872 matches
-
SONNENBERG: Din nefericire, mulți dintre noi au mari lacune la capitolul informării despre activitatea personalităților din cultura noastră, care au optat pentru emigrare. Puteți descrie, pe scurt, evenimentele principale care v-au marcat viața și cariera după ce ați luat drumul pribegiei? Mihaela MIHAI: Începând cu anul 1978, mi-am construit cu migală viața nouă, în Franța, în exil, bazându-mi cariera pe pilonii experienței profesionale din consultanță și medii de comunicare. Am colaborat, timp de 16 ani, la derularea campaniilor electorale
INTERVIU CU MIHAELA MIHAI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365745_a_367074]
-
fără ideal n-au drepturi la viață în vremuri ca acestea, când și cele mai mari popoare își cumpără atât de scump acest drept sfânt.” (idem.) În zecile de articole scrise cu însuflețire creștină de Onisifor Ghibu între 1914-1918, anii pribegiei, patriotul ardelean s-a intensificat astfel cu crezul Basarabiei, cu crezul și idealul sfânt al Dacoromâniei. Explozia socială produsă de Revoluția bolșevică în sânul Imperiului țarist la 1917, a creat condițiile creării Mișcării de eliberare națională a românilor din Basarabia
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
Ca să fie mai siguri că locuitorii fugiți nu se vor întoarce în oraș, soldații romani dărâmară și pârjoliră cetatea din temelii. Jale mare fu în Armenia în acele zile triste. Cei care scăpară de reprimarea romană o luară pe calea pribegiei, care încotro, unde văzură cu ochii. Și nu se opriră decât în alte sate armene depărtate de cetatea dărâmată, iar unii chiar părăsiră țara, trecând în țările vecine, mai ales spre Siria și Persia. Poate că Domnul știuse de ce a
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
un dor cum geme Parcă simt un dor cum doare, Ori e-a vântului suflare? A plecat dorul, române, Și pe drum îți va rămâne, Nici în casă, nici afară, Nici în lume, nici în țară, Ci doar dus în pribegie, Rupt de maica Românie... A fi uniți A fi uniți, surori și frați De-aproape și departe, Înseamnă să vă deșteptați Din somnul cel de moarte. A fi uniți, părinți și fii Când sufletul ne plânge, Înseamnă jertfă când va
ORI LUPŢI, ORI TE STINGI – GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI UNIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361603_a_362932]
-
povestea lui milenară. Mâna gazdei a întors butonul cutiei de sunete vrăjite și în odaia de lucru a meșterului a răsunat glasul adânc al lui George Folescu. Un haiduc al câmpiei românești de altă dată își cânta aleanul lui de pribegie: „Înghețată-i Dunărea... Nu știu un alt artist al nostru, a spus Octavian Goga după ce se făcu tăcere, care să de-a viață cu atâta putere evocatoare, baladei populare muntenești. Mă gândesc la cântecele Transilvaniei și îmi pare rău că
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
DULCE NEBUNIE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1217 din 01 mai 2014 Toate Articolele Autorului Dulce nebunie Mi-am pregătit bagajul ascund în carul mare trecutul și rog pajul să stingă felinarul prin poarta, larg deschisă, pornesc în pribegie tăcută și proscrisă ah, dulce nebunie... doar pietre în călcâie țin de urât luminii din adâncuri și-aș vrea, îți spun cinstit, să nu cumva să curgă lacrimi nu are niciun rost poveștile cu zâne le știu chiar pe de
DULCE NEBUNIE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350656_a_351985]
-
pentru că Tu suferi împreună cu mine, pentru că Tu ai suferit împreună cu mine.” Reporter: Mântuitorul ne face o promisiune fantastică: “Eu și Tatăl vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Sunt cuvinte de o putere inimaginabilă, ceva extraordinar. Aici, în pribegia noastră prin bucla deșertăciunii, să putem merge de mână cu Dumnezeu, iar uneori, în locurile cele mai dure și mai grele, să fim luați în brațe, chiar dacă nu ne dăm seama, și chiar dacă avem impresia că am rămas singuri. România
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
din Oltenia, era credincios și Drept Chipeș, dar și bun la suflet, era viteaz și înțelept ! În vremea lui Mihnea Vodă, Țara noastră Românească, Pentru tribut, fu pustiita de oștirea păgâneasca... Fugind de turci și de tătari, Mihnea merse-n pribegie Pe cărările montane...iar ostașii, în robie... Printre ei, era Ioan de-abia trecut de 15 ani Ce-ajunse la Constantinopol, printre păgânii dușmani... Credință Creștineasca Dreapta, nici chinuit n-a lepădat ! Și la "doișpe" Mai, Sultanul, l-a trimis
SF.MC.IOAN VALAHUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350883_a_352212]
-
