377 matches
-
crezut cînd de fapt el vorbea pentru a Încerca să-și dea seama singur cum va fi acea carte. Cartea fusese chiar anunțată librarilor și presei, sub un titlu pe cît de premonitoriu, pe atît de provizoriu: Întîlnirea din toamnă - premonitoriu pentru autor, silit să admită că o Întîlnire fixată nu se poate concepe decît la dimensiunea Întîlnirii ratate. Oamenii Îi așteptau cartea, ceea ce era măgulitor pentru el, dar cartea nu intrase În librării, așa cum uneori avioanele nu mai aterizează niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ale lui Ovid Densusianu (despre influența lor formativă va mărturisi în reptate rînduri mai tîrziu); debutase ca poet în nr. 7-8 din aprilie 1913 al revistei ieșene Versuri și proză a lui I.M. Rașcu și A. Hefter-Hidalgo; debutase cu pseudonimul - premonitoriu - de Perpessicius (lat.: „cel care suferă”) în numărul 46 din 26 decembrie 1915 al revistei Cronica a lui Tudor Arghezi și Gala Galaction; colaborase cu un fragment de roman (Veninul) în revista Arena - nr. 81 din 30 mai 1918 - scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În campania electorală și cu toată popularitatea pe care o avea În rândul tuturor claselor sociale din Roma, și, În fine, cu tot sprijinul Înaltului Scaun - și al președintelui. Dar acum? Poate că visul Îi prevestea viitorul? Era un vis premonitoriu? Cum să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai rămânea de făcut era s-o recâștige. Dar cum? Își Întinse picioarele până la capătul patului. În penumbră, Îi văzu părul strălucind și pielea luminoasă. Delicată și fragilă. Ce visează copiii? Dar de ce mă mai Întreb? Visele nu sunt niciodată premonitorii. Și dacă sunt, cui și la ce mai folosesc profețiile lor? Elio Închise ochii. Stelele luminoase apuseră Între pleoapele lui. Un automobil se auzi jos În stradă - pentru o clipă, Îi păru că-l recunoaște. Și spera să fie Smartul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primul congres al Societății de Psihologie, secretarul general, Charles Richet, fiziologist de renume (a fost distins cu Premiul Nobel) și apărător al spiritismului, rezervă un spațiu important unor teme cum ar fi telepatia, telekinezia (transportarea obiectelor prin puterea gândului), visele premonitorii etc. A fost nevoie de un scandal răsunător în tabloidele din epocă, pentru ca spiritismul să fie discreditat și disociat de psihologie. În calitate de președinte al Societății de Studii Psihice din Londra (Bergson va fi președintele acesteia în 1913), Charles Richet face
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
dimineață a spiritului: cu neliniște, cu orgoliu, cu un irepresibil sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arătat, cu donjuanismul, trefla cu inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea, ca martori, cerul și stelele, iar marele univers participă, cînd confesiunea atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această vale a plîngerii sentimentale. Conachi nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o insulă a răsărit În mijlocul valurilor clocotinde, Înconjurată de limbi de foc. Nu este cu putință să atribui conjunctura și coincidența tuturor acestor evenimente numai jocului de moment al hazardului. Faptul că aceste Întâmplări s-au derulat Întocmai sădește capacitatea premonitorie a oracolului. Și ce să mai spunem despre acea profeție care i-a vestit pe romani cu aproape cinci sute de ani Înainte, pe vremea când fuseseră nevoiți să lupte concomitent aproape cu toate neamurile ce-i Înconjurau, despre războaiele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
greșită cu mari inconveniente pentru pacient și familia sa" (Minkowski). Datele statistice furnizate de OMS, par să indice că din cele 4-8% cazuri de psihoze disociative înregistrate anual, aproximativ 30% debutează brusc, brutal 5, aparent fără nici un fel de simptome premonitorii; restul de 2/3 par să debuteze cu un polimorfism simptomatologic ("schizofrenia incipientă" descrisă de Ey), care înregistrează alunecarea progresivă a individului spre anormal. Utilizând diferitele criterii operaționale pentru debutul bolii, Keshavan & Schooler, 1992 au găsit că în circa 70
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
