595 matches
-
la Botaru. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Slobozia a aceluiași județ, având 2100 de locuitori în satele Perieți, Misleanu și Poenaru-Bordea. În acea perioadă, în aceeași zona apăruse și comuna Pribegi, cu 1085 de locuitori în satul Pribegi. În 1950, comunele au fost transferate raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, la un moment dat comuna Pribegi fiind desființată și inclusă în comuna Perieți. În 1964, satul Pribegi a fost rebotezat "Stejaru", iar
Comuna Perieți, Ialomița () [Corola-website/Science/301247_a_302576]
-
vostru și se duc în Moldova împreună cu secuii și-mi pradă țara și se întorc iarăși între voi și beau și mănâncă în casele voastre[...]", totodată, în numele prieteniei cu voievodul Ardealului, le cere "[...]să pedepsească pe acei secui..., precum și pe pribegii ce se ridică din mijlocul vostru[...]". Brașovenii, susținuți de voievodul moldovean și de regele maghiar, refuză să răspundă solicitărilor lui Laiotă Basarab care își reînoiește de câteva ori cererile până spre vara acelui an când, convins că există o înțelegere
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
era om de rand din ținutul Putnei, iar alte documente precizau că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ștefan al VII-lea Tomșa. Următorul fapt poate înclina balanța spre ultima ipoteza: în anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armată lui Ștefan Bathory, iar mai târziu
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Miorița”. În aceiași termeni s-a exprimat, în anul 1879 și Mihai Eminescu, vorbind despre „păstorul rătăcit pe Carpați”, analfabet și neinițiat în „versificațiune”, dar pătruns de „geniul ascuns”; pribeag într-un univers trist și romantic, acest păstor rostește întâia oară "balada Miorița". Adept fidel al reflectării în literatura cultă a „specificului național”, criticul Garabet Ibrăileanu (1871-1936) preia sintagma eminesciană și întărește aceeași idee: „Ibrăileanu, de pildă, a stăruit în
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
descrie astfel satul Șcheia: ""În sus, drumul apucă spre Șcheia, sat bine întemeiat pe culmea unui deal săpat în gropi de către aceia care altă dată vor fi căutat piatră pe aici (...) De cealaltă parte a satului, pe culme, Vasile Lupu, pribeag în aceste părți, de frica tătarilor, a durat într-o vară o biserică de lemn pentru ascunzătoarea sa. Ea nu-și are părechea aiurea. Clădită întocmai după chipul bisericilor de piatră, are și cadrul fereștrilor și cuibul de împrejmuire făcute
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
în gubernia Grodno a Imperiului Rus. Numele său inițial a fost „Habima Haivrit” (Scena ebraică). Printre co-fondatorii și primii actori ai ansamblului s-au numărat Menahem Gnessin și Yehoshua Bertonov. Acesta din urmă a regizat și primul spectacol al teatrului,„Pribeagul cel veșnic” de Ossip Dymov. Faptul că spectacolele erau în ebraică și erau închinate unor subiecte legate de viața evreilor, a atras persecuții din partea autorităților țariste. Destul de curând, din cauza unor dificultăți financiare și organizatorice, teatrul a fost nevoit să-și
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut cu mâna din balconul În spatele căruia se ridică, tăcut, dealul. Bartolomeu Anania iubea România și pământul românesc cu intensitate poetic-vizionară care Îmi amintește de cea pe care am Întâlnit-o la marele pribeag român care a fost Vintilă Horia. Îmi amintesc și de dedicația pe care mi-a scris-o atunci când mi-a dăruit cartea sa, Cerurile Oltului: „Domnului Nicolae Stroescu Stânișoară și iubirii sale pentru tot ceea ce este și Înseamnă văzduhul românesc
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
dar sigur, și nu va dispărea, pentru că, după cum spune autorul, „limba, ideea latinității, pământul și, dintru-nceput, credința Întru Hristos - iată din ce se alcătuiește realitatea românească”. Este remarcabilă caracterizarea pe care i-o face profesorul George Baciu: „Titus Bărbulescu, pribeagul rămas spre Apus, este un român mereu acasă, prin scrierile sale, mereu În exil, dar cu țara În buzunarul de la piept”. Nu Întâmplător acest mare om le-a dat permisiunea celor doi scriitori, domnișani de-ai dânsului, să alcătuiască acest
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
