la Taiping (1851-1864), grupuri segmentare, cum ar fi asociații familiale și locale, corporații, precum și grupări religioase incluzînd
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civile și le afundă în grosolănie, nepolitețe și violență 1. Obiecții numeroase pot și trebuie aduse împotriva acestei orientări a discuțiilor. Tonul său moralizator, chiar autoritar, ascunde cu greu faptul că ea reprezintă o tautologie elaborată ce amintește de concepția premodernă asupra societății civile, privită ca o comunitate politică legiuită și ordonată. Shils și alți critici conservatori ai societății civile scot totuși în evidență o anumită idee: susținătorii de astăzi ai societății civile au prostul obicei de a idealiza promovarea nestingherită
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
revarsă toate obligațiile este dedicată atingerii a două obiective: să-și extindă domnia dincolo de frontiere și să o facă tot mai absolută în interiorul acestora"11 se aplică întregii istorii moderne a statelor și a formării de state. În vreme ce sistemele politice premoderne încercau în mod firesc să-și asigure obediența supușilor lor și să scoată de la ei cît mai multă bogăție, lor le lipseau, totuși, de cele mai multe ori, resursele de a pulveriza și de a domina societățile pe care încercau să le
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
aceasta pentru că într-un anumit moment al istoriei sale i-a dezarmat pe lorzii feudali autonomi, miliția comunală, pe mercenari, pe pirați și pe aristocrații ce se duelau. Statul modern este deci potențial mai periculos în ceea ce privește eficiența decît sistemele politice premoderne. Monopolul său asupra mijloacelor de producere a violenței, după cum a remarcat Hobbes, îi plasează pe supușii săi sub un nor permanent de amenințare cu violența. *** Elias este îndreptățit să observe că violența statului poate distruge civilitatea, ceea ce a și făcut
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
afirmat Mirabeau) ca un scurt apogeu al unui tragic "ciclu natural de la barbarism la decadență trecînd prin civilizație și bogăție"24. "Legea de fier" a ciclurilor de violență formulată pentru prima dată de Mirabeau nu este plauzibilă. Este de inspirație premodernă și este greu de susținut atît în termeni teoretici cît și empirici. Metafizica declinului și a reînnoirii are și implicații politice obstrucționiste, deoarece ea presupune că nimic sau puțin poate fi făcut pentru a opri torentul de violență care dărîmă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]