364 matches
-
Mirelo, abia sărită de douăj’de ani, zveltă, făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o ciupească de buci. Păi, nu doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau la pește! Auzind de bani, paznicul tresare și grăbește pasul, ca și cum ar da s-o ia spre nea Matei, să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pretinzând, împroșcând cu reproșuri, cu atât mai mult cu cât acum depindea cu totul de banii lui Velicu... Păi, tocmai că depindeai, Mirelo, acum îl vroiai doar pentru tine, cu mai mult foc decât altă dată. N-ar mai fi prididit spunându-i că ea nu e vaca aia de nevastă-sa, țăranca aia frigidă și parvenită și materialistă de nu se poate, care doarme pe ea și habar n-are să-i ofere ce-i trebuie unui bărbat. Păi, cum dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fără s-o ducă el de mână... Avea dreptate, Mirelo, dar n-ajunsese încă la cabinetul ăla de care-i spusese Velicu, la doar două stații de mașină de blocul ei. De două săptămâni o trimisese acolo, așa încât nu mai prididea să se mire că ce dracu’ o fi în capul ei, și ea că să-și vadă mai bine de ale lui. Să nu-și mai bage nasul în treburile ei. Să se intereseze de nevastă-sa, auzi, pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fapt copilul... Ce mai, așteptase cu folos. Păi, cum? Făcuse o treabă bună, desigur, era pe drumul cel bun... A fost o ocazie, altminteri, ca să se lipească iarăși de familia ei de prietene, păi, Roșioara și celelalte, care nu mai pridideau s-o încurajeze și s-o ajute cu ce ar fi putut și ele... Ce mai, săritoare, n-ar fi avut cum să uite că și Mirela le făcuse cândva rație din rațiile concentraților. Le îndatoraseși, Mirelo, se simțeau obligate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se strânseră cu scaunele pe lângă masă ca să le facă loc și lor, și de-acum se sfădeau în draci. Rafael nu putea fi de acord în ruptul capului, de ce să dea ei în Mărgărit? La care sobolul bătrân nu mai prididea să se mire că a văzut și el, în sfârșit, pe cineva care să pună curu’ pentru jigodia asta de Mărgărit, iar Mărgărit n-avea nimic de spus de chestia asta. Doar că se uita a milă la halbele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de amor sună astfel: „Mă iubești?”, „Cât de tare mă iubești?”, „Ce iubești mai mult la mine?”, „Ce ai face din dragoste pentru mine?”, „Ce mi-ai săruta mai întâi?” Adina punea așa de multe întrebări, încât Dan nu mai prididea cu răspunsurile. Anul următor, în iulie, a venit și Lea la râu. Ea locuia într-un cartier vechi al orașului, în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ghiont. Doi filfizoni se chinuie s-o agațe pe Daisy. Unul poată un tricou cu dungi, altul o cămașă cu un imprimeu maro deschis pe fond alb. Altfel, au aceeași mutră. Fiecare ține câte o sticlă de șampanie și abia prididesc să-i reumple paharul, de îndată ce ea îl golește. O strategie nu prea subtilă, dar adesea eficientă. Ce faci, drăguțo? o întreb eu, luând-o de talie. Unde ți-e prietenul? Ea face o grimasă și se răsucește puțin spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ceva. Doar foarte puțini dintre noi au reușit să-i descopere persoana dinăuntru și să îi arate iubirea nelimitată și necondiționată. Însă acum ești destul de mare și de matur pentru a o respecta. Uită-te la ea cum nu mai prididește cu treaba, numai pentru a te bucura și pentru a te simți tu bine și vezi cât de rar zâmbește. Aproape niciodată. Însă, atunci când o face, se bucură cu toată ființa și pentru cele mai mărunte momente de fericire pe
Mama. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stamatoiu Diana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2322]
-
vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel că nu mai prididea să se șteargă cu batista cu monogramă. La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă cu batista fină și ca să nu o terfelească excesiv, începuse a se șterge cu dosul palmei, ca un mârlan. Apoi își ștersese dosul palmei de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dumnezeu, care o ajută în tot ce face”. Nici clericul Cauchon și nici regentul englez Bedford nu aveau, însă, de gând să dezarmeze. în timp ce englezii propagau cu sârg ostilitatea împotriva regelui Franței, mai ales în Normandia, clericii francezi nu mai pridideau cu dovezile de simpatie față de Anglia. în asemenea condiții, Jeanne d’Arc se găsea în centrul atenției. Pentru judecarea și condamnarea Jeannei, dovezile se adunau una câte una și în teancuri mari. Minciunile. De aici și până la încropirea unui tribunal
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
