211 matches
-
pricina; 2. Patriarhul nu era obligat să consulte Sfântul Sinod în această privință, nefiind vorba de o problemă dogmatică; 3. Ortodoxia nu are nimic în comun cu numărul lumânărilor și cu felul ofrandei. În ceea ce privește primul punct de vedere exprimat de preopinentul de la "Universul", Nae Ionescu consideră cu îndreptățire că nu se poate demonstra caracterul ortodox al unei dispoziții prin concordanța ei cu statutul Bisericii Ortodoxe Române pentru simplul motiv că acest statut nu este ortodox, ci protestant, fiind străin de duhul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe 1 iunie 1984. În entuziasmul nostru ternar, l-am numit Trialog. Trialogul a fost o experiență de neuitat: un spectacol al inteligenței, o sărbătoare a spiritu-lui. Lupasco răspundea la toate întrebările cu o mare deschidere, curios să afle opinia preopinentului. Lămurea aspecte obscure ale gîndirii sale cu o ușurință care ne uimea. Iar cînd nu știa să răspundă, o spunea fără nici o jenă. Desigur, chestiunea orgasmului lui Dum-nezeu ne-a intrigat. Lupasco precizează: ""Orgasmul lui Dumnezeu" este conștientizarea contradicției fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În excelenta sa istorie intelectuală a liberalismului, Pierre Manent afirmă că această doctrină a apărut ca soluție a gravei crize europene provocate de războaiele religioase 1. Epuizați de folosirea haotică a violenței pentru a tranșa divergențele de credință prin lichidarea preopinentului, occidentalii au elaborat imperativul categoric al statului neutru, capabil și doritor să garanteze securitatea indivizilor într-un spațiu public pluralist. În opinia mea, nevoia vitală de a găsi un modus vivendi bazat pe acceptarea diferențelor (și, la limită, gestionarea pașnică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în fond politice să fie întărit, nu slăbit. E bine de știut că nivelul polemicii e foarte ridicat, deoarece Dworkin are de combătut adversari redutabili, universitari ca și el ori „practicieni” cu solidă formație filozofică precum judecătorul Richard A. Posner, preopinentul său în speță, prolific și respectat autor de publicații savante. Asemenea dezvoltări istorice nu sunt triviale, și ele constituie un puternic argument împotriva lui Rawls. Poate mai puternic și mai ușor de tranșat decât alte argumente subiacente ale lui Gray
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi în general capabil să construiască o pledoarie mai bună decât majoritatea oponenților săi din aceeași clasă” (ceilalți intelectuali). Spre deosebire de Schumpeter (cu care Hayek polemizează chiar în paginile din care citez; Schumpeter îl acuzase primul că nu-și respectă intelectual preopinenții, Hayek se apără), Hayek are și o soluție: Dacă vrem să evităm o asemenea evoluție șcei care determină opinia publică pe lungi perioade sunt atrași de idealurile socialismului, n.m.ț, trebuie să fim în stare să oferim un nou program
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
factice, delegitimată din start de trecutul comunist recent și lipsită de o veritabilă tradiție națională, deci gata să adopte pozițiile „postmarxiste” ale postmodernismului american, cu political correctness cu tot. Confuzia doctrinară a partidelor politice și absența unei formări adecvate a preopinenților (care nu puteau totuși reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau în amfiteatru și săli de seminar, vin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Medica Academica (nr. 22 din nov. 2011), în care sprijină fără rezerve reforma sanitară pentru România, propusă de niște diletanți, care ar fi aruncat efectiv în aer sistemul sanitar românesc. Numai că la acest ultim aspect premisele de la care pleacă preopinentul nostru sunt rupte de realitățile românești atunci când folosește ca exemplu sistemul de sănătate american, deja cunoscut ca falimentar; în al doilea rând face abstracție de faptul că statul nu este un produs al rațiunii umane, ci este un tip de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
literare, și Al. Vlahuță, în articolul Onestitatea în artă, se ocupă de probleme mai generale. Gherea continuă polemica sa cu Titu Maiorescu, căruia i se alătură P. Th. Missir, A. Philippide și P.P. Negulescu, dar nici criticul socialist, și nici preopinenții lui nu aduc argumente noi, ci reiau vechii termeni ai disputei. În articolele sale Gherea este preocupat mai ales de aspectele teoretice ale literaturii, și nu de analiza operei unui scriitor, motiv pentru care va renunța să publice în L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
cărui piese nu sunt decât variante mai mult ori mai puțin perfecte - continuă interpretul - nu e, cum s-a spus, una de idei, ci a lipsei de adversari demni să schimbe idei. Spaima lipsei de adversari nu e decât nostalgia preopinenților ideali. Scriitorul a văzut idei pe care, în absența stăpânilor, și le-a înfipt ca pe niște săbii de argint în propriul trup.” Textul aparține secțiunii care deschide Cronici literare și care propune recitirea unor clasici, precum Mihail Sadoveanu sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
care crezi.” Autorul îmbrățișează punctul de vedere din urmă, dar trebuie spus că, pentru a da dialogului vivacitate și a face să progreseze ideea morală, el nu simplifică teza adversă. Tema cărții alunecă discret spre Inchiziție și, de la un punct, preopinenții își unesc eforturile de a indica formele pe care le ia represiunea împotriva spiritului (o temă incomodă pentru ideologia totalitarismului). Dialogul e prezent și în eseurile următoare - Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Polemici cordiale (1983), Un muzeu în labirint. Istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]