503 matches
-
radioului. Așa că Înțelegeți-mi retragerea; precipitată, dar bine motivată. „Meridian“, 16 martie 2001, ora 12,50 23. Mă cheamă Moti. VIII Noaptea, toate pisicile sunt negre. Eu Îmi etalez Însă negreața În plin meridian. Alt semn de evoluție, chiar de premoniție, cum Îmi mângâie orgoliul Cristi. Și știu eu de ce. Puține animale se pot lăuda cu asta. Din câte am aflat, merită laude doar veverița și vulpea. Ah! Era să uit pe verișoara panteră... Ca orice animal, găzduim, În piele și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Gușatu rămânea singur în toată casa, fapt care nu se mai întâmplase niciodată de douăzeci de ani. Al doilea motiv era și mai stimulator decât primul: i se făcuse brusc o foame nebună. O foame cel puțin ciudată, plină de premoniții neliniștitoare, venind la numai un ceas după masa de prânz, la cantina întreprinderii. De aceea a folosit domnul Gușatu pluralul majestății, zicându-și „să vedem și noi cum o fi“, fiindcă simțea cum se integrează, în sfârșit, într-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o sticlă de bere. Persoana care a aruncat cu sticla după sticlete e chiar soția administratorului, pe care, logic, doamna Potcoavă o ascunde în șifonier și-i poftește pe sergenți să servească o căpșună. Unul dintre sergenți are însă o premoniție și se uită pe fereastră. De aici îl vede pe șeful secției dând agitat ordine peste ordine adjunctului din Dacia personală. E clar că au fost urmăriți. Și, așa cum, cu numai o săptămână în urmă, n-au putut să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
când din nou Iașul editorial i-a marcat semnificativ traiectoria destinului scriitoricesc prin tipărirea "cărții cărților" sale, intitulată " Taina care mă apără". Încep să cred că impulsul pentru construcția acestui volum-lespede ce-i tezaurizează întreaga operă i l-a dat premoniția sfârșitului. De altfel, mereu a meditat pe tema definitivei plecări: "Mor în fiecare clipă. Îmi trăiesc moartea ca pe o imensă responsabilitate". Întrebându-se: "Cine știe dacă moartea este sau nu partea noastră de cer și lumină; cine știe dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unui dac"? Tragedia "Odei în metru antic"? Măreția "Scrisorilor"? Până unde trebuie extinsă linia de demarcare între artist și cetățean?" A bia întors de la Tirana, unde i se publicase o carte de versuri tradusă în albaneză, Cezar, încercat de cine știe ce premoniții, a considerat c-a venit vremea să-și pună ordine în cele prea de mult amânate. Își redactase testamentul, lăsând totul fiicei sale adoptive. L-a autentificat la notariat. Pentru procesul cu Dinescu-CNSAS, și-a angajat avocat de prestigiu. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am trezit devreme, ca să mai finisăm puțin reparațiile la motocicletă și să plecăm din acel oraș care nu mai era prea primitor, dar numai după ce am acceptat o ultimă invitație la masă din partea familiei care locuia lîngă atelier. Avînd o premoniție, Alberto nu a vrut să conducă, așa că am stat eu În față, dar numai preț de cîțiva kilometri, după care ne-am oprit să reparăm cutia de viteze, care iarăși cedase. Ceva mai departe, În timp ce luam o curbă strînsă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
scăpa cu timpul. Căruia i se răspunde: Dlui Hotinceanu, directorul Satirului : Vrei să scapi de Timp - amice? Fii sigur, vei scăpa; Căci de-ai trăi chiar mii de ani, Tot Timpul te-o 'ngropa. Citircu N. Să fi fost o premoniție spusa dlui Hotinceanu și a altora? În numărul 64 din 1932 Timpul scria: „Timpul se luptă cu mari greutăți bănești.” În ziar nu apăreau prea multe semnături. Nici prietenii Timpului care scriau la început n-au mai revenit cu opiniile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
paroh M. Tănăsescu, distribuiau 150 de exemplare „care ajungeau de la un enoriaș la altul”... În 1940, Credința, revistă religioasă-culturală a Mitropoliei Bucovinei, cu G. Antonescu redactor șef și preotul P. Birău la Administrație, își păstrează ținuta păstorească, dar, parcă din premoniție, citim și avertismentul: „Fii gata, Române”, semnat de Vasile Militaru: „Fii gata, Române, să-ți aperi hotarul Moșia străbună, fii gata să-ți aperi!... Vrăjmașului țării, de-i scapără-amnarul - Spre pieptu-i, fii gata, din flintă să-i scaperi!”... Viața merge
