384 matches
-
ȘORICELUL ȘI PISICA, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Șoricelul mititel E isteț, nevoie mare. Se-amuză mâța cu el, Mereu e la ea-n picioare. Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Citește mai mult Șoricelul mititelE isteț, nevoie mare.Se-amuză mâța cu el,Mereu e la ea-n picioare.Ea îl prinde de codiță,El se zbate, prichindelul,Se-nvârte ca o rotițăși scapă ușor, mișelul.Pisicuța se zburlește,Îl prinde iar, hoțomana.El se-ntoarce, se sucește,Din nou își salvează blana.Cât e ziulica toată,Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată,Pisica
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Frumos părinții-i educau Și cu iubire îi creșteau. Ei se jucau cu mașinuțe, Cu avioane și mingiuțe, Dar cel mai mult lor le plăcea` Povești ce tatăl le zicea. El basme le spunea, cu zmei, Cu zâne și cu prichindei, Dar ei doreau mai mult s-asculte Povești cu ursul cel din munte, Iar tatăl le zicea mereu Povestea ursului cel rău, Însă-ntr-o zi gândi așa: „- Povestea voi înregistra!“. Atuncea, foarte mulțumit ... Citește mai mult Aceasta este o-ntâmplareDespre-o
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
isteți;Frumos părinții-i educauși cu iubire îi creșteau.Ei se jucau cu mașinuțe,Cu avioane și mingiuțe,Dar cel mai mult lor le plăcea`Povești ce tatăl le zicea.El basme le spunea, cu zmei,Cu zâne și cu prichindei, Dar ei doreau mai mult s-ascultePovești cu ursul cel din munte,Iar tatăl le zicea mereuPovestea ursului cel rău,Însă-ntr-o zi gândi așa:„- Povestea voi înregistra!“.Atuncea, foarte mulțumit... Abonare la articolele scrise de marioara ardelean
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > MĂRȚIȘORUL MEU Autor: Florica Patan Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului MĂRȚIȘORUL MEU 1. POLICE Când am intrat prima dată în clasa voastră, erați niște prichindei de vreo opt ani, în ciclul primar, care începeau studiul limbii franceze . Cu mine. Într-o zi, m-ați rugat să vă desenez la tablă o mașină de poliție, eu am desenat o mașină cu patru roți și am zis
MĂRȚIȘORUL MEU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376791_a_378120]
-
aștepta la tot ce poate fi mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii ce parcă voiau să sfâșie o mogâldeață aproape ascunsă de nămeți. Omul puse arma în bandulieră și trase din troiene, peste gard, trupul unui prichindel îmbrăcat în uniformă, cu mâinile înțepenite pe o pușcă mult mai grea decât el. În mod normal pentru noi ar fi, acum, să fugim în casă la căldură și să spunem că nu se întâmplă nimic, doar câinii au visat
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
răspunde întru totul. Oamenii își păstrează ascunsă viața lor. Am trăit în pușcării 14 ani; am stat cu fel de fel de conducători ticăloși. Eram într-o anumită relație și cu Părintele Dumitru Stăniloae, bineînțeles respectând proporțiile, căci eram un prichindel pe lângă el. La procesul Rugului Aprins - am fost amândoi în același lot - el s-a purtat cam șovăielnic. Dar când a intrat în temniță, când a întâlnit acolo mari trăitori care erau de 20 de ani în închisoare, care cunoșteau
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
Să nu-i fie de deochi, Cat căciula lui de mare, Dar găleata plina ochi Singurel el vrea s-o care. E bunica amuzată Și-l ajuta pe ascuns. Schimbă mâna înc-odată Și-acum iată au ajuns. Insă la bucătărie Prichindelul cere plată, C-a aflat și sigur știe, Are Buna ciocolată. Când s-achite,-Măi să fie, S-a luat una pe ascuns. Și cum toată lumea știe, Pentru astăzi e de-ajuns. Citește mai mult Nici înceată, nici rapidă,Aduce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă! Pe scripcar nu l-am uitat, îmi apare-n gând mereu... Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu. POVESTEA LUI PRICHINDEL ȘI A MATILDEI Această poveste, destul de tristă, s-a petrecut în urmă cu peste 100 de ani... în zona Văcăreștilor, cartierul Grădinari, sub Dealul Piscului (locul unde în 1913 a văzut lumina zilei Măiastra cântecului popular - Maria Tănase), într-o
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
