1,376 matches
-
în construcția sa este în fapt tema predilectă a acestei autoare): „Dar cum pot deveni oamenii nedrepți, mai ales după atâta exactitate privitoare la condiția fericită a omului drept? Asupra acestei chestiuni, Platon nu ne mai dă o explicație numerologică!”. Presupoziția comentariului este că explicația decăderii se referă la constituția ideală, iar problema decăderii caracterelor umane în grupul care deține puterea ar fi cu totul alta. Or, tocmai că explicația genetică se întemeiază pe ideea generării indivizilor, și tocmai degenerarea interioară
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
corespunzându-i cea mai bună. „Cea mai bună dintre ele este regalitatea, iar cea mai rea este timocrația (politeia)”. Comparând distribuirea gradelor de valorizare negativă sau pozitivă pe cele două axe, ne dăm seama că Aristotel pune în aplicare o presupoziție axiomatică care ar suna cam așa: binelui cel mai mic îi corespunde în pervertire răul cel mai mic, iar binelui cel mai mare îi corespunde în pervertire răul cel mai mare. Să aranjăm cele șase forme, în mod succesiv, pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la un principiu al domeniilor comunicante în care mesajul se întregește prin trecerea de la unul la altul. Desigur, o asemenea posibilitate ar putea fi corectă dacă, într-adevăr, analogia domeniilor în platonism este una garantată: suntem înclinați să admitem această presupoziție ca pe una evidentă, de vreme ce ne amintim analogia părților sufletului cu cetatea, și a părților sufletului cu etajele universului, în Timaios. Nu trebuie neapărat să ne întrebăm dacă avem înainte un dialog politic sau unul metafizic, dar am putea, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile, impersonalul, tradiția. Deturnând oarecum ilegitim discursul, Socrate întreabă: „Dar nu asta te întreb, o preabunule, ci care om îi face mai buni ...”. Cu această schimbare a subiectului, Socrate a introdus o presupoziție neargumentată în text, și anume faptul că cineva determinat ar primi ca sarcină educația celorlalți, adică formarea cetății. Or, așa cum același dialog o spune, cetatea este locul tuturor specialităților, ceea ce înseamnă că Platon ar propune aici o specialitate a tuturor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la un posibil alt dialog, dedicat filosofului, și care ar completa un triptic sofist-om politic-filosof. Să înțelegem că există un raport de contrarietate între omul politic și filosof? Bineînțeles, fără o referire concretă în text, aceasta este doar o presupoziție, dar încă de la începutul progresiei dihotomice aria de acțiune a omului politic e foarte strict determinată, astfel încât doar un concept de filosof ca posesor al întregii științe ar mai integra și știința politică; mai degrabă, acesta ar fi un sofist
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să merg mai departe În nenumărate luni de cercetare În biblioteci și arhive neîncălzite. Cartea Îi este dedicată. Sărut mâna, buni. Introduceretc "Introducere" Statul militar birocratic... a oferit ideilor naționale creuzetul de dezvoltare, dar și forma lor finală ș...ț; presupozițiile utilitariste pe care se Întemeia acest stat și normele de eficiență s-au potrivit cel mai bine orientării raționaliste a intelectualilor formați de instituțiile sale de educație. Anthony D. Smith, Teorii ale naționalismului La jumătatea secolului XX, Simion Mehedinți, geograf
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fascinația, și dezgustul biologilor, medicilor, reformatorilor sociali, policitienilor și istoricilor. În ultimul timp, interesul pentru relația dintre ereditate și comportament s-a dezvoltat paralel cu creșterea numărului de analize istorice ale eugeniei 2. Multe dintre aceste analize au arătat că presupozițiile eugeniste erau cândva la fel de larg Împărtășite În țări extrem de diferite, ca Germania nazistă a lui Hitler și Statele Unite sub conducerea lui Roosevelt. Din acest prodigios corpus de analize lipsesc Însă aproape complet cercetările despre interesul pentru eugenie manifestat În Europa
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
clară ilustrare a acestei tendințe 26. Cercetătorii Înșiși au contribuit la afirmarea acestei dihotomii, chiar și atunci când au Încercat să o critice, având În centrul analizei fie scriitori, fie economiști, fie politicieni. Analizele unor astfel de cercetători sunt infuzate de presupoziții privind modernizarea și dezvoltarea, modernismul și tradiționalismul. Poziția eugeniștilor nu poate fi Încadrată cu ușurință În modelele actuale de analiză a dezvoltării și modernizării Europei de Est În perioada interbelică. De exemplu, sociologul Daniel Chirot a stabilit recent că opoziția
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