stabilizați (reziduali) dar prezentând simptome depresive, prescrierea de antidepresive se poate dovedi salutară în special în prevenirea tulburărilor timice și a comportamentului suicidar. - Nu trebuiește uitat nici un moment că apariția unei depresii (oriând posibilă în evoluția unei schizofrenii) poate fi premonitorie pentru o nouă decompensare, necesitând reluarea sau augmentarea dozei de NL retard mai curând decât prescrierea unui antidepresiv. - La pacienții cu schizofrenie cronică deficitară, asocierea unui antidepresiv nu pare să dea rezultate mai bune decât neurolepticul singur în doze adecvate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
braț la braț colectivizarea și mai apoi statul socialist multilateral dezvoltat), de înfruntare prin scris și, implicit, o supapă de libertate. O intuiție subtilă îi aparține Magdei Cârneci, care vedea în fenomen, așa cum a ajuns el în România, un semn premonitoriu al schimbării regimului: Interesul pentru postmodernism în micile state din Europa de Est ar trebui/ ar putea să reprezinte un mod artisitc și mental de depășire a condițiilor socio-politice dificile din zonă, dar și subtilul simptom al unei premoniții difuze a schimbării
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în felul următor: "cei dintâi ochi frumoși de femeie ce s-ar uita mai dulce la dânsul să-i vâre în suflet otrava dragostei [...], ca să știe și el ce-i femeia și nici să o disprețuiască". Hotărârea divanului se dovedește premonitorie, astfel că, treptat, din apele Dunării și din frumusețea peisajului moldav "i se limpezi chipul necunoscutei cu privirea galeșă" își aminti de Eufrosina și "chipul ei îi zâmbi o clipă din ape", dar mai apoi "din unde se refăcu la
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Caroll, Ch. H. Hinton, Jose L. Borges ș.a. Cartea aceasta apare în zilele în care autorul a fost asasinat, de aceea valoarea sa crește. Cu cîteva zile înainte, organizase și condusese la Chicago o mare conferință internațională, cu o tematică premonitorie : "Alte tărîmuri. Moarte, extaz și călătorii în lumea de dincolo în știința contemporană", iar cu cîteva ore înainte, își anulase biletul către România. Cum arată Andrei Oișteanu, pe exemplarul semnal transmis Gabrielei Adameșteanu, Culianu notase, cu o intuiție fabuloasă : "Out
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
răzbunătoare a lui Ahile, zărită deasupra gorganului înălțat pe mormântul său, deasupra colossos-ului său, pentru a cere moartea Polixenei. Apariție evocată de trei ori: mai întâi de către fantoma lui Polidoros, apoi de către Hecuba (unde este pomenită tot în legătură cu visul ei premonitoriu) și, în sfârșit, de către corul roabelor troiene, acestea din urmă fiind, de altfel, singurele care vor descrie fantoma în materialitatea ei, purtând o strălucitoare armură de aur și venind să ceară cumplitul tribut datorat mormântului său. Astfel, prezente în spusele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imaginii visate traversează marele monolog al Casandrei, monolog obsedat de phobos, de teroarea care o face să vadă poarta palatului ca pe o poartă a Infernului, în timp ce din palat ies aburi ce par să se ridice dintr-un mormânt. Viziune premonitorie a propriei morți, moarte pe care o evocă pentru ultima oară înainte de a intra în palat, înainte ca porțile acestuia să se închidă în urma ei (aceleași porți ce se vor redeschide curând pentru a lăsa să i se vadă cadavrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu fantoma care se întoarce, traversând în sens invers granița dintre lumea celor morți și lumea celor vii, ci și, mai ales, unei experiențe a nopții, a întunericului, pe care el a trăit-o nemijlocit. O noapte încărcată de vise premonitorii, bântuite de spectre ce rostesc adevăruri înfricoșătoare, o noapte plină de toate capcanele născocite de zei, de toate momelile și amăgirile în care aceștia l-au atras. Alături de cele trei mari figuri tragice, victime ale acestor curse divine - Aiax, Heracles
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prima întâlnire cu vrăjitoarele, continuă să persiste. În revelațiile aparițiilor, ceva va rămâne până la capăt sub semnul întrebării, al ambivalenței: înșelătorie sau sinceritate? Adevăr sau minciună? „That lies like truth”, acesta este permanentul cuplul antinomic, regăsit și în domeniul viselor premonitorii, și în acela al predicțiilor propriu-zise. În fața fantomei, Macbeth așteaptă neclintit posibilele sale metamorfoze. Căci fantoma și-ar putea schimba oricând înfățișarea, s-ar putea preschimba într-un urs, într-un tigru, într-un rinocer - ar căpăta, așadar, aspectul unei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spune: Sunt Thaisa Crezută moartă și înecată. Pericle nu mai are nici o ezitare; recunoașterea e de data aceasta rapidă, imediată. Dar chiar și