11,061 matches
-
că, pledîndu-mi pe lîngă un înalt oficial din cultura comunistă cauza unei cronici - care-mi fusese inițial respinsă de cenzură - la o carte a dlui Ungheanu în care se susținea, între altele, că poezia românească începe pe la 1400, oficialul cu pricina mi-a răspuns: "În conducerea partidului și statului nostru există un mare interes pentru ca literatura română să fie cît mai veche." Sper că astăzi un asemenea interes politic nu mai există și că e vorba doar de o sechelă de
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
85), de la Marye, soția lui și de la juna Cella publică AXIOMA de la Ploiești, singura revistă culturală din țară care tipărește o rubrică (foarte bună!) de șah. În nr. 4 pe care-l avem sub ochi, în rubrica de șah cu pricina, a dlui Florin Voiculescu, este reprodusă o frumoasă poezie a lui Ion Pop din Biata mea cumințenie, 1969, care face elogiul modeștilor pioni. Între șahiști fie vorba, din elogiu lipsește o singură însușire a pedestrașilor șahului: faptul că se pot
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
avîndu-l pe dl Liiceanu pe copertă. E aproape păcat să reproduci pasaje. Interviul are o căldură intelectuală care s-ar risipi prin tăieturile inevitabile. Totuși, fiindcă dl Liiceanu este autorul Cărții Anului 2002 în viziunea României literare, iar cartea cu pricina e un jurnal intim, să cităm splendida definiție a acestuia pe care dl. Liiceanu o dă chiar în finalul interviului: Spre deosebire de unii amici care se apucă să-și descrie în Plai cu boi primele frisoane erotice, eu sînt ceva mai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
se înțelege că autorii Raportului tocmai au descoperit un periculos antisemit în România de tranziție, ascuns pînă deunăzi în umbra dlui Liiceanu, ca locțiitor al său printre combatanții ideii unicității Shoahului. Cu această ocazie am descoperit și noi Centrul cu pricina și pe liderii lui. Dorința lor de afirmare cu prețul unor răsunătoare dezvăluiri ne înduioșează. Cum faptele intrate în colimator erau puține și cum despre măsurile Guvernului României privind cultul postum al lui Antonescu, Raportul vorbește cu sfiiciune respectuoasă, era
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
nu sînt luate niciodată în discuție. Nici în România literară, nici în Luceafărul, nici în Observator cultural, niciunde. În revistele din țară există, după părerea mea, prostul obicei de a se recenza la grămadă cărți ale scriitorilor din redacțiile cu pricina, ale colaboratorilor din partea locului, fără mare grijă în ierarhizare. Dar nici acolo nu se comentează o mulțime de cărți. Nu spun că nu există o cantitate apreciabilă (iarăși n-o pot preciza) de apariții care nu merită decît tăcerea. Totuși
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
acela care, în anii comunismului, găsea în gîndirea eminesciană elemente protomarxiste, a publicat și el de curînd o carte despre care, cu excepția unei note din Observator cultural, n-a existat în nici o revistă o critică serioasă. Judecînd după nota cu pricina, dl Bădescu persistă în impostură cu o nonșalanță cu totul și cu totul neștiințifică. Dacă mai doriți, vă mai pot da exemple. Unde vă sînt cronicarii care să-l scoată pe bietul cititor din puterea unor asemenea primejdioase rătăciri? Cu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
să trezească în cititor apetitul pentru lectură. John Updike mărturisea, în prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
operativ. Editurile nu par interesate de premii acordate unor cărți pe care le-au tipărit. Curios, dar adevărat Am descoperit, de pildă, că una dintre editurile al cărei autor fusese nominalizat de noi n-avea habar că scosese cartea cu pricina Vă vine a crede? Altele, somate în repetate rînduri, deși ar trebui să se autosesizeze, nu trimit liste de apariții. Despre cărți, nici gînd să le trimită unei redacții care acordă două serii de premii pe an, recenzează aproximativ cinci
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
am ignorat și pe care le reînviem; facem mai frumos ceea ce a fost decât ceea ce este; recompunem tinerețe." Un monument literar de această anvergură conține și foarte multe pagini terne, descrieri de călătorii prea îndatorate cunoștințelor curente despre locurile cu pricina și informații istorice aproximative. În general, Chateaubriand produce mult ca "istoric" cel puțin jumătate din Memorii e sub acest semn dar momentele ce pot fi reținute ca mărturie utilizabilă istoric sunt doar acelea ce-l privesc personal, și încă luând