1913 a văzut lumina zilei Măiastra cântecului popular - Maria Tănase), într-o cârciumă care purta numele „LA MANDRAVELA” (unde se distrau șuții, geambașii, chrigii, negustorii, (vezi unele pasaje în romanul „GROAPA” de Eugen Barbu). În această cârciumă cânta renumitul scripcar Prichindel, iar Matilda (nevastă-sa) servea clienții la masă și, când i se făcea poftă să distreze consumatorii, cânta melodii de petrecere... sporindu-și câștigul prin bacșiurile pe care le primea. Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat pe scripcarul Prichindel (soțul
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
scripcar Prichindel, iar Matilda (nevastă-sa) servea clienții la masă și, când i se făcea poftă să distreze consumatorii, cânta melodii de petrecere... sporindu-și câștigul prin bacșiurile pe care le primea. Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat pe scripcarul Prichindel (soțul Matildei) la o partidă de zaruri. Muzicantul, care era ciupit bine de aburii băuturii... a pierdut-o pe Matilda la „un pariu nenorocit”, dar focoasa țigăncușă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu' Gogu (Gicu-Gagicu
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
de aburii băuturii... a pierdut-o pe Matilda la „un pariu nenorocit”, dar focoasa țigăncușă, mult mai tânără decât scripcarul ei, l-a rugat pe conu' Gogu (Gicu-Gagicu, îi spunea ea când îl giugiulea) să-l lase pe amărâtul de Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își face de cap”. Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
amărâtul de Prichindel ca cânte în crâșmă (asta ca pedeapsă pentru nesăbuința lui), că altfel „Nebunul își face de cap”. Cred că aveam în jur de șase anișori când tata, Ilie Voican mi l-a arătat în crâșmă pe moș Prichindel, care albise și semăna izbitor de mult (cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) cu nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia scripcarul. *** Matilda
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
fluierului și cavalului) cu nene Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia scripcarul. *** Matilda, care avea în vene sânge clocotitor, nu murea de dragul lui conu' Gicu, iar la fostul soț, scripcarul Prichindel, nu se uita... nici atât, dar când își aducea aminte... i se făcea milă de el că o adusese, pe când avea vreo treisprezece ani, tocmai din fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) și o făcuse „cocoană” în Bucrești. Ce-ți e
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
admira și o lăuda la comeseni că-i frumosă ca o zână și... „Face toți banii, duduia!” la care mușteriii îi strigau: „Bravo, Gargară!” Dumnealui se dădea scriitor, făcea pe artistul îndrăgostit lulea, dar când a auzit din gura lui Prichindel că Matilda a fost soția lui, n-a mai călcat prin crâșma lui conu' Gogu: „Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu”. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care se retrăsese din
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
unul câte unul. Dar surprizele nu s-au încheiat aici. Un bun gospodar nu se dezminte niciodată și la Pădureni este acel gospodar. Domnul Primar a întins masa ospitalității și a generozității, la o ciorbă de văcuță fierbinte, cu ardei prichindei, câte o friptură de pasăre cu cartof natur și murături asortate și nu putea lipsi nici plăcinta învârtită coaptă la cuptor cu lemne, toate stropite cu țuică bogată-n grade și un vin curat de podgorii. Vă mulțumesc din tot
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
putere să iubeascăPână trece-n nemurire.Va putea să facă față... XX. TELEFONUL SINGURĂTĂȚII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016. ...Ce-o mai vrea bunica voastră?! Alo, mamă, spune iute... Sunt în mall cu prichindeii Și n-am timp de vorbe multe. Dragii mamei, cum vă este? Dor îmi e de voi și iată A venit din nou Crăciunul Și stau singură acasă. V-am făcut un tort de casă Pus-am ouă de la țară
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