așa, o mică îndoială continuă totuși să subziste, căci, deși îi mulțumește nemuritoarei zeițe Diana pentru visul premonitoriu pe care i-l trimisese, convins acum că nu fusese înșelat așa cum se temuse, Pericle are nevoie de încă o confirmare pentru a fi pe deplin sigur de identitatea Thaisei: recunoașterea după nume a lui Helicanus. „Mortul” ce se dovedește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în a-și consacra timpul și energia subiectelor depășind cadrul fixat de el. Tentația contra-culturală a primului epicurism, apropiat în această privință de cinism, dispare sub influența filosofului din vila de la Herculanum. În consecință, estetica e înțeleasă aici - opțiune absolut premonitorie! - ca un prilej de jubilații, de plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul spre înțelepciune, cultura devine nu atât un obstacol, cât o aliată. Philodem investește, în ceea ce-l privește
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
scutește de răspunderi. De remușcări. Olvido nu-și putuse Închipui atunci (călătoreau nu de mult Împreună prin războaie și muzee), dar vorbele ei, ca și altele, spuse mai târziu la Florența În fața unui tablou de Paolo Uccello, aveau să fie premonitorii. Ori poate că, din Întâmplare și Începând de atunci, spusele ei și altele de mai târziu treziseră În Faulques ceva ce se cocea de multă vreme; poate că din ziua când o fotografie de-a lui - un foarte tânăr războinic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
văzute pe scenă. Căci totul se drege până la urmă, n-aveți grijă! Casa Bernardei Alba sau supravegherea integratătc "Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată" Supravegherea interesează aici în măsura în care putem afirma, cu deplină îndreptățire, că piesa lui Federico García Lorca anunță, premonitoriu, modelul supravegherii integrate ce s-a impus în societățile totalitare și care, sub o altă formă, desigur, a cunoscut o dezvoltare exponențială în societățile occidentale actuale. Tehnicile s-au rafinat, procedeele s-au diversificat, dar, în esență, Casa Bernardei Alba
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
recurența anumitor probleme, precum și a folosirii trecutului, care poate justifica sau combate alegerile politice actuale. Dezbaterile IS referitoare la micile grupuri socialiste, emigrate din Țările Baltice, și mai ales la chestiunile ridicate de acestea din urmă au și o latură premonitorie pentru situația întîlnită în 1990. Dilema guvernelor occidentale, dorința de a nu face nimic din ceea ce ar putea stînjeni pe Gorbaciov amin-tesc de atitudinea rezervată a Internaționalei Socialiste de la începutul anilor '50. Aceasta nu înseamnă însă că orientarea actuală a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
schimbări de ritm în fluidul evenimentelor, acest "cititor" în cele (încă) neîntîmplate va fi adeverit. Un "ca și cum" teatral (als ob) se instalează deja în imaginea anticipatoare a scenei care urmează a fi jucată. Spațiul gol, traversat doar de suflul indicibil, premonitoriu, al unui ce iminent în ordinea acțiunii își subjugă spectatorul. Scena se impune cu toată dinamica ei intrinsecă. Aflată în așteptarea protagoniștilor, prefigurează un spațiu al deplierii, promițător. Emoția extremă, de privitor voyeur a naratorului proustian, chiar la începutul volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Czeslaw Milosz. Este o remarcă potrivită mai ales pentru împrejurările din România, singura țară din "imperiul răului" unde intrarea în noua epocă s-a făcut cu violență și cu sacrificii incredibile. "Ieșirea din iarnă", dacă e să folosim expresia cumva premonitorie din revista Esprit (2/ 1989), s-a produs aici pe seama unor convulsii extrem de costisitoare. Sub dictatură, veac de iarnă era o metaforă mult folosită (Ion Omescu, H. Lovinescu etc.) pentru a sugera, patetic, un destin românesc, de continuă luptă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
repede seama de ineficientă acesteia: la țară, pe moșia acestuia, departe de forfota orașului monstruos, care înghite lacom viața locuitorilor "vulnerabili", certitudinea propriei căderi e încă și mai vie. Mai mult, obsesia onirica se rezolvă, nefericit, în senzațional, adâncind neliniștea premonitorie a jucătorului avid de succes, favorizându-i deplină alunecare într-un spațiu halucinant, al tensiunii extreme, al angoasei: însoțindu-l pe Alexandru pe domeniul unui moșier decăzut, care și-a pierdut cea mai mare parte din avere la cărți și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]