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
I. L. Caragiale, comediograful. Partea a doua a romanului, mai extinsă ca spațiu narativ, se constituie din aventura urmăririi, luării în captivitate și eliberării Inorogului, spirit ales, opus lumii și de aceea netolerat de ea și de adversarul personal, Corbul. Conform premoniției onirice, totul se încheie cu recunoașterea dreptății Inorogului. În tehnica narativă sunt antrenate procedee anticipatoare, caracteristice prozei moderne. Într-o secvență, personajele discută despre măștile atribuite lor de autor în acest roman. În întregime, partea a șasea e o rememorare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
căi devenind o cale unică, pe care cineva merge sau urmează să meargă" (En lisant, en écrivant). Pentru a încheia, voi cita aici doar un caz de eterogenitate textuală densă: descrierea pământenilor visați de către Ylla K, mai bine spus o premoniție, pe care o putem găsi în introducerea Cronicilor marțiene de Ray Bradbury: (18) Ciudat, murmură ea. Foarte ciudat, visul meu. ٲDa? Se vedea însă că nu-și dorea decât un singur lucru: să-și reia lectura. Am visat un bărbat
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în toate nopțile de marți spre miercuri. Însă când cumplitul vis i-a apărut și într-o noapte de vineri spre sâmbătă, bietul om n-a mai rezistat. Degeaba au încercat să-l liniștească rudele și prietenii " Aceasta este o premoniție venită din cer! Asta se va întâmpla!". Lipsit de speranță, Julius Zimberlan n-a apucat să devină președinte al SCC, poziție de care a fost atât de aproape... Uneori, așa se întâmplă lucrurile. Uneori? 38. Necazurile pricinuite de interzicerea literei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în care omul e bine să fie un animal sănătos” (14.03.1946) sau „Tare i bine, Doamne, să fii sănătos și tânăr...” (10.07.46) ” Am o teamă animalică de tot ce se apropie de moarte...” (18.03.1942) Premonițiile ei nu au dat greș. Din păcate! Trecerea s-a produs... cu mari suferințe! Astfel explicăm și dezamăgirile „Viața asta pe care o trăiesc între oameni e o mare păFăleală...” (18.08.38). Generația ei a cunoscut, deopotrivă, „gustul de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Într-un articol anonim din Scribner's Magazine, "The point of view" ("Punctul de vedere"), se notează că "există un joc subtil de planuri între jurnalism și ficțiune pe care nu-l remarcă prea mulți" și se adaugă ca o premoniție de tip McLuhan (vezi Marshall McLuhan, filosof, pedagog și om de litere canadian); care anticipează stabilirea de mai târziu a influenței mediului asupra societății "poveștile de calitate care trec drept știri modifică obișnuințele unei pături care include aproape tot publicul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
desfășurare a unei metafore - parțial în Rana statuilor, pregnant în celelalte construcții romanești -, lucru evident îndeosebi în tipul de construcție/articulare a universului epic, și anume acela poematic. Sunt des invocate și evocate „legile” povestirii și condiția simbolului, puterea de premoniție a imaginarului. Atât romanul simbolic Sărbători marțiale, cât și romanul istoric După mine, o zi... se întemeiază pe un asemenea mod de a vedea. Acțiunea acestuia din urmă este plasată în Moldova, în epoca fanariotă. Protagonistul romanului, domnul țării, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
a "Eu"-lui cu "Eu"-l, unde sufletul se identifică cu spiritul. Spiritul se definește ca moment de reflexie a sinelui, unde se formează habitudinile sau obișnuințele, unde se pot genera stări de conștiință primară, de somn sau somnambulice, de premoniție în totalitatea lor imediată și spontană. 2. O psihologie contopită încă cu fiziologia Secenov Vlăstarele psihologiei ca știință de sine stătătoare au înmugurit într-o parte a estului Europei, în Rusia, unde ordinea de stat capitalistă a generat cele mai