au remarcat "Întrunirea", "Fierarii", "La nicovală" și "Muncitorul" datat în anul 1911. Începutul tematicii proletare în opera lui Băncilă a fost stabilit cu lucrarea "Muncitori" din anul 1905. Reprezentarea în spirit critic a vieții satelor s-a remarcat în picturile "Pribeagul", "Pâinea noastră de toate zilele", "Propagandistul". A avut pe simeze și tablouri cu scene din munca rurală, a câmpului, cum au fost "Culesul porumbului, Întoarcerea la câmp, Întoarcerea cosașilor". În acest an a expus și lucrarea din ciclul 1907 intitulată
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
plastice, a avut un punct culminant la expozițiile pe care artistul le-a deschis la București în anul 1914 și 1915. Pe lângă apogeul creației atins cu Ciclul de lucrări 1907, Octav Băncilă a creat capodopere ca "" și "". Tonalitățile cromatice din "Pribeagul" par a fi contrastante prin reflexele trandafirii dulcege cu tematica dură și absolut gravă a lucrării. Mai realizată este "Pâinea noastră cea de toate zilele" (vezi Varia), care este construită viguros, Băncilă reușind să extragă din realitate o situație tipică
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. Scapă și de data aceasta, evadând, trece cu o barcă mică cu vâsle în Sicilia, de unde își continuă drumul înspre Messina, apoi la Palermo. Duce o viață de pribeag, dar este într-o excelentă formă artistică, executând o serie întreagă de lucrări. La sfârșitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare, adversarii săi îl cred mort și îl abandonează, dar Caravaggio se reface și
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
de diavol, el alunecând pe ulei vărsat de floarea soarelui în calea unui tramvai, condus de o femeie, care îi retează capul. Ivan Nicolaevici Ponirev este un poet tânăr și energic, care scrie la revista lui Berlioz sub pseudonimul Bezdomnâi (Pribeagul). Descris ca "un tînăr lat în umeri, roșcovan, ciufulit" acesta este mult mai impulsiv și suspicios. Stepan Bogdanovici Lihodeev este colegul de apartament al lui Berlioz și directorul Teatrului de Varietăți. A doua zi după moartea lui Berlioz, acesta primește
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
trec Siretul pe podul de șaici de la Vercicani, apoi Prutul pe un pod din dubasuri la un vad din amonte de Ștefănești și, însoțiți de vatamanul Agapie și de căpitanul Mitrea, străbat codrii Basarabiei înspre vadul Lipșei de peste Nistru. Grupul pribegilor, întărit cu răzeșii credincioși de prin satele din apropiere, este așteptat în Valea Oilor de bulucul turco-moldovean condus de baș-ceaușul Sefer de la Vadu Rașcului și, fiind ziua de vineri în care musulmanilor li se interzice să verse sânge, se hotărăște
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
acestora părăsindu-le între anii 1690 - 1748. Alături de iobagi, în sat trăiau "jelerii" care erau țărani fără sesie iobăgească. Ei erau obligați la rândul lor să presteze anumite robote în folosul „domnilor”. Sporadic, în conscripțiile satului apar și „"vagii"”, țărani pribegi care nu aveau locuințe statornice și deci, care se deplasau mereu pentru a-și câștiga cele necesare traiului. O categorie restrânsă de locuitori o formau "plăieșii", care erau încadrați în „"Corpul plăieșilor"”, veche instituție feudală creată pentru asigurarea granițelor țării
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
trec clandestin granița în Bulgaria și sunt arestați de grăniceri, dar sergentul bulgar, care avusese înainte de război o grădină de zarzavat pe malurile Călmățuiului, îi lasă liberi și le arată drumul către țară. După trei săptămâni de drum, cei doi pribegi ajung în satul Cosui de pe malul bulgăresc al Dunării. Bat la ușa unei case și sunt primiți de un pescar român pe nume Raliș Tuie, căruia Diplomatul îi oferă o mahmudea de aur (pe care o furase de la grecoaice) pentru
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
fost uciși scapă cu foarte mare greutate. Deoarece Habsburgii care au ocupat Transilvania în 1551 voiau un domnitor devotat cauzei lor în Țara Românească, noul guvernator al Transilvaniei, generalul imperial Castaldo îl sprijină pe Radu Ilie, care înconjurat și de pribegi, a trecut hotarul în noiembrie 1552. În timp ce Radu Ilie avea cam 15 mii de oameni, Mircea Ciobanul a strâns circa 8-9 mii. Cu două zile înainte de luptă, de frică să nu fie trădat, Mircea a pus să fie uciși 47