dar ion a părăsit-o fiindcă n-avea nici un țel. el cu sufletul de aur, prea curat al maicii sale, calea raiului bătând-o spre regale bogății, a plecat în lumea mare, tot plângându-te cu jale, drumul lui în pribegie n-ai putut să i-l ații. ca o mamă fără suflet, ai rămas, țară, bolnavă, cotropită de necazuri, în spitalul de nebuni, toți te-au jecmănit pe viață, țărișoara mea cea bravă, blestemată de tot neamul, de eroi și
IOANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351645_a_352974]
-
care și la ultima suflare încă sperau să le vină apă de baie pe țeavă ... ! Mamă sfântă Românie, Cui te las și cui ne lași? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie ... ! Căci și voi poate simțiți cu lacrimi în ochi și amară durere în inimă marea amenințare cu pieirea, apropiindu-se moartea care ne învăluie tot mai de apropae pe noi și pe cei dragi nouă și pe cei cărora ar
NAŢIONALIŞTI, CURÂND VEŢI AUZI SEMNALUL DEŞTEPTĂRII ! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351672_a_353001]
-
nostalgii pierdute în care ne vedem copii, zburdând pe câmp, sau tineri dați în mugur îndrăgostiți lulea, purtând povara dulce a iubirii, apoi trecuți prin goluri și golgote deșarte ne resemnăm sub semnul înțeleptului ra. cu toți plecăm odată-n pribegie, dar nu uităm suavul vieții tril din primăvara soarelui de-april ce ne deschide calea spre visare. miercuri, 6 februarie 2013 Referință Bibliografică: în zâmbetul tău se-arată primăvara / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul
ÎN ZÂMBETUL TĂU SE-ARATĂ PRIMĂVARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351758_a_353087]
-
Poeta susține cu destulă convingere, că a venit pe această câmpie românească “De dragul lui Eminescu”: Cutreiera un zvon prin galaxii, / că-n țara unde s-au născut Carpații, / trăiește cineva pe nume / Eminescu. / E sfânt, zic unii, fiindcă pleacă-n pribegie!... Il cunosc munții; / pădurile îi pregătesc culcuș din ramuri și din flori / și-l învelesc cu freamăt; / izvoarele îl cheamă și-l alină cu susur blând, / să-i fie somnul dulce. / Cunoaște graiul florilor și-a tot ce mișcă pe
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg asemenea unei ape învolburate, iar trecutul prinde din nou viață sub ochii noștri. Prezentul dispare, alungat parcă de povestirile prietenului meu, despre oameni și întâmplări din vremuri de altădată...”(Amintiri din pribegie - Refugiat în Iugoslavia) Octavian Curpaș, autorul volumului „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX” - Un alt fel de „pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite, cu o deosebită delicatețe și forță de seducție a cuvântului scris, ne introduce discret într-
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
deosebiți, de multe ori vârfuri ale societății care merită să fie mai bine cunoscute. (Vavila Popovici - scriitor, Raleigh, North Carolina) Volumul este o „filă” ruptă din viața plină de întâmplări (mai mult sau mai puțin plăcute) a celor plecați în pribegie, a celor care au ales calea exilului cu speranța împlinirii unui vis. Personajul principal, grație unei memorii deosebite, are adânc întipărit în amintire momentele importante care i-au marcat existența. După o viață petrecută în exil, păstrează ca pe o
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
au părăsit țara. Anul 1948, aexcelat prin numărul de emigrări, pentru că atunci s-a declanșat cel mai mare val de refugiați politic, din perioada postbelică. În aceste vremuri de restriște, marcate de puternice frământări politice și sociale, a luat drumul pribegiei și domnul Dumitru Sinu (nea Mitică)...” ne povestește autorul. Și astfel începe „marea odisee” a celor care au avut curajul să fugă din țară, să părăsească „lagărul comunist”, cu speranța că, pe alte meleaguri vor găsi un trai mai bun
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
de a se elibera de „povara” unui trecut... a unei vieți trecute prin toate „furcile caudine”? Drumul spre libertatea visată n-a fost ușor; a trecut (adeseori) prin flăcările purgatoriului (lagăre de muncă, închisori, nesiguranță...) Nu toți cei porniți în pribegie au ajuns acolo unde și-au propus. Mulți dintre ei au eșuat și au fost trimiși acasă. Norocul a fost de partea lui Dumitru Sinu care a avut șansa să ajungă în Franța, apoi în Canada și SUA. „N-a
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
și inedit, cu întristare și exaltare, cu reușite și eșecuri s-au scurs într-o manieră în care, optimistul și temerarul luptător a ieșit învingător în fața tuturor piedicilor. Dumitru Sinu are ocazia să-l cunoască pe Tiberiu Cunia în anii pribegiei, drumul său spre libertate și împlinire urmând o traiectorie comună, pe alocuri, cu cea a profesorului Cunia. Și astăzi cei doi păstrează legătura și își deapănă la telefon mai ales, ore în șir, amintirile... Domnul profesor Tiberiu Cunia se bucură
