1,767 matches
-
bun auditor nu exclude niciun risc. Marcel Ghiță 3.6.2. Evaluarea riscurilor În această etapă se evaluează importanța riscurilor care au fost identificate și ar trebui să graviteze în jurul componentelor bidimensionale impact și vulnerabilitate. Marea majoritate a riscurilor se pretează la o diagnosticare numerică, în special riscurile financiare sau cu conotații financiare, dar există și riscuri a căror evaluare are o perspectivă mult mai subiectivă, spre exemplu riscul de imagine, riscul de reputație, riscul de brand ș.a. Din aceste considerente
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
factorii de influență pot să se modifice în timp. Metodologia de evaluare a riscurilor într-o organizație este de regulă o combinație de tehnici calitative și cantitative. De cele mai multe ori, conducerea folosește tehnici de evaluare calitativă, atunci când riscurile nu se pretează la cuantificare, când nu sunt disponibile informații suficient de credibile necesare evaluării cantitative sau când analiza pentru obținerea datelor implică costuri ridicate. Tehnicile cantitative aduc, de regulă, un plus de precizie și sunt folosite în activități mai complexe și mai
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
știa deja despre ce era vorba și a pus piciorul în prag. Nici să nu te gîndești să le iei lumina, să le sistezi băuturica, erai ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin aer, descriind traiectorii care, cu siguranță, ar fi intersectat spatele babei, adică doamnei, dacă ar mai fi fost lîngă mine. Merg apăsat și din cînd în cînd repet: "pentru 800 $, care nu-i aparțin de drept, profesoară, să se preteze la jigniri atît de nedrepte!" Poate este dusă cu sorcova, caut un motiv cu disperare. Învățat cu respectul ieșenilor, acum total dezinteresat, incidentul acesta mă frămînta excesiv de mult. Strada se sfîrșește și ies pe un cîmp mare cu iarbă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
găsea nimic. Ar fi fost oare posibil? Un om curățel ca Datcu, la costum, cu stiloul și pixul într-o cutie de firmă, cu inele pe aproape toate degetele, cu ochelari fumurii și cu geantă din piele, s-ar putea preta să fure cutia cu pixuri de pe birou? Eu cred că, probabil, femeia de serviciu a aruncat, din neatenție, buclucașa cutie la coșul de gunoi. Tot așa credea și directorul Zăbavă și, în consecință, a inspectat coșul. În coș erau hîrtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
makrothen), ca în relatările sinopticelor, ci stau chiar „lângă cruce”, para toi stauroi tou Iesous. La rându-i, el propune o altă listă de personaje feminine: Maria, mama lui Isus, sora ei, Maria lui Klopa, și Maria Magdalena. Episodul se pretează interpretărilor multiple, fiindcă Ioan însuși nu este pomenit nominal. Voi reveni în partea a doua asupra chestiunii identificării (imposibile, după mine) a „ucenicului iubit”. Curios și interesant, spuneam, mi se pare faptul că nu există două enumerări, din cele patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
folosește o apelație foarte oficială: Rabbi. La Matei, ucenicii I se adresează sistematic lui Isus cu Doamne/Stăpâne (Kyrios), niciodată cu Rabbi, Învățătorule. Aici, Iuda schimbă regula jocului, dând o nuanță voit oficială raportului dintre el și Isus. Isus se pretează acestei ajustări de moment, răspunzându-i și El în registru oficial: Tovarășe/ucenicule! ™f’ Ö p£rei (eph’ ho parei) pune mari probleme de sens. Dacă îl interpretăm pe hetaire ca pe o apelațiune ironică, atunci partea a doua a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
uneori agasante spre zona politică, Chenu rămâne unul dintre cei mai interesanți reformatori ai secolului XX și una dintre vocile ascultate în timpul Conciliului Vatican II239. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la confuzii și, într-o bună măsură, chiar le-a provocat. Nu este vorba despre o apologetică a Bisericii sau a confesiunii predominante în Occident, catolicismul, ci despre „caracterul universal, catolic al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac își
