256 matches
-
Nici el nu e o piticanie, dar ăsta trebuie să aibă peste un passus și jumătate. Uite că nici n-are nevoie să se suie pe ceva ca să vadă afară! — De ce i-o da împăratul o sabie și comandantului cohortelor pretoriene? comentează indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de-a valma cu mulțimea. Nu spune însă nimic. Lângă el, călărețul își verifică cu un aer concentrat fibula de pe umărul drept, cu care e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e transferat? — Și ce-i cu asta? Pe când noi suntem aleși. Rotunjește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e transferat? — Și ce-i cu asta? Pe când noi suntem aleși. Rotunjește buzele și accentuează: — Aleși. Indiferența din ochii celuilalt îl face să repete cu încăpățânare: — Aleși. Silabisește rar: — Ca pentru pro-mo-va-rea ca va-le-ri-lor în Se-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a pornit totul...? Femeia de lângă el observă mișcarea și întreabă somnoroasă: — S-a întâmplat ceva? — Nimic, domina, murmură pierdut, printre picăturile de su doare ce-i țâșnesc din toți porii. O contemplă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stră fulgerare, amintirea îi crestează mintea ca un cuțit. Au discutat despre tulburările de ieri de la amfiteatru. Au căzut oameni, nu numai din rândul plebeilor, dar și soldați, parcă și un centurion, zicea Nerva, chiar și un tribun din garda pretoriană a fost rănit, pe când încercau să pună capăt ciocnirilor iscate în popor. De unde a izbucnit scânteia? Își prinde tâmplele în palme. Abia acum realizează că-i pulsează de durere. S-au certat cumva din nou Pylade și Bathyllus, nebunii ăia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a ajuns să vomite sânge. Nehotărât, Tiberius răsucește sulul în mână. Nu are nici o simpatie pentru Publius Aper, nici pentru funcția de prefect al pretoriului. Sunt de fapt doi prefecți. Tatăl lui Seianus, Seius Strabo, se află în fruntea cohortelor pretoriene din Roma. Celălalt le are în subordine pe cele din peninsulă. Din nou inovațiile administrative ale lui Augustus. De ce-o trebui să schimbe totul și nu-i mai sunt de ajuns cele două părți constitutive ale armatei republicane, legiunile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de odinioară în băbătia știrbă și ridată de astăzi. Cată pe sub sprâncene la Aelius Seianus. Îl vede încordat. În mod paradoxal, asta îl liniștește. Poate, până la urmă, nu este o idee rea ca Seianus să preia o parte din cohortele pretoriene. Ar fi în felul acesta mai bine informat cu privire la ce se petrece în anturajul lui Augustus. Doar Aelius și-a dovedit cu vârf și îndesat abilitatea. A pricinuit pierzania lui Lollius, dușmanul lui de moarte, fără să se implice nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuare, totuși ai acum dreptul la o procvestură provincială, chiar dacă au trecut mai mulți ani de la expirarea mandatului tău. La auzul acestor vorbe, Tiberius se scutură de gânduri și spune: — Aș putea interveni să primești prin derogare chiar o putere pretoriană și să iei în primire un post aici, la Roma, sau în armată. Încântat și încurcat în același timp, tânărul i se adresează lui Tiberius Nero: — Pentru asta am și venit la tine... ăăă... Murmură intimidat: — Și-apoi... Se oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
internă a regimului Putin (comparativ cu realitatea românească). În această materie, Rusia deține o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați în negru, cu un cap de câine și o mătură atașate la șa, ei jefuiesc, torturează, violează, ucid, incendiază case, recolte sau păduri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
internă a regimului Putin (comparativ cu realitatea românească). În această materie, Rusia deține o experiență istorică „de invidiat”. Sistemul de represiune contra dușmanilor reali și imaginari a fost pus la punct de țarul Ivan cel Groaznic (sec. XVI). Gărzile sale pretoriene în număr de vreo 6000 („opritciniki”) făceau legea în numele tiranului urmărit de fantomele conspiratorilor și trădătorilor. Îmbrăcați în negru, cu un cap de câine și o mătură atașate la șa, ei jefuiesc, torturează, violează, ucid, incendiază case, recolte sau păduri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i, promovându-i în grad, rareori pensionându-i. De-i lichida, acuza de antisemitism de sectarism, de revizionism, de șovinism o încasa de la mai marii săi Kremlinezi. Și totuși: parcă-i mai pehlivan Sexcuristul cu Garda de Mancurți, atât de pretoriană. Nenea Ceaușoi, megaloman până la Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a mai ținut în frâu. La fluieratul discret al Moscovei, Garda l-a lăsat să pice pe asfalt, ca să-i reușească ei o aterizare pe moale, grație Feseneului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
morală dus în contra propriei națiuni. Acum ne sfidează și au tupeul să ne dea tot ei, nouă, lecții. Societatea civilă e în continuare insuficient de puternică, partidele, indiferent de ideologia afirmată, sunt infestate și controlate, la toate nivelurile, de garda pretoriană a comunismului. Votarea proiectului Legii lustrației ar fi o cale de debarasare de trecut și oamenii lui. Serghei Esenin a fost întrebat de oficialii vremii sale dacă nu dorește, totuși, să intre în partidul comunist, cel care se manifesta ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puterii absolute cu ajutorul armatei de umanoizi tereștri aflați în stare de hibernare pe una din navele spațiale. Urmărind din umbră miracolul săvârșit de Kala, Argos va aduce la lumină oștirea de primate pe care o vede ca pe o gardă pretoriană diformă și omnipotentă. Jungla uitată de timp este scena pe care se poartă bătălia teribilă dintre cele două minți inițiate în arcanele științei. Oamenii și cosmonauții de pe Terango sunt uniți în acest efort de a stăvili ascensiunea infernalului Argos. Respins