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
masă, precauția, flerul și, de ce nu, șansa îl direcționează din nou spre București, unde-și pregătește de această dată plecarea peste graniță. Grupul de studenți din care face parte alături de Genu (Eugen) Ștefănescu, Sandu Ionescu (ambii prieteni și ortaci de pribegie ai lui nea Mitică Sinu) și Tiberiu Ionescu, toți colegi de facultate și prieteni nedespărțiți, plănuise să treacă la sârbi pe la Turnu Severin, traversând Dunărea înot. Tiberiu Cunia însă nu știa să înoate și cu toate că prietenii săi încercaseră să-l
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
numim peace of mind, adică liniștea sufletească. Acest lucru m-a ghidat întotdeauna. Când am fost sfidat de problemele vieții, am încercat să le schimb. În aceasta constă voința omului”. Începuturile exilului și supliciile lui în Iugoslavia Începutul anilor de pribegie se află sub sceptrul unor elemente de gândire logică, care l-au ajutat să pătrundă încrezător în universul unei altfel de lumi, să înceapă lupta pentru o altfel de viață, pe care și-a dorit-o, și-acum avea posibilitatea
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
-mă, cu apelațiunea unică și inconfundabilă pe care de atunci n-am mai auzit-o vreodată, de „băiatul mamei” - aveam nici măcar 16 ani, îți amintești !?)... Grijile și povețile care nu mai conteneau, abia mai târziu le voi fi prețuit, când pribegiile și răutățile lumii mă vor fi ajuns și când icoana Maicii Domnului și a Sfintei Vineri, agățate pe pereții dinspre răsărit ai camerei noastre, unde ne înălțam cu smerenie și umilință rugăciunile noastre, vor fi dispărut... N-aș fi vrut
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
credem noi cu adevărat că El, Domnul Isus Hristos e Viu? Spunem: „Adevărat a Înviat!” cu toată ființa noastră, sau doar pentru că așa e obiceiul la Paște?! De câte ori nu căutăm argumente, scuze, avem ezitări, punem la îndoială atotputernicia Lui Dumnezeu în timpul pribegiei noastre aici pe pământ, în momente de încercări? De câte ori nu ne simțim obosiți și triști precum ucenicii după moartea Lui? Totuși, credința lor a fost edificată deoarece Domnul Isus li s-a arătat și toată disperarea lor a dispărut. Domnul
CREDINŢĂ ŞI CONVINGERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354864_a_356193]
-
era în război. Și trenurile doldora de combatanți și de fierăria lor ucigătoare, care zdruncinau șinele de cale ferată și scrâșneau din roți înspre Bulboaca și Munteni. Și lumea multă și străină, oameni oropsiți, femei, copii și bătrâni umblând în pribegie ca să-și scape viața. Un neam mereu călcat de străini: tătarii, otomanii, semințiile cele mari de prin vecinătăți. Acum, nemții ... Și în vreme de razboi, ca și pe timp de pace, oamenii își urmează însă rosturile firii. La vreme rea
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
ȘTEFĂNESCU - 26 de ani în Africa și două săptămâni în cort cu GENERALUL GADDAFI! „Am fost doi învingători... fiecare în felul lui”- a rostit George Cușape 8 aprilie 2011, la Curtea Brânconvenească din Constanța, cu ocazia lansării volumului Jurnal de pribegie, care surprinde în paginile sale o poveste de viață despre Eugen Ștefănescu, prietenul său din tinerețe. Inginer silvic, profesor universitar, reprezentant al Canadei la Organizația Națiunilor Unite, expert FAO în cadrul ONU, iată ce se poate spune în cuvinte puține despre
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
aici institutori din toată țara. Termină cursurile școlii primare din localitate și apoi continuă studiile la secția umană a Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Aici se împrietenește cu George Cușa, cel care așază în pagini de carte („Jurnal de pribegie”) viețile lor paralele și timp de aproape 70 de ani prietenia lor învinge toate piedicile ridicate în calea ei de greutățile vremii sau de cei aproape 37 de ani în care cei doi nu se văd. În anul 1948, Eugen
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
și timp de aproape 70 de ani prietenia lor învinge toate piedicile ridicate în calea ei de greutățile vremii sau de cei aproape 37 de ani în care cei doi nu se văd. În anul 1948, Eugen pornește pe drumul pribegiei, părăsind România, pe când prietenul său gustă amarul detenției în temnițele comuniste. Genu devine student al Facultății de Silvicultură în anul 1944, iar George urmează cursurile Facultății de Filosofie, ambele aparținând Universității bucureștene. Îndată ce Cușa este arestat de către comuniști, el însuși
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]