3,241 matches
-
pe rând cărțile date de librar, alegând câte o singură pagină cu o frază semnificativă, și așa găsește secretul, frazele selectate ar putea alcătui o carte păstrătoare a secretului. Astfel, profesorul Sebastian van der Becke, care predă matematici superioare, se preschimbă în autor. Dar cartea are nevoie de un tipograf. Patronul tipografiei, Patrick Gensfleisch, acceptă să tipărească o asemenea ciudățenie de carte, pentru că și el caută un motiv ce-ar explica drama pierderii fratelui geamăn. Pornește și el, ajutat de bătrânul
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
gravita în jurul niciunei stele. Fabricarea unei noi game de zeoliți mai puțin scumpi, mai fini și mai bine adaptați pentru tratarea moleculelor organice mai mari. Zeoliții sunt minerale poroase, folosite pe post de catalizatori și de filtre moleculare, pentru a preschimba petrolul în benzină, pentru purificarea apei, pentru a filtra aerul și pentru producerea detergenților. Experimentele care au evidențiat faptul că eliminarea celulelor senescente - care nu se mai divid - la șoareci întârzie efectele îmbătrânirii, ceea ce ar putea permite, eventual, la oameni
Descoperire istorică: infectarea cu HIV ar putea fi prevenită () [Corola-journal/Journalistic/24103_a_25428]
-
cu alte televiziuni, atât din Occident, cât și din blocul țărilor estice), dar și ocheadele către actualitatea imediată. De altfel, o observație esențială are în vedere rezultatele în plan mentalitar ale atitudinii TVR-ului față de telespectatori, care din „tribună” se preschimbase într-un fel de „tribunal al poporului” hipermoralizator (în sensul „moralei” socialiste), „un mod de raportare la individ, profund infantilizat”, ce „va avea consecințe importante asupra evoluției societății românești după 1989”. Chiar dacă am lăsat-o la final, la fel de serioasă, în
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
celebrului poet George Filip. Lăsa-ți mesajul vostru!” George Filip este un poet conștient de valoarea zestrei sale. Și, tocmai acest dar numit talent îi dă dreptul să-și afișeze ostentativ identitatea. Puterea vocației lui constă tocmai în strigătul neprefăcut, preschimbat în vers, ca o furtună metamorfozată într un curcubeu. Închei prezentarea mea prin cuvintele unui prieten al său, care spunea: „George Filip nu se socotește titan, nici genial, dar cebru, mai mereu.
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
au oferit poetului mantia și colanul s-a născut o înaltă cântare, și câteodată romanța: "Poemul, șarpele aproape/ Pe buzele tale caste și reci/ Nu clipi iubito - în pleoape/ Stă moartea și teama că pleci." În registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
apostolii și semințiile lui Israel. În Evanghelia Apocrifă Armeană apar cincisprezece magi, iar tradiția coptă consemnează 60. Deoarece creștinii asimilau magia cu vrăjitoria, iar pe magi cu Anticrist după modelul lui Simon Magul, la începutul secolului III, Tertulian i-a preschimbat pe magi în regi/crai. Iconografia a înlocuit cușmele lor frigiene cu coroane. Abia în anul 520, la Bizanț, un mozaic menționează în dreptul lor trei nume, stabilizate până la urmă în Occident de Venerabilul Beda (672-735) în formule asemănătoare cu cele
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ludic: " Poate că ar fi trebuit să trăiesc în alt fel, să spun/ alte cuvinte. Acum e târziu - înapoi este tot și atât de puțin/ înainte. A fost o vreme frumoasă, aș spune,/ a fost un foc ce s-a preschimbat în tăciune./ îngăduie-mi încă puține cuvinte să închei măcar/ ce-mi aduc aminte./ Liniște, de jur-împrejur. Lumină de la stele fără abajur./ Umbre, umblând încolo și-ncoace./ Voci întrebând: nu mai vine odată, ce face?/ I-a mai aruncat câteva
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
mai bun îngrășământ chimic... Și nici măcar nu era un neadevăr, o contradicție politică... Atâta doar, o delicatețe complet deplasată: să nu afle cumva cititorul că materia se poate preface în asemenea hal, niște somoni atât de vii și de puternici, preschimbându-se într-un praf chimic... Faptul că ar fi putut fi o zicere sadică, un sadism ce nu i-ar fi fost îngăduit, cel mult, decât lui Curzio Malaparte, profanatorul de lucruri sfinte, luarea în deșert a ceva sacru ca
