340 matches
-
prof. univ. dr. Gheorghe Zamfir: „Mai rar mi-a fost dat să ascult, în ultimul timp, un buchet de melodii populare autentice cântate de-o voce armonioasă, cristalină precum apa izvorului de munte, freamăt de codru înverzit, zbor de zefir primăvăratic... ce ne aduce bucuria în suflet, ne întinerește, cheamă dorul și dragostea să ne facă fericiți; cerul devine mai senin, iar ciocârlia se-nalță triumfătoare și ne cucerește inimile, fiindcă trilul de măiastră al artistei Rodica Anghelescu întrunește cu prisosință
O ARTISTĂ CU VALENŢE MULTIPLE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371722_a_373051]
-
pe băncile parcului și le scutură zdravăn. Cad vârstele, se aștern altele, ca într-o toamnă timpurie pe care o iubesc atunci când curge prin mine. Timpul o oprește brusc și mai adaugă mecanic o vârstă pe tâmplele mele care zvâcnesc primăvăratic, în fiecare piatră pe care, cineva fără contur presară iubire. Până să mă dezleg de tine, mă dezleg de mine. Aleg un punct în care mă așez cu privirea liniștită și mă aștept... Aștept întregul să-și privească răspântiile. Când
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
pentru a-i atrage atenția? Mi-am ales un pantalon alb din in și o cămașă gri din mătase. Cu pantofii era o problemă, nu aveam pantofi albi, însă cei negri împletiți mi s-au părut asortați cu ținuta mea primăvăratică, pentru că voi lua și un sacou de culoare închisă. La cravată am renunțat, ar fi fost prea protocolară o ținută la “patru ace” cum se zice, pentru o întâlnire la o cafea, în compania unei tinere doamne, pe o terasă
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
VENIT IAR MARTE Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Și-a venit iar Marte, nouă-i gluga ei, Un pic somnoroasa, prinsă cu cercei, Cu darul floral în verde răzleț, Gând primăvăratic, malul în dezgheț, Ciripit stingher, fâlfâit călduț, Lan de crâng visează cu mugur plinuț, Se-așterne zâmbind al său chip cu soare, Privește-n străluce pe-ntinse covoare, Că-i destulă iarnă în suflet stingher, Muntele oftează de atâta ger
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în același cîrcotaș puseu primăvăratic să trecem subit la altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
séparation des constructions absolues à l'aide du tiret met en valeur un geste intérieur ou extérieur du moi lyrique qui appartient au registre pathétique. Complément d'objet direct Trântit în iarbă rup cu dinții gândind aiurea mugurii unui vlăstar primăvăratic. (Mugurii) (Blaga, 2010 : 24) Allongé dans l'herbe, rêveur je mords leș bourgeons dans une branche du printemps. (Leș bourgeons) (Miclău, 1978 : 139) Grace à la séparation du complément d'objet direct, l'attention du lecteur est attirée par le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nisip și de mâl. Locuitorii îngrămădeau în fața ușilor mobile și haine ca să le usuce - cum fac rușii după o iarnă pe care încep să o creadă veșnică. Și pe urmă, când Parisul a strălucit din nou în prospețimea aerului său primăvăratic căruia îi ghiceam intuitiv mireasma - un convoi feeric, tras de o locomotivă împodobită cu ghirlande, a încetinit și s-a oprit la porțile orașului, în fața pavilionului gării Ranelagh. Un bărbat tânăr purtând o simplă tunică militară a coborât din vagon
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Purta o rochie lungă cu o croială foarte elegantă, o rochie cum birjarul văzuse numai la doamnele frumoase care ieșeau de la teatru, seara, în plin centrul Boiarsk-ului. Părul îi era strâns într-un coc - o pălărie mare îl încununa. Vântul primăvăratic ondula vălul aruncat peste borurile largi, îndoite grațios. - Mergem la gară! a spus ea și l-a uimit și mai mult pe birjar cu sonoritatea vibrantă și foarte străină a vocii ei. La gară, a repetat fetița care-l chemase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
este resimțită ca vitală de către samurai. Japonezii se cufundă În contemplarea detaliată a schimbării nuanțelor și a evoluției ansamblului de culori ale toamnei ce prezidează căderea frunzelor. Ei se extaziază și sărbătoresc În grup, cu multă bere și sake, explozia primăvăratică a florilor de cireș, ce eliberează, Într-un suflu puternic și neprecupețit, Întreaga putere a unei naturi la ieșirea din iarnă. În grija extremă pentru forme și aparențe, atemporalul se dezvăluie fără a devaloriza aceste manifestări temporare, căci unul fără
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului De Mărțișor, unor epigramiști Eu ce să vă doresc, de Mărțișor? Ceva ce-n iarnă v-a lipsit mai tare: S-aveți vigoarea pomilor în floare Și-un zvâc primăvăratic... la umor! *** Unui holtei dedat la “crudități” Cruditățile-s deliciul, Dacă știi să ții măsura. De n-o ții, suporți supliciul: O să-ți... strepezească gura. *** Fesul si căciula De mulți nu se prinde hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși (1980; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), universul de frăgezimi primăvăratice, lumea exuberantă de plante și animale, de jucării și personaje închipuite își precizează net configurația și caracterul de vis suav și fantast într-o formulă ludică și fantezist livrescă. Însă, în ciclul final (Judecătorul pleacă), apar și semnele unei schimbări
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
și-n inimă pătrunde; cocostârcul tainic în lume călător, al primăverii dulci, iubit prevestitor; în aer ciocârlia, pe casă rândunele, pe crengile pădurii un soi de păsărele; pătrundeau ca niște sulițe de aur, prin frunzișul crud, raze palide de soare primăvăratic; plăpând la soare iese ghiocelul cu creștetul de zahăr și lumină; balerine-s florile de vișin; Vara expresii frumoase soare dulce cu lumină și căldură spre răsărit mijește o geană de lumină trandafirie snopii aurii se leagănă în adierea lină
