1,478 matches
-
și câte un model a ajuns în Bacău și Ialomița.” În același context, Ziarul Financiar publica, în data de 4 ianuarie 2014, articolul “Topul celor mai scumpe mașini înmatriculate în România”, din care aflăm cu stupoare: “Românii cu bani sunt pretențioși când vine vorba de autoturisme, așa că se îndreaptă către mărci de lux de sute de mii de euro. Ferrari, Lamborghini sau Aston Martin sunt numai câteva dintre preferatele bogătașilor. În primele 11 luni ale anului 2013, cele trei mărci, alături de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
singură corned beef direct din cutie, într-o mansardă nemobilată, șezând turcește pe podea, fără căutare, dar senzual, cu Sartre în poală. Privirea pe care i-am aruncat-o, încărcată de înțe lesuri supramundane, i-a stârnit doar un rictus pretențios. Conserva de corned beef era pentru monstruosul dog german, bestie lipsită de umor ce aștepta la ieșire, înfipt în fund ca un Buddha și fixându-mă fără expresie. Asta cu inel în nas de care voi spune acum era o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
niciodată. — Da, dar când ai zis asta ți s-a luminat fața. — Pentru că mă uitam la tine. A pufnit iar, iritată. — Ce ieftin. încă una de-asta și te duci înapoi să dormi singur în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi? Și-a plesnit palmele a exasperare. — Pe deasupra îți pierzi rapid umorul. Și-a trosnit falangele, contemplând efectul ofensivei. — Ești ca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care eu îl făcusem din trei vorbe într-un articol po lemic cu succes moderat. Citise pamfletul, încrânce nată, și-l lepădase pe pretențiosul cu retorică de împrumut. Mă alesese pe mine, proprietarul Verbului, dar la intrarea în garsoniera ei îmi ceruse să-mi scot pantofii și să pun niște papuci. Acum, problema nu era că aveam ciorapi desperecheați, ci că pur și simplu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și mi-a zis să comand ceva de băut. Când ne-au venit cele două whiskey-uri duble, am ciocnit și mi-a spus că urăște bătrânii. Ai părul cam alb și mă temeam. De mică am dușmănit bătrânii găunoși și pretențioși a căror înțelepciune se reduce la: „Păzește-te de anturaj“ sau: „Din bucata mea de pâine / Am hrănit un om și-un câine...“ Ori: „Cine n-are bătrâni să și-i cumpere“... Așa e, da, i-am spus grăbit. Adevărata
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua să o privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dreptate, Văleni-ul nu era Mall Băneasa! Din magazin în magazin începură totuși să adune câte ceva ba oale, ba farfurii, ba pahare... Se gândi că pentru cearceafuri o să rezolve problema cu Camelia la București, la acest capitol dumneaei fiind mai pretențioasă. Găsiră și un atelier de "plăpumi și saltele" și comandă saltele pentru cele trei dormitoare. Luase dimensiunile și stabili cu patronul să i le aducă la Bucura. Trecând pe lângă un magazin de confecții, Carmen se opri în fața vitrinei, admirând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mândră că lucrez pentru Whirrlpool"253. Un alt exemplu este extrasul dintr-un articol publicat în revista Banii noștri, în care tema-cheie imaginea de bun angajator transmisă de potențialii candidați este abordată sub formă de sentență: "[...] candidații au devenit din ce în ce mai pretențioși, iar unii dintre ei, cu CV-uri valoroase, ne spun din start că, dacă este vorba despre compania X sau Y, nu doresc să aplice pentru posturile lor. Această ultimă problemă apare în special datorită reputației slabe pe care și-
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
sale, Emma Zeicescu a publicat și o captură cu pagina în care fotografia să apare pe respectivul site de matrimoniale, comentând ironic cerințele doamnei din Constantă față de cel pe care și l-ar dori aproape: „Pare că nu sunt prea pretențioasa:))))”.