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
după pogromul împotriva evreilor, și-a dat demisia din funcția de primar. A contribuit la construirea capelei din cartierul Râșcani și a câtorva case pentru invalizi (1877-81). Cu concursul sau au fost pavate străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), a fost dezvelit bustul lui Pușkin, au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista " Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanțele pentru mai târziu" in revista "Viața literară și
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
regii de-altădată supt bolta de granit. Pe oase simt cum pasul vrăjmașului se lasă. Întreaga tragedie a țării îi apasă, Și sufletul lor arde ca într-un jar cumplit. Ar vrea să plece în lume ca toți ai lor, pribegii, Fugind din locuri care acum nu mai sunt sfinte, Căci zidurile înseși nu li se par întregi, - Dar straja cea tirană le iese înainte. Și ei se-ntorc în taină, și trupul cade iar C-un zgomot de durere în
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
și o nouă specie de războinici Orci: Uruk-hai. În timp ce călătoreau spre Bree, lui Frodo și Sam li se alătură Merry și Pippin și aproape că sunt capturați de Nazgûl. La hanul "Poneiul în două picioare" Frodo îl întâlnește pe misteriosul pribeag Aragorn care îi ascunde de urmăritori și acceptă să îi conducă până în Rivendell. În timpul călătoriei sunt atacați din nou de Nazgûl. Aragorn se luptă cu aceștia dar Frodo este rănit de pumnalul Morgul al unuia dintre ei care îl va
Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului (film) () [Corola-website/Science/321651_a_322980]
-
1795, 1802, ) biserica va fi restaurată între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura și amenajarea interiorului a durat până în anul 1898, resființirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la "Trei Ierarhi" își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
și strânsă colaborare, pe toți românii care sunt călăuziți de principiile definite în acest Statut, coordonând activitatea lor închinată apărării drepturilor neamului românesc și dezvăluirii nelegiuirilor comise în România de către Rusia Sovietică."<br> "b.- să apere drepturile și interesele românilor pribegi în fața forurilor competente și să sprijine acțiunile de ajutorare a refugiaților." <br> "c.- să sprijine manifestările culturale românești și pregătirea unor elemente folositoare refacerii țării."<br> "d.- să stabilească și să întrețină legături de colaborare cu toate organizațiile de români
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
să-l alunge de pe tron, după cîteva luni, pe Mihnea cel Rău , care se refugiază la Sibiu în 1510. Fiul său cel mare, Mircea al-III-lea, a participat la bătălia de la Codmeana, dar rezultatul defavorabil l-a făcut să se alăture pribegilor de la Sibiu. Învingători, Craioveștii l-au urcat pe tron pe Vlad al V-lea cel Tânăr apoi l-au condamnat la moarte pe Mihnea cel Rău și au trimis ucigași plătiți să-l omoare și în exil. Mihnea cel Rău
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și Pascu merg să-l vestească pe craiul Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492) de atacul tătarilor, iar vistiernicul Cristea este trimis în solie la Veneția pentru a solicita sprijin în oști, arme și bani. Ștefan cel Mare dăruiește pribegilor din „cealaltă țară românească” un lot de pământ pentru a-și face sat. El botează un prunc născut cu 40 de zile în urmă, la hramul Mănăstirii Neamțu. După o veche datină strămoșească, el-însuși îl bate cu toiagul pe „coconul
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Golescu, nr. 43, Bucarest, Roumanie; Pamfil Șeicaru, Avenida Reina Victoria, nr. 13, Madrid 3, España]. Note Originalul acestei scrisori inedite se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. Pamfil Șeicaru - Cezar Petrescu. Stilul și limba romanului în Almanahul Pribegilor Români, 1962, p. 337-378. Acest eseu a fost inclus în Scrieri din exil [Volumul 1]. Figuri din lumea literară. Ediție îngrijită și prefațată de I. Oprișan. București, Editura Saeculum I.O., 2002, p. 394-436. 2. Mihai Gafița - Cezar Petrescu. [București
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]