419 matches
-
aduceau a dșeformare profeșională. și a fost amicul meu vigilent , până prin februarie, a.c., când s-a pomenit la ușă cu două fătuci nurlii, care, de îndată ce li s-a deschis, au intrat ca la ele acasă, s-au instalat în bucătărie, pretextând că nu vor să murdărească covoarele din restul casei, și au umplut masa cu tot felul de tubulețe, flaconașe și cutioare, care de care mai mirositoare și mai frumos colorate. Până aici, toate bune, iar Vasile, care nu era amator
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea! Acum trei ore era vorbăreț, amabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trucuri ― nu rezistasem! ― ca să-l pun la încercare. Odată, când mă spălam pe mâini, am lăsat să-mi scape săpunul jos și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de scrupule; musca a reușit să-ți dea o justificare. Ca să nu mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propui chiar un compromis; să te aștepte în cătun până
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Domnul Andrei mă ținea la curent cu ce spunea unul și altul, căutând să nu fie văzut când făcea asta. În schimb, Călugărul, care nu venise niciodată până atunci la mine în cameră, mă căuta mereu, ca să-i dau ceai pretexta el, deoarece prefera să bea ceai în loc de apă când n-avea vin. Siminel, Anton și Dodo, când îi întîlneam, mă salutau la fel ca înainte sau chiar îmi zâmbeau. Atât că nu se mai opreau ca altădată să facă roată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
seama de îndată că manifestarea de exasperare a subșefului nu făcuse decât să denunțe frustrarea că îi scăpase din mâini plăcerea, între toate perversă, a celor care se bucură de înfrângerile altora chiar când nu au nici un profit de pe urma lor. Pretextând că le-ar trebui ore ca să-și facă treaba și că îngreunau descărcatul altor furnizori, meschinul individ încercă să împiedice încărcarea camionului, dar Cipriano Algor puse, așa cum elocvent se spune, piciorul în prag și întrebă cine își ia răspunderea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea. Acum trei ore era vorbăreț, amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trucuri - nu rezistasem! - ca să-l pun la încercare. Odată, când mă spălam pe mâini, am lăsat să-mi scape săpunul jos și am fost fericit că s-a repezit imediat să-l ridice. Altădată, l-am chemat să schimbe limonada pretextând că se încălzise și, iarăși, am răsuflat ușurat când Francisc a rânjit politicos, a dat din cap supus, a luat carafa și a ieșit să-mi îndeplinească rugămintea. Modestia nu-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de scrupule; musca a reușit să-ți dea o justificare. Ca să nu mergi totuși singur, îl rogi pe doctorul Dinu să te însoțească în această escapadă scârboasă. El nu vrea. Tu insiști. El nu vrea în continuare. Își cere scuze, pretextează că-l doare capul, că se teme de o criză de astm; e prea mult polen în aer. Bănuiești că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propun chiar un compromis; să te aștepte în cătun până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Domnul Andrei mă ținea la curent cu ce spunea unul și altul, căutând să nu fie văzut când făcea asta. În schimb, Călugărul, care nu venise niciodată până atunci la mine în cameră, mă căuta mereu, ca să-i dau ceai pretexta el, deoarece prefera să bea ceai în loc de apă când n-avea vin. Siminel, Anton și Dodo, când îi întâlneam, mă salutau la fel ca înainte sau chiar îmi zâmbeau. Atât că nu se mai opreau ca altădată să facă roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea două înțelesuri. Din nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l, i l-a explicat și pe celălalt: când o prostituată fură portofelul clientului și, pretextând că merge la toaletă, o ia la sănătoasa... și asta se numește shōben. „Generalul Tōjō“ s-a adresat apoi proprietarului hotelului: — Târfa aia mi-a furat și hainele. Puțin îmi pasă că individul ăsta e străin. Să mi le plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prietenii să-l țină pe Tom În brațe, dar, de fiecare dată cînd Linda și Michael vin să mă vadă, ea se repede imediat și dă să mi-l ia, dar eu mă Întorc și refuz să i-l dau, pretextînd că nu sînt pregătită. Apoi, ea șade nefericită Într-un colț, cu chipul Împietrit, iar eu sînt conștientă că se simte respinsă. Stau Întinsă În pat, legănîndu-l și gîngurindu-i lui Tom și nu-mi pot Înnăbuși un semtiment de triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nici cel mai mic rău. Asta e tot ce am nevoie să știu. Iar dacă tu gîndești contrariul, Înseamnă că ai Înnebunit! Și plecă trîntind ușa În urma lui. CÎteva minute mai tîrziu, Jeanne făcu același lucru, dar În tăcere. Christian pretextă vag un telefon pe care trebuia să-l dea coechipierului ca s-o șteargă la rîndul lui. Numai Milic n-o condamnase. - Orice ți s-ar spune, nu vei renunța. Și orice mi s-ar spune, voi fi alături de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că o ajutase să iasă din necaz și Își luă iute rămas-bun, pretextînd că logodnicul ei desigur o aștepta, riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alături de un alt jandarm, și Îl luă deoparte. Arătă Înspre fiica