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cașalotul n-are sau are una atît de minusculă, încît nici nu poate ieși în afară. Dacă, în viitor, vreo națiune foarte evoluată și înzestrată cu un înalt simț poetic, își va întoarce privirea spre obîrșiile ei, spre veselii zei primăvăratici de odinioară și-i va întrona din nou, în cerul devenit între timp pustiu ca un tărîm al egoismului - atunci puteți fi siguri că marele cașalot îi va lua locul lui Jupiter pe tronul suprem. Champollion a descifrat hieroglifele incrustate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna aruncată înapoi de reculul armei... Șah se opri, se uită în aceeași direcție ca mine
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se va tăia cordonul ombilical cu o baionetă spălată cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei mame au să înceteze, se va lăsa clipa aceea de liniște suspendată de cerul primăvăratic și diafan, de mireasma pământului încălzit de soare, de răcoarea ultimelor zăpezi. Se vor îngrămădi cu toții în jurul pătratului de pânză: tinerele slujnice, prizonierii, soldații. Clipa asta va dura, departe de timpul uman, departe de război, dincolo de moarte. Nu există încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
poată privi pe geam și să vadă o mașinuță care se năpustește În jos pe șine. E doar un moment de simbolism ieftin, pentru că trebuie să mă supun regulilor stricte ale realismului. Cu alte cuvinte: nu se vede nimic. Ceața primăvăratică plutește pe meterezele podului Belle Isle, proaspăt inaugurat. Globurile gălbui ale felinarelor strălucesc, aureolate de ceață. ― Ce de trafic la ora asta! se miră Lefty. ― Da, Îi răspunde Zizmo, e foarte circulat pe timpul nopții. Podul Îi poartă lin pe deasupra râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În planul al doilea) se Întorcea să vadă ce Îi arăta colega ei. Pălăria cu borurile lăsate a domnișoarei Inglis Îi ascundea trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
își dădu pentru prima oară seama că avea să plece într-o țară necunoscută și îndepărtată. Dincolo de câmpie, se înălța castelul Stăpânului, negru, măreț și țuguiat ca o corabie de război. La poalele castelului se întindea orașul încețoșat în lumina primăvăratică. Chiar la intrarea în oraș era o piață unde negustorii care întinseseră pe jos de toate, de la oale, ceaune, ulei până la sare, țesături de bumbac și vase de pământ, strigau cât îi ținea gura la mulțimea de trecători. Samuraiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de talent. Am apărat-o pe mama o dată, spunându-i că tatăl meu le povestise de curând unor oaspeți că „știa să cânte Fantaisie Impromptu de Chopin și o făcea să sune ca apa care curge repede Într-un pârâu primăvăratic“. „Țțț!“ a contraatacat Mama Scumpă. „A spus-o unor oaspeți străini. Care se așteaptă la vorbe umflate. Pentru că nu au rușine, dau dovadă de proastă-creștere și de lipsa oricărui standard de excelență. În plus, orice fetișcană poate cânta cântecul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să o suporte? Cu greu. Veniră apoi și alții să-l felicite pe tatăl său, în vreme ce, de la intrare, Ademar îi saluta pe cei care plecau, ieșind din sala cea mare pentru a intra în lumina strălucitoare a unui apus deja primăvăratic. Pe chipul bătrânului războinic se citea o tristețe adâncă. Când Waldomar ajunse în dreptul său, Ademar îi luă mâinile, cu un gest încet și solemn, și i le strânse puternic, privind fix în ochii săi albaștri. — Sunt mulțumit că tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de ploaie. îl durea capul, își simțea fața arzând, dar, în același timp, trupul îi era străbătut de frisoane intense. Scurta și pantalonii i se înmuiaseră de ploaie și se lipeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trăiești, mă, acolo?” „Ca un vierme, mă, o lună de zile. Și ca un fluture două zile, când iau banii și-i beau pe toți, la Vatra Dornei.” „Ina, cum e la Poienile de sub Munte?” Ina se încălzea în soarele primăvăratic de la terasa „Boema” și se uita drept în ochii mei. Își mai păstrase din facultate doar zâmbetul de puștoaică. „Măi, tu crezi în farfurii zburătoare?” „Ba!” „Ei vezi, atunci n-o să-ți spun nimic despre viața mea de la Poienile de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele se desprindeau greu de pe buzele-i palide. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau, uneori, până la piept. Armata lui Vlad, alături de corpul de elită al Apărătorilor și de grupul războinicilor mongoli aflați sub semnul șarpelui și săgeții, Înota prin zăpadă. Cu doar trei zile Înainte, vremea păruse a se Înmuia și un soare primăvăratic dezlegase șuvoaiele și Îmblânzise zăpezile. La ieșirea din Balcani, războinicii zăriseră ghiocei. Li se păruse un semn de pace și de Întoarcere acasă. Dar, pe măsură ce se apropiaseră de Dunăre, frigul se Întorsese și acum Întregul univers părea Înghețat. Iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jalnică mă deprimă și mă impresionează profund. Și, dacă stau să mă gândesc bine, toate acestea fac parte din mersul firesc al vieții... Idei și fapte 13 ianuarie 2007. O zi însorită încă de la primele ore ale dimineții, cu aspect primăvăratic, deși calendaristic ne aflăm în mijlocul iernii. Fiind sâmbătă, zi nelucrătoare, pe Copou circulă puține mașini iar pietoni, ici și colo câte unul. La ora 10, spre blocul cu cinci nivele din strada Titu Maiorescu nr. 4 se îndreaptă în grupuri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]