folosit ca sinonim al interesului propriu, adesea în opoziție cu interesul celorlalți. În ceea ce privește utilizarea termenului de interes, acesta are particularitatea de a apărea frecvent atunci când discutăm interesele celorlalți, pe care le ghicim în funcție de informațiile pe care le avem și de presupoziția egoismului și a materialismului. Prin urmare, putem defini interesul ca reprezentând preferințele așteptate sau predictibile ale unui individ, atunci când sunt disponibile informații despre poziția sa în structura socială. Interesul nu descrie preferințele și nevoile particulare ale unei persoane concrete, ci
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Școlii de la București i-au îngăduit lui V. Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența între suprapopulația agricolă relativă, densitatea rurală, nivelul de trai al gospodăriilor țărănești și structura socială a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aceste legături sau afinități și, ca atare, rămân un ghid inadecvat pentru înțelegerea transformărilor postcomuniste, a căror caracteristică centrală este tocmai această reașezare a raporturilor dintre economie și politică. Teorii neoinstituționaliste Științele economice evoluționiste și studiul neoinstituționalist al politicii modifică presupozițiile despre comportamentul agenților sociali, individuali sau colectivi făcute de neoliberali. Pentru neoinstituționaliști, actorii sociali operează într-un mediu deja structurat de instituții, care au rolul de a facilita acțiunea colectivă, reduc costurile legate de implementarea și respectarea regulilor, conduc la
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care au rolul de a facilita acțiunea colectivă, reduc costurile legate de implementarea și respectarea regulilor, conduc la o anumită stabilite a ordinii sociale, facilitează schimburile și managementul conflictelor (Coase, 1993; Murrell, 1991; North, 1990; Olson, 1992). Construind pe aceste presupoziții generale, științele economice evoluționiste au conceptualizat schimbare economică din țările postcomuniste ca un proces gradual în care, deși rezultatul final desirabil era același cu cel prescris de neoliberali, crearea condițiilor instituționale pentru apariția și funcționarea piețelor este considerată mai importantă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în sistemul internațional. Cele trei Mari Puteri, SUA, Marea Britanie și Franța, au făcut o serie de considerații cu privire la natura morală a sistemului, în sensul în care un sistem care este fundamental bun pentru ele este bun pentru întregul sistem internațional. Presupoziția ascunsă este aceea că toate Marile Puteri ale sistemului internațional din acel moment sunt fundamental mulțumite de statu-quo-ul existent și că acceptă în mod rațional un sistem considerându-l ca fiind cel mai bun. Se ignoră însă faptul că sistemul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
parte, așa cum ar trebui să sugereze chiar drumul parcurs de Waltz de la „gândire” la „teorie”, neorealismul reprezintă o dezvoltare, nu o abandonare a programului realist. Toți realiștii, indiferent de epoca sau contextul intelectual în care scriu, împărtășesc un set de presupoziții referitoare la: importanța statului în teoria relațiilor internaționale; supraviețuire, ca obiectiv fundamental al statului; și auto-ajutorare, ca logică a sistemului internațional (Dunne și Schmidt, 2005, p. 172). Contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer sunt esențiale pentru programul de cercetare neorealist, iar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
oferi baza schimbării organizaționale. Ne-am îndepărtat cu mult de lumea modernă a cărui precursor este Taylor, cel cu care am început acest excurs prin teoriile privind organizațiile! Constructivă și critică, utopică și realizatoare, postmodernitatea este o stare în care presupozițiile moderniste au fost subminate dar, în același timp nu generează (încă!) o psihosociologie a organizării care să reflecte pertinent realitățile sociale ale timpului nostru. CUVINTE-CHEIE: Management științific; birocrație; legitimitate și autoritate; efectul Hawthorne; relații umane; contingență; instituție; analiza costurilor tranzacționale
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
abordare ca fiind anti-individualistă și anti-colectivistă. Natura anti-individualistă rezidă în accentul pus pe apartenența la un grup - ca determinantă esențială a identității individului - și ca urmare, existența unor caracteristici stabile ale acestuia, în funcție de care este privit. Natura anti-colectivistă este rezultatul presupoziției că ceea ce diferențiază membrii unei organizații sunt caracteristicile primare ale diversității (sex, vârstă, etnie, rasă) și nu decalajele economice sau politice dintre resursele umane disponibile și utilizatorii acestor resurse. În viitor, cercetările ar trebui să privească diversitatea ca pe un