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul unei "înțelepciuni", într-o atmosferă de resignare: "«Dosarul e închis», declară Turturică, apartamentele neocupate au fost repartizate altor persoane, vin prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai s-a consumat ultimul
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
Articolele dlui Zubașcu ar pune, dincolo de polemica directă, zice nota redacțională din Observator, "probleme de inte- res mai general pentru lumea culturală românească actuală". Reluîndu-ne respirația după cele trei adjective care se succed vertiginos, să vedem care sînt problemele cu pricina. Ele sînt: reproducerea de către noi a unui cuvînt pe care premierul nu l-a rostit (dar pe care ni l-a încredințat) la festivitatea decernării premiilor Asociației Scriitorilor din București, la care a luat parte; și invitația pe care am
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
în rîs. "Iertați-mă", am vrut să mă scuz; și căutînd în cunoștințele mele din limba ei cuvintele potrivite ca să fac o frază galant-împăciuitoare, i-am spus cum am putut mai bine că aș ruga-o să interpreteze faptul cu pricina drept un omagiu involuntar adus persoanei ei. Dar, ce mai? Cînd și-a dat seama că, de bine de rău, vorbeam limba țării, mi-a răspuns, deodată foarte serioasă, derutată, aproape alarmată: "Domnule dragă, dumneavoastră n-ar trebui să fiți
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
consider că am debutat cînd am vrut să debutez"), în Contrapunct, cu o... proză. Cel care a amînat revelarea eseistului a fost, de această dată, dl Alex Leo Șerban, care a avut de ales între un eseu și proza cu pricina, și între revista tinerilor optzeciști și LA&I, suplimentul Cotidianului. Următorul text publicat al dlui Patapievici n-a fost nici el un eseu, ci un pamflet: în România literară, la solicitarea Cronicarului revistei care a remarcat proza din Contrapunct. În
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
clasice. Interesat cu predilecție de materialele consacrate, piatra și bronzul în special, însoțite de tehnicile corespunzătoare - cioplirea și modelajul -, sculptorul și-a propus implicit păstrarea unui echilibru stabil între datele intrinseci ale materiei și personalizarea intențiilor formale. Și, din această pricină, mai evidentă decît voința imperativă de a constrînge substanța să accepte o anumită înfățișare este efortul îndelung și meticulos al artistului de a extrage din blocul neutru sau din lutul amorf ceea ce ele conțin ca virtualitate, ca structură embrionară gata
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
rafinat. Nu e prima dată că se discută chestiunea asta la noi, iar România literară i-a dedicat de mai multe ori în anii '90 editoriale și articole, explicînd și cauzele acestei stări de fapt. Între timp însă, limbajul cu pricina din traduceri, ca să nu mai vorbim de literatura autohtonă tînără, s-a dezinhibat și s-a diversificat. Traducători ca Radu Paraschivescu sau Antoaneta Ralian, ca să nu dăm decît primele două nume care ne vin în minte, găsesc tonul și vocabularul
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
Într-un asemenea cadru, al relației colegiale și al parteneriatului profesional, discuțiile se desfășoară egal, fără crispare, dar și fără acele divagații, absolut inevitabile atunci cînd comunicarea dintre parteneri nu se realizează în parametrii exacți ai acelorași coduri. Din aceeași pricină, care privește apartenența profesională a moderatorului însuși, selecția interlocutorilor este făcută cu o foarte mare exactitate și într-o perfectă cunoștință de cauză, scopul nefiind acela de a realiza o panoramare a picturii noastre de astăzi, de a oferi o
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
cu caracter mai personal: "Părerile fundamentaliștilor ortodocși nu mă mai interesează de mult". Trebuie să remarcăm că dl B. are tendința de a-și privi trecutul cu oarecare complezență. Din cîte Cronicarul își amintește, dl B. împărtășea încă părerile cu pricina foarte de curînd, de pe vremea nu chiar biblică a Evangheliștilor Alinei Mungiu. Oprim aici cu mult regret, din rațiuni de spațiu, prețioasele gînduri ale d-lui B., "38 de ani, doctor în istoria creștinismului timpuriu al Universității Paris IV - Sorbona