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu zâmbete pe buze. Tu ne-ai făcut un mare deserviciu, Vova! Ce vor crede copiii aceștia străini despre semenii lor sovietici, atâta vreme cât tu te-ai pretat la acea faptă incalificabilă, mai ales că vreo doi schițaseră deja gestul de a servi câte o bomboană. Spune și tu, Vova! De ce? De ce? Spune! Că erau de ciocolată, vajataia Natașa Semenova... Și cum?... Tu n-ai mai văzut până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
față încât s-au mirat și ei de comportarea pe care o aveau. — Ce naiba, Matei, parcă n-am fi trecuți de douăzeci și cinci de ani. Nu jucăm ca niște puștani. Eu ditamai avocata, tu ditamai chirurgul și încă chirurgul șef ne pretăm la așa ceva. Ca tacâmul să fie complet, hai să ne dăm cu sania cum se dau copii aceștia. Ajunseră lângă un derdeluș unde câțiva copii erau cu săniuța. Cum te cheamă pe tine băiețaș? întebă Matei pe unul dintre ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aceasta în ciuda faptului că, în cunoașterea lumii, facem abstracție tocmai de calitățile sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în primul rând abstractizarea care definește lumea științifică ca atare drept una care scoate din joc în ființa naturii calitățile sensibile și predicatele afective care îi aparțin a priori pentru a nu reține din aceasta decât formele susceptibile a se preta unei determinări ideale. Neluarea în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă dezvoltarea de altfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
diferență constituită de ansamblul presupozițiilor și al deciziilor care definesc această știință. De pildă, știința galileană a ales să excludă din cercetarea sa proprietățile subiective ale naturii pentru a nu reține din aceasta decât formele sale geometrizabile, singurele care se pretează unei determinări ideale și în acest fel "obiective". Am lăsat deja să se înțeleagă ce înseamnă darea la o parte a ființei-dăruite-subiectivității a naturii, a ființei-sensibile și corpropriate a acesteia și, în ultimă instanță, a subiectivității înseși în care Natura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
presupune în mod inevitabil în științele umane această zestre prealabilă a individului empiric și astfel dubla obiectivare despre care tocmai am vorbit. Însă nu se face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se pretează unei tratări matematice, care sfârșește prin a ajunge la un nou dat, non-empiric de data aceasta, ci obiectiv într-un sens radical, în sensul idealității și al omni-temporalității: dat asupra căruia se poate reveni de câte ori se dorește. Pe baza acestor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tematizează la întâmplare, pentru motive care nu-și mai au sălașul în esență și nu se mai confundă cu ea. Alte preocupări, alte finalități, de pildă capacitatea lor de a se supune unei tratări cantitative sau logice, de a se preta unui tip de analiză sau unor categorii aflate deja în uz în alte discipline, vor dicta acestor științe comportamentele și opțiunile lor. Se conturează aici o dublă contingență, care își află originea în acest dublu proces. Obiectivării vieții îi revine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
geneza lor. Aceasta din urmă nu este doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de altă parte, se pretează în obiectivitate la o determinare matematică ideală. Motivul pentru care are loc o astfel de substituire, construcția fantastică a acestui dublu ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându-se ne este sugerat tainic de geneza transcendentală a economiei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al autorului de a înțelege lumea. Cât este de legitim apelul la experiență? Ne putem asuma o obiectivitate suficient de bună în redarea faptelor de viață, astfel încât ceea ce gândim să fie relevant și pentru ceilalți? Ce tip de experiență se pretează la a fi făcută cunoscută? De multe ori, valoarea relatării depinde doar de modul mai mult sau mai puțin elegant de a realiza aducerea în atenție a experienței. Apelul la experiență poate fi o modalitate de a pierde sau de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lui Heinrich Heine și Heinrich Mann, tipărite la Berlin, Leipzig și München, cu dreptuti de reproducere, cu tot! Strittmatter a părut să adreseze ultimele fraze mai curând sie însuși și calului decât dictafonului. Nu, pe Dumnezeu, el nu se va preta la compunarea acelui discurs! Scriitorii