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
în derîdre nu doar sacralitatea, ci și fenomenologia a toate cîte sînt: Era război de candele aprinse/ Roze mureau pe trotuar prelinse/ Lăsînd în aer ochi de carnavale/ Și-n pasageri bătrîni uimiri ovale// Și biata mea, fireasca întrebare/ Se preschimba încet în cerșetoare/ Răzbind mulțimea leneș, vinovat/ Cum un copil de mult întunecat// Un cîine am zărit, cu ochi de cîine,/ Mi-am amînat ființa, deci, pe mîine./ Adulmecînd dulceaga lui sminteală/ M-am potrivit spre dulce hoinăreală// Foșneau gingașe
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul lui Hercule! Ha! Ha! Wagner! Un Hercule preschimbat în Omfala 3). Răcnetele lui atraseră atenția trecătorilor. Cînd m-am întors la hotel, mi-am găsit părinții foarte îngrijorați. Fuseseră avertizați că acest om straniu era pentru mine o companie primejdioasă, așa că mi-au interzis să mă mai plimb
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
mare și în el trăiau fericiți. Dar, vraciul local, un om rău și urât pe care-l chema Gîîî, vrând să se răzbune pe părinții frumoasei Eeee, datorită unui lucru pe care n-am reușit încă să-l deslușesc, îi preschimbă pe cei doi tineri în doi fulgi de zăpadă. Când îi căutară, fiindcă nu mai se dădeau văzuți, ia-i de unde nu-s... Atunci, mama Ka, plângând și sfâșiindu-și veșmintele de blană, începu să umble încoace și încolo, întrebând
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
umble încoace și încolo, întrebând de feciorul și de mireasa feciorului ei. Abia când ajunse înapoi, în Laponia, vraciul laponilor, care era un om înțelept, după ce cercetă semnele văzduhului, o înștiință pe mama Ka, prea buna, că cei doi fuseseră preschimbați de vraciul cel rău, din Alaska, în doi fulgi de zăpadă. Aflând aceasta, mama Ka, lapona înțeleaptă, care cu câțiva ani în urmă făcuse o vizită în România, unde își îngrijise reumatismul la Amara, se duse într-acolo, unde cunoscuse
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
mai liniștească și să nădăjduiască, sărmana, că își va revedea într-o zi feciorul și pe mireasa lui tânără și iubitoare. Doctorița Asklepia făcu ce făcu, se interesă pe la vracii lor mai mari din America, aflând că Ugu și Eeee, preschimbați în doi fulgi de zăpadă de vrăjitorul cel rău, ajunseseră amândoi... unde credeți, dvs.? tocmai pe o altă planetă din cer, duși de vânt și troieniți în lumea străină și singuratică a acelui corp ceresc. Cum, necum, doctorița Asklepia interveni
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
imaginat, instituții și structuri noi. Dispar reviste, dispar organizații, dispar galerii, iar în locul lor sunt inventate altele, socialiste bineînțeles, imaginate la Moscova de către un Kemenov sau Jdanov și adaptate sau, mai bine zis, adoptate în regim de urgență. Academia se preschimbă după noile criterii politico-doctrinare, instituțiile de învățămînt se schimbă și ele radical, revistele și editurile vechi își încetează activitatea, formele de asociere profesională capătă și ele un conținut cu desăvîrșire nou. Vechile galerii de artă dispar sub tăvălugul naționalizării, iar
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
dând una într-alta. În prima, cum intri, te privește impunător Marin Preda, de sub pălăria lui grea, pariziană, cu borurile întoarse în sus, care îi plăcea atâta, fotografie în care, în fine, băiatul lui Moromete, țăranul din câmpia română, se preschimbă deodată într-un boier învăluindu-te într-un dispreț fin, ca toți boierii; sau poate într-o luare în seameă critică un pic, distantă, dacă nu și curioasă, cum s-ar uita la tine un scriitor important. Nicăieri Preda nu
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât, că soarele, o clipă, păli... Fusese ca o mică eclipsă. Aceasta,de altfel, și prezidase nunta tânărului împărat cu prințesa urgisită... Veți crede că e un basm. Dar așa s-a