Emma Zeicescu, victima unui site de matrimoniale: Pare că nu sunt prea pretențioasă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71992_a_73317]
-
prin aspectul lor grafic, o editură de elită, mai îndrăzneață în "demonul teoriei" decât în demonul literaturii. Mai departe se pune problema rezistenței pe piața de carte, la acest nivel autoimpus și pe deplin asumat, demn de admirația unui cititor pretențios.
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
eventual în stare de ebrietate. Revenind la dra Pavugadi, să notăm că ea este o amatoare, poate cu talent. Există însă și personaje foarte bune interprete precum enigmatica Otilia lui G. Călinescu care cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cîntă
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
este deloc clar: ce poate însemna "abstractizarea" într-un raționament sau într-o demonstrație? Probabil că vorbitorii se gîndesc la ipoteze, generalizări, pentru care însă termenul abstract este imprecis și impropriu. Adesea prin absurd e pur și simplu un echivalent pretențios al formulei de relativizare "să zicem". Internetul ne permite să constatăm că formula nu este folosită exclusiv ironic și cu trimitere la Ceaușescu. Unii par să și-o fi însușit cu toată seriozitatea: "Dacă prin abstract am avea suma necesară
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
decât ca scriitor. Și era, cred, fiu de medic. Dumneavoastră de ce v-ați ales această meserie ? La întrebarea "de ce ai ales medicina" sau "cum te-ai hotărât pentru chirurgie", întrebare care nu lipsește din nici un interviu, se obțin întotdeauna răspunsuri pretențioase. Pe lângă cel comun (binele umanității suferinde) este și cel mai subtil "nu știu cum s-a întâmplat că niciodată nu m-am gândit să fac altceva". Asta lasă să se înțeleagă că e vorba de o iluminare petrecută cândva, inainte de zorii
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
spațiul poeziei. În general comentariile sunt corecte, poemele sunt ilustrative pentru temele supuse discuției. Inteligent și atent, exegetul trece uneori dincolo terenul îngust al criticii tematice, face observații de ordin general, de luat în considerare și dintr-o persepctivă mai pretențioasă de istorie literară. În câteva rânduri, Ilie Constantin reușește să traseze toată evoluția poetică a Constanței Buzea: În mod paradoxal, poemele elocvente (s.a.) ale Constanței Buzea (născută în 1941) constituie, prin ani, un drum spre tăcere. În placheta sa de
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
asociem perfect în minte murdăria și bolile cu șobolanii și nu cu bucătăria franțuzească. Provocarea poveștii vine tocmai din acest oximoron, un șobolan care are simțurile atît de delicate, încît ajunge în postura de a oferi surprize culinare celor mai pretențioși clienți ai restaurantului lui Gusteau după ce acesta este preluat la moartea patronului de un alt bucătar, rău intenționat. Șobolanul se strecoară în bucătărie cu ajutorul unui tînăr, Linguino, chiar fiul lui Gusteau, fără ca el s-o știe, tînăr care promovează pas
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
o curiozitate a firii omenești, sensibilă, orice s-ar zice, mai întîi la bine, stînd puțin, nu descoperi decît plăcerile lor. Cusururile ies la iveală doar cu timpul. Bunăoară, Luxemburgul, răsfățat, et pour cause, Lux. Dacă aș scrie unul din pretențioasele documente ale studiilor culturale, l-aș numi melting pot. Dacă m-ar interesa, iarăși, excursiile în catastifele cu date, care încearcă să explice un fel de-a fi prin parametri sociologici (ceea ce, boscorodind ariditatea instrumentelor de lucru, am încercat, de
Frumoasa viață liniștită by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9281_a_10606]
-
cu disperare critici care să-i gireze... În pofida acestei polarizări, determinată de concurența a două coduri culturale, au apărut câțiva scriitori care încearcă - și reușesc - marea conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar și fără duritatea naturalismului "nouăzecist" (explorată în volumul scabros intitulat Cheta la flegmă
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