fiarelor, Chișinău, 1959; Nuvele, Chișinău, 1961; Tovarășul nostru de drum, Poezia, Chișinău, 1964; Ultimul vagon, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1965; Cadran solar, Chișinău, 1966; Caloian, Chișinău, 1967; Eseuri, Chișinău, 1967; Disc, Chișinău, 1968; Vremea Lerului, Chișinău, 1969; Delfinul, Chișinău, 1969; Prichindel, Chișinău, 1969; Scrieri, I-II, Chișinău, 1970; Micul Icar, Chișinău, 1971; Colind de viteaz, Chișinău, 1972; Coloana de tandrețe, Chișinău, 1978; Florile dalbe, Chișinău, 1979; Toamna lui Orfeu, Chișinău, 1983; Răvașul ploilor, Chișinău, 1986; Povești, Chișinău, 1988; Preludiul bucuriei, îngr
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
devenită ulterior Asociația Scriitorilor din Banat. Este secretar de redacție la revista „Luceafărul” din Timișoara (1935-1942), fiind apoi prezent în redacția publicațiilor „Dacia” (1942-1944), „Viața bănățeană” (1944-1945), „Românul” (1945-1948). Între 1935 și 1937 scoate împreună cu Marius Bucătură revista pentru copii „Prichindelul”. Este membru al Grupării Învățătorilor Scriitori din România. Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Aradul”, „Colț de țară” (Timișoara), „Gazeta învățătorilor” (Arad), „Fruncea”, „Luceafărul”, „Reșița”, „Societatea de mâine”, „Vestul”, „Scrisul bănățean” („Orizont”) ș.a. În 1942 a obținut un premiu oferit
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
unui complex de vinovăție, de a fi făcut sau a nu fi făcut ceva, de a nu fi fost suficient de loial, și a cărei transparență este blocată din motivele arătate. Dacă se va produce deconspirarea ei, vom obține reacția prichindelului dintr-un basm de Andersen: „Împăratul e gol!”. Regimurile actuale din fostele țări comuniste au încă sindromul spionitei, produs de mentalitatea „războiului rece” și a păstrării secretului în sine. Psihologic vorbind, conspirativitatea păstrării secretelor este înrudită cu teoriile actuale ale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
București, [1925]. Traduceri: André Theuriet, Mănunchiul de rugioare, București, 1909; Prosper Mérimée, Colomba, București, 1909; N.-P.-S. Wiseman, Fabiola sau Biserica din catacombe, București, 1911; Maurice Maeterlinck, Steaua, București, 1912; Henrieta Harkort, Califul Barză, București, 1921; Hans Christian Andersen, Prichindel închide ochii, București, 1925, Privighetaoarea și alte povestiri, București, 1926, Ionică Haplea și alte povestiri, București, 1926, Lebedele și alte povestiri, București, 1927, Zâna ghețurilor, București, 1929, Grădina raiului și alte povestiri, București, 1928, Tovarășul călătorului, București, 1929, O poveste
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
foc, București, 1970; Domnul din Vladimiri, București, 1971; Bastonul cu mâner de argint, București, 1974; Bucureștii în legende și povestiri, București, 1975; Povești despre Păcală și Tândală, București, 1975; Acasă la Macedonski, București, 1976; Nemaipomenitele aventuri ale lui Pinocchio, năzdrăvanul prichindel de lemn, Iași, 1976; Strălucitoarea sabie, București, 1976; Florile acelei primăveri, București, 1977; Joc, Craiova, 1977; ABC-ul poveștilor, fasc. I-XXX, Iași, 1978; Craiova în legende și povestiri, București, 1978; Iașii în legende și povestiri, București, 1979; Legendă valahă
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Poezia, care amintește de multe ori pe cea a lui Arghezi, este plină de culoare și mișcare, creând uneori imagini izbutite, lesne vizualizabile de cei mici. Proza (schițe și povestiri), segmentul cu cele mai frumoase pagini, are ca personaje principale prichindeii. Unele povestiri au caracter istoric, cu certă tentă pedagogică. Traducerile unor opere din limba rusă, tot pentru copii, sunt migălit lucrate, atestând grija pentru o exprimare corectă și sugestivă. Scriitor minor, C. nu depășește limitele epocii în care a scris
CALOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286045_a_287374]
-
da’ știe ce-nseamnă bucătar și cere stridii! Bine că i s-a rafinat gustul înaintea vorbirii. Se repede spre Drusus și-l zgâlțâie cu putere, silindu-l să se dea jos de pe litieră. Urechează la întâmplare încă vreo doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe care și-i dorea Augustus ca succesori. Spera sărmanul să împletească astfel continuitatea dinastiei cu însăși viața imperiului. Fără să vrea, se uită spre bătrânul principe. Stă puțin într-o parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]