211 matches
-
așa-numita comedie nobilă, sau serioasă, la care nu se râde, ci doar se zâmbește. Marele comic, al lui Aristofan, al lui Rabelais, al lui Molière, se întemeiază pe farsa populară (pe „fondul sănătos și adânc” de care vorbea și preopinentul). Degeaba zicea Boileau : „Dans le sac ridicule où Scapin s’enveloppe / Je ne reconnais plus l’auteur du Misanthrope”. Și Mizantropul, și Avarul, și celelalte se întemeiază pe spiritul din Vicleniile lui Scapin și sunt tot atât de irezistibil comice. O teorie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se întețească. Simțind acest lucru, dna G. m-a întrebat dacă la Onești a fost, din nou, Piru. I-am răspuns că da, dar nu i-am spus nimic despre boala care - se pare - l-a încolțit, de teamă că „preopinentul” (fost coleg cu Profesorul) îi va scrie ceva de genul: „Iată, te-a ajuns blestemul meu!” Cînd vine vorba de Al. Piru, se cabrează și izbucnește cu vorbe dintre cele rele. Crede că el (și numai el) e de vină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țină de cuvânt: dacă și-ar fi dat într-adevăr demisia, așa cum a promis, cei 322 ar fi găsit o soluție să-l elimine din viața politică. Și Tăriceanu n-ar fi fost exclus din viața politică? Poate, îmi spun preopinenții, dar dacă era cu adevărat preocupat de binele țării, ar fi acceptat situația și nu ar fi ținut cu dinții de scaun. Nu vreau să analizez eu, aici, ridicolul explicației, am redat-o doar pentru a marca tipul diferit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Doina Jela Vladimir Bukovski îl cunoșteam de la începutul anilor ’90, cînd, trăind în Franța, îl vedeam la emisiunea lui Bernard Pivot și în unele dezbateri televizate. Tăcut, posac, semănînd cu un urs greoi, asculta parcă adormit poliloghia isterică a preopinenților lui, penibilii comuniști francezi de după căderea zidului Berlinului. Apoi, în două vorbe cumpănite, le răsturna fără drept de apel argumentele, pentru ca să cadă imediat în muțenia lui. Familia mea de acolo întrerupea cina și conversația ca să-l privească. Cineva dintre ei
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
literaturii. Deoarece natura reprezentărilor ideologice, așa cum singur admite, n-ar putea fi corect înțeleasă fără acceptarea antinomiei dintre cunoașterea ideologică și cea științifică. Ideologia e departe de-a fi o știință. Ea are un indenegabil vector literar, așa cum iarăși recunoaște preopinentul nostru: ,,Prestigiul de care se bucura literatura ca element civilizator fundamental, dar și ca păstrătoare a identității naționale, făcea, este indiscutabil, ca majoritatea contribuțiilor importante în domeniul ideologiei să capete un aspect "literar", autorii scriind expresiv și cu evidentă vervă
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
catastrofei pe cale de a se dezlănțui la Paris: Dan Hăulică va deschide o expoziție Doru Covrig la Centrul cultural român! Pînă la un punct, totul este în ordine și într-o deplină armonie cu natura, cu practica și cu obiceiurile preopinenților. Virgil Tănase a mai fost directorul Centrului cultural...și nu este nimic neobișnuit că este din nou, Dan Hăulică a deschis sute de expoziții, așadar nu este prin nimic ieșit din comun faptul că urma să deschidă încă una, iar
Cu bîta la Centrul cultural din Paris by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15595_a_16920]
-
că eu am văzut în film ce am vrut eu să văd și nu ce arată filmul „cu adevărat” și că textul face procese de intenție. Or, aș zice că orice replică ce se dorește polemică constructivă, și nu bagatelizarea preopinentului, ar trebui să pornească de la enunțarea unei diferențe de privire, sau diferențe de perspectivă de citire a filmului, nu să dea sentințe despre ce e „adevărat” și „corect” respectiv ce e „greșit” și „viciat”. Întrebările, retorice și ironice, care exclud
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
de la enunțarea unei diferențe de privire, sau diferențe de perspectivă de citire a filmului, nu să dea sentințe despre ce e „adevărat” și „corect” respectiv ce e „greșit” și „viciat”. Întrebările, retorice și ironice, care exclud din start posibilitatea că preopinentul ar avea o cunoaștere superioară sau complementară în domeniul respectiv (cum sunt cea referitoare la geografia cubaneză și cea referitoare la accentul strident, discutate mai sus), sunt la fel de problematice. Practic, în loc de o polemică cu argumente - solide sau nu, rămâne să
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
(n. 6 iunie 1939, Sihlea, Vrancea - d. 20 mai 2013, Iași) a fost un istoric român, cu preocupări referitoare la istoria contemporană a României. În activitatea de istoric, a fost un istoric apropiat al regimului comunist și unul dintre preopinenții reabilitării mareșalului Antonescu. După revoluție a susținut teze controversate (că evreii ar fi fost de vină pentru Holocast, că evreii ar fi instaurat comunismul în România) și a prezentat într-o lumină pozitivă Mișcarea legionară. Înainte de Revoluția din 1989 a
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
și votarea noii constituții din 1923. Brătianu a fost adesea acuzat că ar fi avut o influență disproporționată asupra monarhului, impunând acestuia opțiunile sale politice. În criza dinastică determinată de renunțarea principelui moștenitor din decembrie 1925, Ionel Brătianu a fost preopinentul eliminării principelui moștenitor Carol de la succesiunea tronului. Când Ferdinand a murit în 1927, guvernul condus de Ionel Brătianu a rămas în fruntea țării, sub domnia regelui minor Mihai. În același an Ionel Brătianu a murit subit, ceea ce a fost începutul
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
lui Constantin Brâncoveanu nu a fost tratată; nici în perioada pașoptistă, care a utilizat trecutul istoric pentru a avansa emanciparea națională, nu s-a tematizat decât episodul morții, conceput ca prag al trecerii într-o nouă epocă nefastă. Mihail Kogălniceanu, preopinentul ideii că neînțelegerile dintre Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir ar fi fost cauza eșecului înlăturării dominației otomane, a contribuit editând o culegere de fragmente din cronici ("Fragments tirés des chroniques" [...]), însă cercetarea riguroasă a demarat doar cu sinteza de istorie a
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]