se pretează la orice. Acesta este cel mai mare defect al literaturii. Dar el se va proteja și nimeni nu va putea să-l folosească. Scriitorii care se lasă folosiți își pierd din valoare. Revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la Berlin, Leipzig și München, cu dreptuti de reproducere, cu tot! Strittmatter a părut să adreseze ultimele fraze mai curând sie însuși și calului decât dictafonului. Nu, pe Dumnezeu, el nu se va preta la compunarea acelui discurs! Scriitorii se pretează la orice. Acesta este cel mai mare defect al literaturii. Dar el se va proteja și nimeni nu va putea să-l folosească. Scriitorii care se lasă folosiți își pierd din valoare. Revolta împotriva tatălui, condamnarea diferitelor aspecte ale trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
conducă la un ansamblu rigid și mai puțin performant: diviziunea internațională a muncii. Aceasta constrînge firmele să-și mențină efortul de productivitate, redesfășurîndu-și activitățile spre noi segmente de piață, să inoveze în termenii procesului de producție, delocalizîndu-și activitățile ce se pretează la astfel de operațiuni. Iată de ce, deși există monopoluri și enclave ale concurenței, o competiție subzistă și chiar se ascute între actorii economici. Ne aflăm deci tot timpul în prezența unei reglări capitaliste și comerciale, dar în care Statul ocupă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Când le-am cumpărat, am împrumutat 8 milioane de la bancă, pentru renovare. Cu dobânzi, eu bag 11 milioane. Nu făceam față, singur. Pe atunci, veneau toți la mine: și Realitatea, și Antenele și RCS/RDS. Doreau clădirile, pentru studiouri. Se pretau la amenajarea ca studio de televiziune. Dar, fiind clădiri de patrimoniu, nu poți să le transformi prea mult. Am rămas hotărât să le fac centru de evenimente. RCS s-a băgat, cu 3 milioane, pe care și-i scoteau cu
Dragomir: Dacă voiam bani de la RCS, nu găseam o babă pe moarte, să-i încasez prin ea? Sau îmi făceam off shore! by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78691_a_80016]
-
duri "pixelul albastru" în cazul Laurei Codruța Kovesi, care n-a mai recunoscut în scris ceea ce a declarat public de trei ori. Este incredibil. Ca Băsescu cu pixelul albastru. Te gândești că dacă o persoană cum este șefa DNA se pretează la o minciună, ce fel de instituție conduce. Cum să te pretezi să faci așa ceva? Toată lumea aude ce ai spus la televizor de trei ori în 24 de ore. Cum să spui că n-ai zis când se aude clar
Mircea Badea, către Laura Codruța Kovesi: Cum să te pretezi la așa ceva? by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78838_a_80163]
-
recunoscut în scris ceea ce a declarat public de trei ori. Este incredibil. Ca Băsescu cu pixelul albastru. Te gândești că dacă o persoană cum este șefa DNA se pretează la o minciună, ce fel de instituție conduce. Cum să te pretezi să faci așa ceva? Toată lumea aude ce ai spus la televizor de trei ori în 24 de ore. Cum să spui că n-ai zis când se aude clar ce ai zis? Cum să te pretezi din calitatea de șef al
Mircea Badea, către Laura Codruța Kovesi: Cum să te pretezi la așa ceva? by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78838_a_80163]
-
instituție conduce. Cum să te pretezi să faci așa ceva? Toată lumea aude ce ai spus la televizor de trei ori în 24 de ore. Cum să spui că n-ai zis când se aude clar ce ai zis? Cum să te pretezi din calitatea de șef al DNA la o astfel de minciună? Ce calitate morală, umană sau profesională sau orice altfel de calitate să mai ai ca să fii tu șef la Departamentul Național Anticorupție, când tu minți în halul ăsta? Este
Mircea Badea, către Laura Codruța Kovesi: Cum să te pretezi la așa ceva? by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/78838_a_80163]
-
să dea vina? Pe armata română, adică pe el însuși? Pe aliatul german pe care îl ridica în slăvi? Sau pe jidanii din spatele frontului? Deși era amic cu Haikis, Fănică nu credea că mareșalul, omul ordinii și al adevărului, se preta la asemenea manevre. După părerea lui, ne puteam aștepta oricînd la o contraofensivă care să-i pună pe ruși la respect. Iar în privința negustorilor evrei, de ce trebuiau să fie toți curați ca Haikis, cînd și printre români sînt atîția care
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]