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
puse în ghilimele și atribuite dlui Augustin Buzura aparțin de fapt lui Ilie Merce. în consecință, trebuie luate sub beneficiu de inventar. A doua precizare este că aceleași fraze și expresii nu trebuie luate ŕ la lettre. Limbajul epocii cu pricina implica un cod, mai ales când era vorba de o conversație cu ofițeri de Securitate. Și nu în ultimul rând, cred că nu e firesc să-l judecăm pe un scriitor de reputația, și morală, de care s-a bucurat
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
aceasta, fugiți în cealaltă (Mt. 10, 23), nu dă sfatul să fugim de prigoană, pentru că ar fi rea, nici nu dă această poruncă pentru a evita prigoana, că ne-am teme de moarte, ci vrea ca noi să nu fim pricină prigoanei, să nu provocăm prigoana, să nu fim noi cauza prigonirii noastre și nici complici prigonitorului și călăului. Într un fel oarecare Domnul ne poruncește să ocolim prigoana; iar cel care nu ascultă de această poruncă este un îndrăzneț, un
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
legate; el a fost, atât cât i-a stat în puterea lui, cel care a ajutat răutatea prigonitorului; iar dacă a și ațâȚat-o, atunci este în chip desăvârșit cauza prigoanei; că el a provocat fiara. El a dat naștere pricinii prigoanei, pentru că el este cauza luptei, a pagubei, a dușmăniei, a judecății”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. X, 76.1.-76.2., 77.1.-77.2., în PSB, vol. 5, p. 269) „Căci, deși e un lucru
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dar sunt pedepsiți ca răi; sunt pedepsiți, dar se bucură (2 Cor. 6, 9-10), ca și cum li s-ar da viață. Iudeii le poartă război ca unora de alt neam, elenii îi prigonesc; dar cei care-i urăsc nu pot spune pricina dușmăniei lor. Ca să spun pe scurt: ce este sufletul în trup, aceea sunt creștinii în lume ... trupul urăște sufletul și-i poartă război (Gal. 5, 17), fără să i fi făcut vreun rău, pentru că-l împiedică să se dedea plăcerilor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
A muri cineva prin otravă este totuna cu cel ce doarme, căci această moarte se zice că este mai dulce decât somnul. Dacă însă au și suferit oarecare munci, totuși a pierit lauda lor, căci s au prăpădit pentru niște pricini urâcioase, unii pentru că vorbeau ascultătorilor de cele neîngăduite, alții fiindcă erau prinși în fapte necinstite, și alții iarăși, nefiind vreo pricină binecuvântată, se predau singuri în zadar și fără scop. Nu însă tot așa și printre noi. Pentru aceea toate
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
somnul. Dacă însă au și suferit oarecare munci, totuși a pierit lauda lor, căci s au prăpădit pentru niște pricini urâcioase, unii pentru că vorbeau ascultătorilor de cele neîngăduite, alții fiindcă erau prinși în fapte necinstite, și alții iarăși, nefiind vreo pricină binecuvântată, se predau singuri în zadar și fără scop. Nu însă tot așa și printre noi. Pentru aceea toate ale acelora au tăcut, pe când ale noastre înfloresc și se împrăștie în fiecare zi. Ceea ce, cugetând Pavel, zicea că ceea ce este
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mai ușor atunci când ne desfătăm cu suferințele pentru credință”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 51, în PSB, vol. 52, p. 294) „Se desfăta sfântul cu bunele nădejdi și se împodobea cu pricina nevoințelor sale, având îndestulătoare mângâiere prilejul luptelor sale, mai cu seamă că auzea în fiecare zi pe Pavel spunând: În foame și în sete, în frig și în goliciune (II Cor. 11, 27) și iarăși: Până în ceasul de acum flămânzim
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pe bună dreptate. Că nu era singură înlăuntru, ci avea sfătuitor pe Iisus. Acela era alături de ea, Acela Se atingea de inima ei, Acela îi întărea sufletul, numai Acela îi alunga frica. Dar pe acestea Iisus nu le făcea fără pricină, ci pentru că mucenica se făcuse mai întâi vrednică de ajutorul Aceluia”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p.
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]