Yvonnei, care se pregătea la rîndul ei de plecare: - Ține-te după ea discret și n-o scăpa din ochi. - Știți, domnule comandant, ăștia latră mult, dar mușcă rar, pretextă tînărul jandarm pe care perspectiva unei urmăriri după căderea nopții nu-l entuziasma nicidecum. Nu cred că am avea de ce... - Ryan era convins că ea e asasinul, că voia să se descotorosească de el, și pînă la urmă el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o Încăpere climatizată de la subsol, cu faianță albă, decorată cu un poster reprezentând lacuri germane. Nimeni n-a propus să se facă fotografii. Un tânăr cercetător venit la Începutul anului, un bărbos cu un aer stupid, dispăru după câteva minute pretextând probleme cu mașina. O stinghereală tot mai perceptibilă se răspândi printre convivi; se apropia concediul. Unii plecau la o casă de vacanță, alții practicau turismul ecologic. Cuvintele schimbate pluteau cu Încetineală prin aer. S-au despărțit rapid. La ora nouăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încuviința, dar nu făcea nimic, se mulțumea să aștepte următorul subiect de reportaj. Când Janine organiza un dineu, el prefera adesea să mănânce singur, puțin Înainte, În bucătărie; apoi pleca să se plimbe pe țărm. Revenea chiar Înainte de plecarea invitaților, pretextând că are de terminat un montaj. Nașterea fiului său, În iunie 1958, Îl tulbură În mod vizibil. Rămânea minute În șir privind copilul, care-i semăna izbitor: același obraz cu trăsături ascuțite, cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
modă; ceea ce, În mod normal, ar fi trebuit s-o orienteze spre un post de conducere În comerț. — Hmm..., făcu Bruno. În acel moment, apăru Christiane, cu un prosop În jurul taliei. Catherine tăcu, vizibil crispată. Apoi bătu rapid În retragere, pretextând un atelier de Meditație zen și tangou argentinian. Credeam că faci Tantra și contabilitate..., Îi susură Christiane În timp ce Catherine pleca În grabă. — O cunoști? — A, da, o știu pe idioata asta de douăzeci de ani. Și ea vine aici de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsă numărul de telefon. În săptămânile următoare, Bruno o vizită de câteva ori. Prea umilită de fizicul ei, Annick refuza să se dezbrace; În schimb, chiar din prima seară Îi propuse lui Bruno o felație. Nu pomeni de fizicul ei, pretextă că nu luase pilula. „Zău, prefer așa...” Annick nu ieșea niciodată, rămânea acasă În fiecare seară. Își prepara ceaiuri, Încerca să țină regim; nimic nu-i ajuta. De mai multe ori, el Încercă să-i scoată pantalonii; ea se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și s-o rog să vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu Încât părea Îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat Încărcătorul În cameră, am cerut Înapoi cheia de la recep- ție și am urcat Înapoi scările. Telefonul din cameră era la locul lui, pus În priză. Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spre stânga, cum ieși din lift. Vrei să te conduc ? — Nu e nevoie, am bâiguit eu. Am luat cheia tremurând și m-am ridicat în picioare fără să spun nimic. M-am gândit că ar fi fost prea periculos să pretextez ceva și să o șterg. Trebuia să o fac pe proasta până la capăt. M-am urcat în lift și am apăsat pe doi. Am ieșit din lift și am coborât scările de incendiu cu sufletul la gură. Nu mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și s-o rog să vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu încât părea îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat încărcătorul în cameră, am cerut înapoi cheia de la recepție și am urcat înapoi scările. Telefonul din cameră era la locul lui, pus în priză. Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului putea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care au reușit un timp ca din interes sau invidie să-l mențină la un anumit nivel, vor depune toate eforturile să-l Împiedice să obțină ceea ce merită. CÎnd vei Întîlni oameni (fie ei șefi sau nu) care se opun (pretextînd diferite motive) Încercărilor unor oameni valoroși de a-și dobîndi drepturi care li se cuvin, nu uita un adevăr de necontestat: acesta este cel mai bun indiciu al valorii lor reduse, deoarece oamenii mărunți (ca valoare) se ocupă de lucruri
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ca și cum cineva ar vrea să cojească un ou crud. îți jur, de mai multe ori era să-l dau afară din librărie, deși pînă la urmă m-am abținut și am preferat să urc eu la etaj sau să ies pretextînd că merg la poștă, dar de fapt m-am refugiat la doamna Bordaz în cafenea. Este clar că domnul M are continuu impresia că unghiile sale produc un fel de secreție care trebuie evacuată imediat, la fiecare două sau trei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceremonios pe acestea, dacă păreau de condiție bună. Colegul mai adăugă că moș Costache avea obiceiul să încerce de a da restul, la unele sume plătite, în timbre poștale, pe care le ținea într-un portofoliu gros, legat cu gumilastic, pretextând că n-are mărunțiș. Felix își aminti numaidecât de debitul de tutun denunțat de Stănică. Spre Crăciun, Stănică apăru în casa lui moș Costache cu un individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]