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra lirică bucovineană și pentru poezia românească în genere.” SCRIERI: Semne-n scuturi, pref. Mircea Streinul, București, 1937. Repere bibliografice: Ghedeon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
degrabă de prezentarea rolului pe care femeile l-au jucat în descoperirea, apoi consacrarea unui loc sacru, viu și plin de viață (o analogie s-ar putea face în cazul românesc cu Mănăstirea Prislop). Prin povestirile lor, prin vise și premoniții, istorioare naive (extrem de eficiente când vine vorba de „fabricarea sfințeniei”, pas cu pas), femeile, de fapt, manipulează puterea și instituțiile masculine din domeniul religios, sub aparența supunerii și a „credulității” menționate anterior. Se deschide astfel o interesantă viziune între religiozitate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pași și mi s-a povestit că primele mele cuvinte au fost mama, tata, avion - Însoțite de o indicație cu degetul În semn de recunoaștere. Dacă e adevărat că era un avion american care tocmai trecea, să fi fost oare premoniția viitoarei mele transmutări peste ocean? Tatăl meu și plimbarea cu birja Unchiul Mihai, fratele tatei, era foarte apropiat de Iuliu Maniu și, dacă nu mă Înșel, fusese ministru În guvernul lui. Era un ardelean dintr-o bucată, demn și capabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi scris!), el dă oriunde sentimentul că a cercetat tot ce se putea cerceta în legătură cu aceste subiecte, a căror diversitate poate deconcerta. Viziunea lui era însă unitară, punctul de perspectivă același. În studiul despre jurnal, redactat în 1986, Mihalaș are premoniția, am putea spune, de-a cădea pe o temă care interesează azi, la noi, pe toată lumea. Mulțimea jurnalelor apărute după 1989, a memoriilor culturale și politice, a mărturisirilor despre gulag, i-ar fi oferit lui Mihalaș noi argumente pentru susținerea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aștept. Numai să mă lase tensiunea asta păcătoasă, care mă tot sâcâie. Vă dați seama dacă mi-ar apărea numele în chenar? Ați avea o publicitate formidabilă. S-ar vinde cartea ca pâinea caldă. Și lumea ar spune: uite ce premoniție a avut. R.P. Închei așa cum am început: bat în lemn. Și vă sărut mâinile. Interviu cu Saul Bellow „Sunt un observator și un istoric“ (1975) Domnule Bellow, v-aș propune să pornim de la rădăcini: vă recunoașteți vreo filiație, vreo rădăcină
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
personalității umane. Înainte de căsătorie, suferind de dureri de cap și năzărindu-mi-se că aș fi grav bolnav, i-am cerut lui Dumnezeu un an, un singur an de fericire. Mi-a dat douăzeci și cinci*. Ce mai vreau? Am avut o premoniție, am visat cândva că va fi atât de frumos? La logodna sau la nunta lui Jeni (în 1958 sau 1959, deci), la masă (o masă alcătuită din mai multe mese dispuse în formă de patrulater, cu o latură lipsă: pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui de fotografie, în 1975, apoi al unicului său fiu, fratele Doinei, răpus de aceeași boală necruțătoare la 39 de ani, în 1987). Privesc fotografia știind toate acestea și mi se pare că și copilul acela îngândurat, prea serios, are premoniția viitorului său: care parcă atârnă, ca un pietroi nevăzut, acolo, în atelierul fotografului Ed. Bukovski, deasupra capului tuns scurt, băiețește: gata-gata să cadă, să-l strivească. Doamne, ce grozăvie poate să fie pentru un biet copil propriul lui viitor! * Misiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acolo. Îi era cunoscută obsesia pe care o nutream pentru Medeea, ce reieșea evident din ceea ce scrisesem în tragedia mea. Știa că voiam să respir aburul acela fantasmatic care mai păstrează și acum amintirea îngrozitoarei crime. Desigur că Aia, cu premoniția ei de vrăjitoare, înțelesese că n-aș fi putut alege un alt loc. Întâmplarea însă a voit ca mătușa aceea, după ce a părăsit templul, să se mărite cu un bărbat care locuia lângă Tomis. Asta explică, de fapt, prezența ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]