209 matches
-
descoperă nici cea mai mică intenție de a trăi personal ponderabilele, deși nu Întotdeauna fidelele, traduceri din Catulle Mendès, Ephraïm Mikhaël, Franz Werfel și Humbert Wolfe. Avea, după cum se vede, o cultură considerabilă. Yidishul familiar Îi deschisese ușile literaturii teutone; prezbiterul Planes i-a transmis fără lacrimi latina; franceza a supt-o o dată cu cultura, iar engleza o moștenise de la unchiul său, directorul sărăriei Young din Mercedes. Întrezărea olandeza și bănuia limba francă de la graniță. Pe când a doua ediție din Feuda familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da", și "nu" să fie "nu", ca să nu cădeți sub judecată. 13. Este vreunul printre voi în suferință? Să se roage! Este vreunul cu inima bună? Să cînte cîntări de laudă! 14. Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii, și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. 15. Rugăciunea făcută cu credință va mîntui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoșa; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din sudul Dunării. Au existat misionari trimiși în părțile barbarilor din nordul Dunării (Sciția), V. Pârvan îl considera pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dionisie Pseudo-Areopagitul teoretiza o scară a ierarhiei divine, o ierarhie a îngerilor, se poate vorbi și de posibile trepte în revoluția spirituală: treapta mirelui, a pelerinului și a sfântului, toate ipostaze ale curățirii și desăvârșirii. Cuviosul Nichita Stithatul, monahul și prezbiterul din Sfânta Mânăstire a studiților, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, așează ca o etapă în procesul de primenire, curățirea inimii și a minții 3. Prima sută a capetelor despre făptuire descrise de Cuviosul Nichita Stithatul s-a concentrat asupra practicării
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și patriarh, sub această autoritate". 3 Ibidem, p. 120. După Enchiridion, Canonul 6 Apostolic spune: "Episcopul (...) să nu ieie asupră-și lucruri lumești; IAR DE NU SĂ LE DEPUNĂ"; Canonul 81 Apostolic: "Am zis că nu se cuvine episcopului sau prezbiterului să se deie pre sine în ocârmuiri publice; ci să se îndeletnicească în lucrurile bisericești. Deci, ORI SĂ SE SUPUNĂ a face aceasta, ORI SĂ SE DEPUNĂ; căci nimeni nu poate sluji la doi domni, după dumnezeiasca poruncă"; Canonul 11
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Canonul 10 al Sinodului al VII-lea Ecumenic: "Nu este lor (clericilor) iertat a primi asuprăși purtări de griji politicești și lumești, ca unii ce sunt opriți de a face aceasta de Dumnezeieștile Canoane". 13 Canonul 83 Apostolic: "Episcopul, sau Prezbiterul, sau Diaconul, la oaste zăbovindu-se și vrând amândouă a le ținea, Romana, și Ieraticeasca ocârmuire, caterisească-se. Că cele ale Chesarului, Chesarului, și cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu". În comentariul la acest canon, Pidalionul spune: " În două se împarte
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de circa 100 de episcopi în sud). În Spania, la sinodul de la Elvira (310) au participat 47 de episcopi, în bună parte din zona de sud a țării. În alte locuri erau, chiar și fără episcop, comunități creștine cu un prezbiter. 2. Situația religioasă greco-romană la întâlnirea cu creștinismul În contrast cu unitatea politică și culturală imperială de la începutul epocii creștine, lumea religioasă din țările aflate jurul bazinului mediteranean ne oferă un tablou complex și foarte variat. Roma nu a intenționat niciodată să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
roman are aceleași drepturi civile și politice ca și cetățeanul care trăiește la Roma. El poate vota și candida în cetatea sa și la Roma. Electiuni. Vezi Generalități. Epipaleolitic. Vezi Preistorie. Episcop. La origine cel ce prezidează (episcopos) colegiul bătrînilor (prezbiteri) unei comunități creștine. El era responsabil cu ceremonia euharistică (împărtășanie). Începînd cu secolul al III-lea, episcopul este ales de către populația creștină a unei cetăți și hirotonisit de alți episcopi. În secolul al IV-lea, episcopii dintr-o provincie sau
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
părinți la Diolcos, un așezământ monahal, aflat la nord-vest de Panephysis. Convorbirile XXI-XXIV aparțin perioadei petrecute la Skete sau celei de la Panephysis, cuprinzând discuțiile avute cu cei doi părinți. Convorbirea XVIII-a (17capitole) este susținută de Avva Piamun - conducătorul și prezbiterul tuturor pustnicilor din acea regiune, care se referă la trei feluri de monahi. Cassian îl descrie pe acest pustnic ca fiind asemenea ,,unui far foarte înalt“ și ca ,,o cetate evanghelică în mijlocul muntelui înalt”. Cele trei categorii de monahi întâlniți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]