primit pe Heidegger în 1948: dincolo de ura între nații, gest de reconciliere între intelectuali înrudit cu acela al lui Vilar care a pus în scenă Prințul de Homburg a lui Kleist, la doar cîțiva ani după sfîrșitul războiului. Un regizor pretențios a montat paginile lui Char scrise la acea epocă, pagini spuse pe un ton stupid copilăresc sau forțat umoristic: îndrăgostiții de Char n-au suportat această dezinvoltură, în timp ce pe mine, mai distant, m-a lăsat indiferent. în schimb n-am
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
mai abundente. Aria de creștere Aproape tot efectivul aparținând acestei rase este crescut și exploatat în partea de vest a țării, adică în zona de formare. Însă, datorită faptului că această rasă este una robustă, rustică, rezistentă și mai puțin pretențioasă față de condițiile de mediu și dispune de o mare capacitate de adaptare la condiții diverse, aria de creștere s-a lărgit considerabil în ultimele decenii. Astfel, efective aparținând acestei rase au fost și sunt crescute și în prezent în județele
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
spre fină și o rezistență organică mai mare ca a Merinosului, însă mai redusă comparativ cu țigaia. De asemenea, se caracterizează și printr-o adaptabilitate ridicată la condițiile naturale de mediu, rusticitate, fiind din acest punct de vedere mai puțin pretențioasă comparativ Caracterele specifice variază în limite largi și depind în primul rând de gradul de ameliorare cu ovinele Merinos. La indivizii aflați în curs de perfecționare, atât aspectul exterior, cât și indicii productivi sunt dependenți de gradul de metisare, fiind
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
în termeni. În schimb, libertatea eseistului este aproape totală. Asociații surprinzătoare și paralele inedite, focalizări ale unor detalii ori, dimpotrivă, evaluări făcute de sus, din polul plus: toate îi sunt îngăduite, într-o formulă pe cât de permisivă, pe atât de pretențioasă în ceea ce privește rezultatele. Un eseist superficial, fără cap teoretic, lecturi aprofundate și adâncime a reflecției, este trimis, cu o judecată severă, în rândurile... publiciștilor. Înainte de a fi un remarcabil publicist, Mircea Mihăieș era un foarte promițător eseist și critic literar. De
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
onoarea de a fi conduși în istoria celei mai vechi așezări de pe teritoriul țării (sec. 7 î.Ch. - sec. 7 d.Ch.) de către profesorul Suceveanu, care a răspuns cu amabilitate solicitării profesorului Manolescu. Luni dimineața, ultima rundă de polemici colocviale. În pretențioasă sală de conferințe a Hotelului "President" din Mangalia, moderator a fost Horia Gârbea, iar protagoniști: Matei Călinescu ("Center and margins of modern literary space"), traducătoarea bulgară Roumiana Stantcheva ("Promovarea cărții traduse după editare"), Alexandru Mușina ("Ce să scrii pentru peștele
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
scenarii de evoluție și identități insolite pentru această zonă "sărită" din schema obișnuită, prin care se străduiesc să valorifice niște prefabricate ideologice, de tipul "omul nou", înainte de 1989, sau "a treia cale", "istm" între Est și Vest, "Elveția răsăritului" - denominații pretențioase și absconse menite să camufleze aceeași (sau o altă) servitute a Basarabiei față de Rusia. A fost o perioadă când scriam cu patimă, nu reușeam să-mi reprim un anumit impuls moralizator, voiam neapărat să "învăț", să "trasez", să "marchez" perspective
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
cotidiene în ale cărui detalii fiecare cititor poate recunoaște ceva din propria să existența. Doar ființele complet iresponsabile nu au parcurs, pe propriile trasee, drumul spre deziluzii care conferă substanță liricii Mihaelei Mâlea Stroe. De aceea, această carte, nu foarte pretențioasa, se citește cu o reală plăcere.
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
specialist să-l fixeze pe Caragiale în sus-pomenita imagine. Sceneta pe care o încheagă trei detalii din viața întotdeauna complicată nu-i mai puțin completă - o să vi se pară că exagerez... - decît Melancolia lui Dürer, cu inventarul ei de simboluri pretențioase. Căci ce e lumea lui Caragiale altceva decît o societate de fideli, cărora le lipsește vanitatea felină, dar nu le lipsesc colții? O lume în care se duce trena cu mimica parșivă a combinației de pîndă cu blazare. Pălăria și
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]