promis. Bine. Vă aștept în august. Acasă, punând în cumpănă problemele noastre și mai ales marea omenie a revizorului Stratula am început deja să ne gândim cum vom mișca bagajele. * Am plecat la Volcioc însoțit de Petrișor care nu mai prididea de mirare cum de poate merge o școală, adică vaporul, pe apă, fără să cadă în adânc. În tabără am găsit pe colegul și foarte bunul prieten Neculai Dragomir, de loc din acelaș sat cu mareșalul Averescu, eroul de la Oituz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acolo n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea mai frumoasă a fost pentru noi orezăria. Pe terenul comun, tot un dar al apelor, s-a constituit un fel de cooperație a orezului. Doritorii plăteau lucrările, funcționarea pompelor de irigat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile semafoarelor se văd ca prin ceață. Cît avem de mers până la biserică?", întreb, ca să spun ceva. "35 de mile". Am impresia că n-am înțeles bine. "Cît?" Dar auzisem bine. După ce trecem "granița" statului Maryland, unde
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în detenție mineri adevărați și am învățat de la ei atâta omenie !... aveau temere de Dumnezeu, dragoste de casă, copii și soții. Sufletul lăcrima când i-auzeam cântând: „...în lumea noastră fără cer, c-așa e viața de miner...” Nu mai pridideam să-i ascult cu câtă dragoste vorbeau de țară și de frumusețea florilor de mină. Mai peste ani, de la cei din Șurdeștii Maramureșului, am achiziționat asemenea minuni poliedrice a căror strălucire îmi luminează cărțile în bibliotecă. Cristale care se oferă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și i-a făcut prieteni... la toartă - cum se spune. Mariana și Liliana mai rămân un anumit timp la taifas, în timp ce eu trec să mă odihnesc. Pe cât pot, încerc să fiu liniștit. Nepoată-mea, Neta, venită de dimineață, nu mai prididește povestind că a ascultat o transmisiune radio din Vaslui la care se da știrea că, la Bârlad, se va lansa volumul doi din „Călător... prin vâltoarea vremii”. Spunea cu emoție că a plâns de bucurie că unchiul ei e implicat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
După ora 17 mă sună din București prof. Maria Popescu spunându-mi că mi-a citit volumul II, că-l găsește mult mai bun decât primul, atât în privința stilului, cât și a bogăției de informații. E încântată și nu mai prididește... îndemnându-mă stăruitor pentru volumul următor, de parcă s-ar fi sfătuit cu ceilalți cititori care mau îndemnat către același țel... Într-o discuție antrenantă cu dl. Pană - fost elev cândva la Generală nr.2, i-am ferit cu autograf ambele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
afla în fața mea. I-am strâns la piept cu emoții... chiar de părinte spiritual. Apoi ore în șir de amintiri și întâmplări palpitante cu multe episoade uitate de mine, dar recepționate fidel - mai ales de Adrian. În timp ce Adrian nu mai prididea cu rememorările sale - unele chiar picante, Gabriela asculta și căuta să intervină și ea. Îmi reamintește de un zece primit pentru poezia „Mama”, de G. Coșbuc. Le indicasem elevilor să memoreze o parte doar, în timp ce ea a memorat-o în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe o roată, cu picioarele cârligate și mânurile întinse, boierul venea cu fierăraia scârțâind. Moșneagul cu baba erau în căruță, pe bostani. Cum s-a arătat boierul așa, îndată au sărit și și-au făcut cruce. De pe bostani, baba nu prididea la bătut mătănii. - Ce-i, moșule ? i-a zis un mehenghi. Ai văzut ceva ? - Doamne, da’ cum, n-ați zărit ? Acu a trecut necuratu’ pe aici. Întrebați-o, iaca, și pe babă. - Vai, tare era negru și slut, se miera
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoa nelor atât automobile negre, cu ferestre de cristal, ca de pe vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri, așa-zisele cupeuri de Hereasca, ce nu mai pridideau să care lumea bogată a orașului la Șosea. Distracțiile erau peste tot la-ndemână. La Operetă cânta încă Leonard, circul Sidoli (fără bătrânul Gio vanni Sidoli, care murise cu un deceniu în urmă, dar cu cele două fiice ale lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
miraculos de toate bolile, cum e, de o pildă, cel cu Apa de Genova, bine plătit, se-nțelege, sau cel cu leacul contra microbilor pleșuviei. De când cei mai mulți tineri preferă mustața, în locul bărbii, bărbierii au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că îmi adaug un cerc în trunchiul vieții, ca arborii, și cresc (deși n-am mai crescut de la 17 ani!) și văd mereu lumea din altă perspectivă. Simt că timpul a început, parcă, să curgă mai iute, ieri abia am prididit, că se și făcuse seară, azi la fel. Imediat după dejun - care a fost de regim, că papa are grijă să nu mâncăm prea mult în perioada asta în care toți se-ndoapă, odată ne-a spus cum să pregătim masa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răpești de față Altora le urci în brațe. De suspine lumea geme Oftând numele să-ți cheme, Fire ce ești otrăvită, Pentru mine numai ai fost zidită, Că rău mă prigonești Și în ahturi mă privești. No. 14 Când sunt prididit de dor Nici noaptea nu pot să dorm, Când gândesc să dorm mai bine Somnul fuge de la mine, Când gândesc să dorm mai dulce Somnul fuge și se duce, Ochii rămâne și plânge, Vărsând lacrime de sânge. Plângeți ochi și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]