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
1926 (Nr. 670, anul 37, tomul CLXXXVIII) ale bătrânei reviste Mercure de France. Când a apărut traducerea mă aflam deja aici, în Hendaye, unde sosisem la sfârșitul lui august 1925 și unde am și rămas în pofida presiunii exercitate de către tirania pretoriană spaniolă asupra guvernului Republicii Franceze ca să mă îndepărteze de frontieră, scop în care, din partea dlui Painlevé, președintele de atunci al Cabinetului francez, a venit să mă viziteze prefectul departamentului Pirineii de Jos, anume sosit de la Pau, dar fără a izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de Unamuno, romanesc eu însumi, abia dacă mai scriam, abia dacă mai lucram de teamă să nu fiu devorat de acțiunile mele. Din când în când, scriam scrisori politice contra lui Don Alfonso al XIII-lea <și contra josnicilor tirani pretorieni din biata mea patrie>; dar scrisorile astea, care făceau istorie în Spania mea, mă devorau. Și acolo, în Spania mea, prietenii și dușmanii îmi spuneau că nu sunt om politic, că nu am temperament corespunzător, și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fofează “foarte atașat de stăpân și foarte pornit împotriva cronofagilor în neintimitate cu George Călinescu, un profund și strălucit gânditor” și care “fusese înzestrat și cu o înnăscută vocație a spectacolului”. Celor vreo cinci asistenți ai profesorului, “o adevărată gardă pretoriană, le păstrase același rol mut de la cursurile sale” deoarece “Călinescu nu intenționa prin seminarul său, să producă erudiți, ci oameni care să gândească liber”, ceea ce nu-i lucru puțin dacă prin liber înțelegem consistent, esențial, original. Când lui Ovidiu Papadima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
personal de persuasivul Elius Sejanus - care erau citite cu spaimă. „Iar cei șase sute de părinți ai Republicii se supun, chiar și când e vorba de acuzații și pedepse capitale împotriva vreunuia dintre ei, fiindcă Roma e practic în mâinile cohortelor pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E consolator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arate milă față de cineva și toate sentimentele lui erau asemenea unor lemne uscate, unite de o ambiție nemăsurată. Prin urmare, Tiberius știa foarte bine cu cine vorbește atunci când, în lipsa oricăror martori, în mare secret, îl numi rapid praefectus ale cohoertelor pretoriene, funcția pe care Sejanus credea că încă o deține. Impasibil și dur, nu-i lăsă timp lui Sertorius Macro să-și revină din surpriza triumfală și imediat, fără să schimbe tonul, îi dădu o serie de ordine care altuia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să spună unde era ascuns, și ajunsese în mâna lui Tiberius. „E aici, într-o încăpere din vilă.“ Jurnalul nu avea să apară niciodată. În clipa aceea, pe scara care cobora de la etajele superioare se ivi puternicul praefectus al cohortelor pretoriene, Sertorius Macro, omul care în jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
descrie în cărțile lor solemne scene pe care, în realitate, nu le văzuseră niciodată. Beția lui Herodes Într-una din zilele acelea, pe când Gajus stătea sub portic, iar Helikon răsfoia codexurile pentru el, trecu în grabă, pe neașteptate, prefectul cohortelor pretoriene, Sertorius Macro. Venise de la Roma la Misenum într-una din precipitatele lui călătorii călare, oprindu-se doar pentru a schimba caii obosiți, apoi urcase pe rapida liburna a curierilor imperiali și o îndreptase, vâslind cu toată forța, spre Capri. Dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toți, cu mintea ta limpede, mai ales noaptea. Noaptea e făcută ca să pătrunzi în gândurile celorlalți“. Având în minte acele amintiri, Gajus începu să scrie ceea ce știa că va fi primul său discurs, acea adlocutio către senatori și către cohortele pretoriene, ocazia de a pune cu adevărat mâna pe putere. Nu era timp de pierdut: viitorul putea începe peste o săptămână, la noapte, peste o oră. Însă nu scrise pe papyrus sau pe pergament. Nimeni, în tot imperiul, nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu steagul său de călăreți credincioși, și cum înghițea milele, căci la capătul acelui drum avea să pună mâna pe putere. Alegerea Macro ajunse în oraș în plină noapte, dădu pe gât o cupă cu vin și trezi repede cohortele pretoriene, așa cum făcuse atunci când îl distrusese pe Sejanus. Era încă întuneric când îi trezi pe consuli, îi alertă și se puse de acord cu ei înainte ca vestea acelei morți să provoace agitație în oraș. Apoi dădu fuga la Curie, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ireparabile. Nimeni dintre cei prezenți, care nu-l mai văzuseră pe Tiberius de ani de zile, nu putea să-l contrazică. Un senator ceru ca testamentul să fie declarat nevalabil. Debusolați, senatorii discutară un timp, apoi, privind spre manevrele cohortelor pretoriene și spre mulțimea care, din toate regiones ale orașului, venea să umple Forumul, confirmară că testamentul nu era valabil. Imensa avere a zgârcitului Tiberius fu absorbită printre bunurile imperiale - prin urmare, îi revenea în întregime viitorului împărat. Nepotul adolescent nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]