1,599 matches
-
e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul își șterge transpirația de pe frunte cu o batistă, după care scoate un pieptene din buzunarul de la piept și și-l trece prin freză. Fără să știe de ce, Lionel presimte că dincolo de ușă se află brațul lung al Securității. De fapt, e Anghel, de la consulat. Despre Anghel Anghel nu e nici pe departe un băiat bun. Ba, la viața lui, a fost chiar foarte rău. Acum a îmbătrânit și nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întâmplă și ce ne așteaptă în viitor. Mai citim în gazete, mai întrebăm pe cei mai deștepți ca noi și nu ne-a lua apa înainte pe nepregătite - a răspuns Petrache. Am o presimțire... Ce ți se mai năzare, omule? Presimt că, dacă o ținem așa cu politica, aici, în piață, ajungem acasă cam pe la miezul nopții. Și asta dacă - pe întuneric - nu ajungem într-un șanț... Bună ziua, domnule inginer! Bună ziua - a răspuns agronomul, vădit surprins. „Cine o fi omul acesta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple și, totuși, nici nu se putuse îndura deloc, până atunci, să-și cruțe mama și să se străduiască să facă ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acele câteva clipe în drum, nu departe de poarta lor. Maică-sa o ajută să se dezbrace și Ioana văzu cum plângea și ea. În acel moment, simți că durerea era nu numai a ei, ci și a mamei, așa cum presimțise. Lacrimile mamei o dureau atât de mult! Plângeau amândouă, ea și maică-sa, fără să zică ceva. Apoi, mama se opri prima din plâns și îi zise: - Lasă, nu mai plânge, Ioanică! Le-au biruit ciuda și invidia. Sunt niște
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
igiena copacilor, a măiestrelor păsări cântătoare, a turiștilor veniți la odihnă sau tratament. Păcat că la trei ani a trebuit să mă despart de Gertrude și de parcul primelor zghihuieli nevinovate, cu multe și mari regrete printre hohotele de plâns, presimțind că pe Trudy nu aveam s-o mai revăd niciodată. Tata, la vremea aceea, era un proaspăt prizonier de război, întors acasă după cinci ani de prizonierat în „Siberiile reci”. De fapt, era un erou reînviat din morți, căci timp
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să-l caute în sân de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde nu-s. Ce a fost la gura ei nu vă pot spune, dar majoritatea blestemelor s-a abătut asupra deținătorilor de cârciumi. Sâlică, presimțind că tărăboiul se putea lungi fără nici o hasnă, o liniști oarecum pe bunica, zicând că va reface traseul banilor prăpădiți, precum munteanca Vitoria Lipan din Baltagul lui Sadoveanu. Era o noapte de sfârșit de martie cu lună plină, așa că se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
impasibilă, nemișcând măcar un deget, uitându se insistent pe fereastră, mizând pe o întoarcere salvatoare a bonei. Gertrude a apărut într-un târziu, încărcată cu două sacoșe din pânză de bumbac cu mânere din lemn, repezindu-se glonț înspre pătuț, presimțind o catastrofă. Punându-și mâinile în cap, îl apostrofă pe baby-siterul de ocazie într-o română stricată: „Tu nu supravegheat bine la cupil, nu scos nasul din carte. Halal militar, ce păzește la țară!”. Figura mea nevinovată, asociată cu convingerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nuanțată a tristei copilării. Copilăria nu mi-a mai aparținut din noaptea arestării tatei, 10 iunie 1961, când, cu lacrimi de durere, împreună cu mama și surioara, îi imploram pe milițienii și agenții de securitate să nu-l ducă de lângă noi, presimțind că întoarcerea acasă va fi după o lungă perioadă de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
am încheiat pe patul de spital în Câmpulung-Moldovenesc, nu fără emoții, căci medicii mi-au dat puține șanse de supraviețuire, pe muchie de cuțit, iar de obicei, am mai spus-o, cei iubiți de Dumnezeu mor de tineri. Mama a presimțit excepția de regulă și a stat tot timpul cu mine, supraveghindumă, iar cei de acasă plăteau pomelnice, se rugau și băteau mătănii la biserică pentru vindecarea mea. Domnu-a dat de m-am făcut bine, dar acumulasem multe chinuri și amărăciuni
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