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în seri și dimineți, în garsoniera lui, într-un tren de Iași, într-o piață, în mașina mea care nu i-
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
-mi o scurtă vacanță). Ca și: Se scutură salcia. Se scutură plopii./ Se scutură frunza:/ este ca și cum ne-ar fi răzuite sufletele/ de solzii lor de mrene sărite pe uscat" (Începe tangoul. Începe valsul). Ca și: "Acest manuscris ce se preschimbă mereu într-o apă, asemenea lungilor/ cosițe ale fetelor în ramuri subțiri de răchită" (Această viață, această poveste). Grație unor asemenea iluminate conexiuni, Mircea Bârsilă se arată apt de o iubire fertilă în act (poetic). Mircea Bârsilă - O linie aproape
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
nu prin alăturare de elementare documente biografice... Într-un cuvînt, am voit să fac operă de creator, romanul meu pornește dintr-o viziune căreia i-am subordonat amănunte istorice într-atît de voluntară, încît nu numai că am inventat, ci am preschimbat. Iată pentru ce sunt sigur că mi se vor face obiecții de inexactități epice sau cronologice, la momentul oportun voi răspunde." Dar despre roman se scrie negativ încît, după cronica lui M. Sebastian din Rampa notează "dezastru Bălăuca se accentuează
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
are de ce, în ultimă instanță, chiar să înspăimînte. Se poate "demola", anihila prin idolatrie, ca în povestea grotescă, dintr-un recent roman, a călugărilor dintr-o mănăstire care îl pun la fiert de viu pe Toma d'Aquino ca să-i preschimbe oasele în moaște. Se poate "apăra" dînd jos crustele care acoperă în timp ființa vie a unei creații culturale ș.a.m.d. Nici unul dintre cele două "gesturi" nu se justifică prin sine însuși, ci prin felul cum e îndeplinit. Revenind
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii baudelairiene nu ne sînt deloc străine, dar ne străduim a le întoarce pe partea pozitivă, a le preschimba în rîvnă, interes, plăcere, grație actului scriptic, mereu reluat, mereu pus sub semnul întrebării și iarăși reluat. Scrisul e o transcendere salvatoare a trăirii invadate de umori ce o alterează. E un mare noroc că putem scrie. Regretați că v-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Candid-Olimpia se destramă, evenimentele se precipită aducând moartea Olimpiei și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
un "organ" independent de ea: acest urlet se desprinde de trup și primește propriul său trup, ca într-o decorporalizare. Au existat supliciați care au asistat parcă dintr-o lojă la explozia propriilor lor urlete, în care vocea umană se preschimba, datorită durerii, într-un personaj de-sine-stătător. Analiștii au observat că urletul supliciaților face parte dintr-o dimensiune pre-verbală și pre-lingvistică, distrugerea trupurilor fiind acompaniată, intenționat, de distrugerea limbii. La început nu a fost cuvântul (deși torționarul așteaptă "adevăruri" și informații
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
are o soră vitregă în anti-limba torționarului, deoarece schingiuitorii nu mai vorbesc omenește, ci urlă și zbiară, schimonosindu-se. Tortura este înfăptuită fie într-o limbă bestială, ațâțătoare la violență, fie, mai rar, fără cuvinte și sonorități. Supliciații înșiși își preschimbă urletul de la început într-o schimonoseală: dar aceasta este produsă de durere, iar nu de ură. Limbajul durerii victimei (urlete, țipete, scâncete) este dublat, în tortură, de limbajul torționarului (înjurături, sudalme, blesteme, răcnete). Este ca și cum limba omenească ar fi fost
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
supliciaților este o hartă a durerii pe care lacrimile își au statutul lor. Uneori, lacrimile țâșnesc pur și simplu, indiferent de controlul victimei, alteori, deși torturat atroce, chinuitul nu mai poate plânge și nu mai poate urla, pentru că s-a preschimbat într-un horcăit de moarte. Ochii lui nici nu mai pot, dar nici nu mai vor să plângă, iar gura, nici ea. La urma urmei, lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge și țipă, victima se
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]