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nu spre sud și apoi spre est?). De asemenea, a avut și unele criterii (greșite) după care a recunoscut Indiile când a ajuns În sfârșit la destinație. Pe scurt, explorarea sa a Început cu un motiv și o direcție, chiar dacă presupozițiile inițiale s-au dovedit mai târziu a fi greșite (Wilford, 1992). În aceeași măsură trebuie ca stabilirea motivului și a direcției să stea și la baza unui studiu de caz explorativ. Unitatea de analiză. A treia componentă este legată de
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
nu putem să nu amintim cuvintele Leonei Toker privind importanța memoriei Gulag-ului: Scala valorilor noastre se modifică și viețile noastre sînt plasate În perspectivă. Această autotestare ia deseori forma unei identificări empatice cu cei ce-și amintesc și a presupozițiilor despre cum am fi acționat noi În locul lor, dacă am fi fost În stare să suportăm suferințele lor și dacă nu ne-am fi găsit cumva mai degrabă În poziția ciocanului decît a cuiului. Prin descrierea comportamentului uman În situații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În acest sens, publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală În domeniul studiilor urbane și artelor vizuale. Cu toate acestea, autorii sînt atît de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus Încît uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, Într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spirit critic care să-i Îngăduie să deceleze diferitele «straturi» ale informațiilor respective” (pp. 72-73). Și, chiar și atunci cînd un istoric se mulțumește să reconstituie faptele cît se poate de singulare ale unui om politic, el tot folosește unele presupoziții nu neapărat explicite despre psihologia oamenilor politici sau despre regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămîne de văzut Însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele Întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. În ceea ce ne privește, credem că această
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să reconstituie faptele cît se poate de singulare ale unui om politic, el tot folosește unele presupoziții nu neapărat explicite despre psihologia oamenilor politici sau despre regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămîne de văzut Însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele Întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. În ceea ce ne privește, credem că această calitate este de regulă mai mică atunci cînd conceptele și presupozițiile generale sînt preluate la nivelul elementar al culturii comune, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de funcționare a organizațiilor politice. Rămîne de văzut Însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele Întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. În ceea ce ne privește, credem că această calitate este de regulă mai mică atunci cînd conceptele și presupozițiile generale sînt preluate la nivelul elementar al culturii comune, fără să se mai reflecteze asupra validității și/sau adecvării lor (p. 53). Nu este vorba aici nici de un „stoc cunoștințe de bază” și nici de „critica izvoarelor” În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atunci când fac posibil) explicația. Valoarea unei noțiuni teoretice este judecat) în funcție de utilitatea teoriei din care face parte. Noțiunile teoretice ne dau posibilitatea s) acord)m semnificație datelor; acestea limiteaz) libertatea cu care sunt inventate noțiunile teoretice. Teoreticienii își creeaz) propriile presupoziții. Dac) ele sunt sau nu acceptate, asta depinde de meritul structurii științifice din care fac parte. Construcția teoriilor presupune mai mult decât o aplicare a operațiilor logic admise asupra datelor observate. Prin intermediul deducției nimic nu poate fi explicat, întrucat rezultatele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
la ilustrarea abord)rilor reducționiste. ÎI Am reținut, din capitolul 1, c) teoriile conțin asumpții teoretice (nonfactuale), si c) trebuie apreciate în funcție de ceea ce pretind ele s) explice său s) prezic). Din ceea ce am afirmat despre abord)rile reducționiste reiese c) presupozițiile teoriei Hobson-Lenin sunt economice, nu politice. Poziția sa, ca explicație a imperialismului și a r)zboiului, se justific) în funcție de urm)toarele condiții: (1) dac) teoria economic) este valid), (2) dac) cerințele prefigurate de teorie s-au confirmat în majoritatea ț
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
concepte, nu realit)ți descriptive sau entit)ți concrete. Trebuie astfel subliniat c), din secolul al XVIII-lea timpuriu și pan) în prezent, incepand cu sociologul Auguste Comte și terminând cu psihologul George Katona, teoria economic) a fost criticat), întrucat presupozițiile sale nu au reușit s) corespund) realit)ților (Martineau 1853, ÎI, 51-53; Katona 1953). În mod nerealist, economiștii consider) c) economia funcționeaz) izolat de societate și de realitatea politic). În mod nerealist, economiștii presupun c) universul economiei reprezint) lumea întreag
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]