surorii sale Jessica, acum În vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Jessica, acum În vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii lui. Grăbise pasul spre Khapsek, dar În clipa următoare se oprise brusc - mai degrabă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii lui. Grăbise pasul spre Khapsek, dar În clipa următoare se oprise brusc - mai degrabă ar fi avut chef s-o ia la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de ce-l contrazisese fără motiv pe maiorul Smith, cînd va primi anunțul că soldatul Iuffo evadase din spital și Încercase să se refugieze pe o insulă din apropiere, cu un elicopter al armatei americane; atunci colonelul Își va aminti că presimțise asta. Dar pînă atunci, se vor Întîmpla multe alte lucruri aproape la fel de interesante, iar colonelul nu avea cum să le presimtă chiar pe toate. O oră mai tîrziu, sau poate mai puțin, la unul din etajele palatului administrativ din centrul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se refugieze pe o insulă din apropiere, cu un elicopter al armatei americane; atunci colonelul Își va aminti că presimțise asta. Dar pînă atunci, se vor Întîmpla multe alte lucruri aproape la fel de interesante, iar colonelul nu avea cum să le presimtă chiar pe toate. O oră mai tîrziu, sau poate mai puțin, la unul din etajele palatului administrativ din centrul capitalei Baakho, avea loc Întrunirea celulei de criză a guvernului roland, prezidată de Însuși Împăratul Roland I. Bineînțeles că era o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu Îngrijorare la posibilele ei consecințe și Își propuse să-l Întrebe cît mai curînd pe Vic ce ar trebui făcut pentru a evita o catastrofă la nivel planetar, cînd Naggie o chemă prin interfon la ea În birou. Christina presimți ceva neplăcut; cel puțin neplăcut. Mai Întîi, bănui că Îi scăpase vreo greșeală de exprimare În ultimul buletin de știri. După care se temu că Naggie primise iar vreo scrisoare de la un ascultător nemulțumit de calitatea emisiunilor ei despre fericire
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi era totuși prea ascuțită, iar fruntea, sau atît cît putu vedea din ea, părea un pic prea bombată. Era sau nu era Vic?... Ce proastă! În 1965 Vic abia se născuse. Temîndu-se că, prin descoperirea ei, frauda o enigmă, presimțind În această descoperire ceva interzis, primejdios, simțea totodată o mare neliniște care izvora din sentimentul că, În continuare, orice e posibil. De aceea puse fotografia la loc, În sertarul uitat descuiat, străduindu-se să o așeze exact În poziția În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deranja defel, cum nu o deranja nici parola pusă pe computer. Se mulțumise cu presupunerea că Vic nu era un simplu ofițer de rang inferior, șef al unui depozit de carburanți. Nu Îndrăznea să meargă cu gîndul mai departe și presimțea că nu are voie să știe mai mult. Iar Începînd din săptămîna următoare, era hotărîtă să nu-l mai sîcÎie nici cu telefoanele la depozit. Totuși, de această dată apăruse o problemă urgentă și trebuia să-l consulte neapărat, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
strada. Dar Maximov traversă și el și o urmări Împingînd repede roțile căruțului de infirm, cu o Îndemînare de-a dreptul uimitoare. PÎnă să o ajungă, ea intră Într-un mic magazin de Îmbrăcăminte second hand. Mai precis, se ascunse, presimțind poate ceva neplăcut sau periculos În insistența lui, se băgă printre mormanele de haine la kilogram și probă la repezeală rochii care, după ce că nu i se potriveau deloc, mai și miroseau nu știu cum. De altfel, după ce probase o bluză roșie cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din ce În ce mai limpede și din secundele ei cobora parcă un Înțeles adînc pentru Întreaga adunare, care le umplea sufletele de mulțumire. Ca și cum cele cîteva cuvinte ar fi dezvelit dintr-o dată prin ele Însele un adevăr cuprinzător, pe care pînă atunci Îl presimțiseră numai - adevărul Întregii lor vieți. Christina nu-și mai amintea ce anume spusese. Dar simți cum scaunul pe care se afla se ridică și plutește legănîndu-se ușor la cîțiva centimetri deasupra podelei, În timp ce fața și părul din cap păreau cuprinse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i ceruse astfel de explicații, și pînă la urmă lucrurile rămăseseră așa cum se nimerise. Ce urmase ținea de logica ironică a vieții. Aparent, cursul propriei vieți depindea de hotărîrile pe care ea singură le lua, dar de fapt știa sau presimțea că intră de fiecare dată În jocul forțelor iraționale care o dominau dintotdeauna și că nu putea lua decît decizia cea mai imprudentă. Se livra naivă Împrejurărilor, cu un fel de eroism superstițios, dacă nu cumva inconștient, mizînd pe impulsurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
goale. Probabil că Însăși transparența lor era un fel de conținut care Îl Împiedica să vadă ce e Înăuntru. Ciudat era mai ales faptul că avea conștiința deplină a sensului lor - știa că știe despre ce e vorba! Mai degrabă, presimțea. Numai că totul rămînea la nivelul presimțirii, nereușind să depășească pragul de potențial care să le facă accesibile. Era, În toate acestea, un fel de nedumerire a minții, care se vedea În imposibilitatea de a ajunge la propriile gînduri. Ca și cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]