1,727 matches
-
fotografie a Kaabei amintește totdeauna pelerinului de intensitatea experienței "ḥăǧǧ"-ului. Cheltuielile pe care le implică pelerinajul sunt mari, chiar dacă nu ating nivelul la care se ajungea înainte ca transportul aerian să devină accesibil. El continuă să fie extenuant și primejdios, deși mai puțin decât era înainte. Doar musulmanii care dispun de mijloacele financiare necesare și care pot face pelerinajul fără a risca să creeze greutăți vreunuia dintre cei care depind de ei sunt obligați să meargă la "ḥăǧǧ". În practică
Hajj () [Corola-website/Science/329084_a_330413]
-
poate să recupereze textul (neterminat) la o întoarcere în Valahia, pe care destinul i-a interzis-o însă. Simplă ipoteză, desigur, dar nu intru totul neîntemeiată, daca ne gîndim la impresia de "torso" a încercării comediografice, cît și la adresa polemică (primejdioasa) a satirei conținute. Oricum ar fi, incizia în materia istorică, în culisele Curții Vechi, pictură caracterelor și moravurilor șunt calități inegalabile în textul lui Rigas. Ele șunt amplificate prin coloritul lingvistic: turcisme și vocabule românești dau relief plastic monoloagelor sau
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
a pornit Hitler ofensiva în contra comunismului? N-a inițiat el frontul anticomunist? Comuniștii fiind împotriva Credinței, nu este Hitler cruciatul ei? Și iată cum preoțimea noastră ajunge să n-audă de democrație și să se înroleze în politica cea mai primejdioasă, atât pe plan extern cât și intern, pentru Statul nostru. Cine a încercat să obiecteze că biserica este tot atât de urâtă în Rusia Sovietică și în Germania hitleristă, s-a lovit de puterea îndărătnică a confuziei. Norocul dreptei judecăți a fost
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
Tacit și, împreună cu el, întreaga lume antică, „popor ales între popoare“, după cum spun ei înșiși și o cred, - evreii au realizat acea miraculoasă răsturnare a valorilor grație căreia viața pe pământ a dobândit pentru câteva milenii o atracție nouă și primejdioasă: - profeții lor au contopit într-una singură noțiunile de „bogat“, „păcătos“, „rău“, „violent“, „senzual“, și pentru întâia oară au stigmatizat cuvântul „lume“. În această răsturnare a valorilor (din care face parte și folosirea cuvântului „sărac“ ca sinonim al „sfântului“ și
Omul și supraomul () [Corola-website/Science/332806_a_334135]
-
pe Hipocrate și Galen, ca pilde demne de urmat, și nu am luat în rîs munca morală a unor alți învățați ce s-au distins prin meșteșugul lor. Am avut pierderi materiale, am fost silit să pribegesc adesea pe drumuri primejdioase, am ieșit chiar în exil, dar am răbdat aceasta în liniște, și cu îndrăzneală, cum se cuvine unui filosof." "Față de numeroșii învățăcei care au venit să mă asculte, m-am purtat ca și cum ar fi fiii mei" "M-am folosit de
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
pentru limba lor, dar pe la spate trebuie să acționăm din răsputeri împotriva acestui lucru. Ei n-au cărți scrise în limba lor. N-au nici tipografia lor, așa încât avem destule posibilități de a împiedica realizarea dorințelor moldovenilor șovini, atât de primejdioasă pentru noi.ť Cu toate greutățile prin care trecea atunci, România a trimis totuși o tipografie, cărți, cu ajutorul cărora Onisifor Ghibu scoase ziarul Ardealul, mai târziu cu titlul România nouă. în românește mai apăreau, cu litere chirilice, Cuvântu moldovenilor, vedea
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
de partid și de stat, având tendința să schimbe alianțele între stânga și dreapta. Tendința de dreapta a fost identificată cu gruparea lui Buharin și Rîkov. S-a spus că aceștia ar fi reprezentat interesele țăranilor și ar fi fost primejdioși, deoarece aveau tendința de restaurare a capitalismului. S-a spus mai târziu că aceste trei tendințe, (o "stângă" muncitorească, un "centru" birocratic și o "dreaptă" tărănească), au putut fi găsite în mai toate partidele comuniste importante din întreaga lume. Practic
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
anul 404. Dragostea credincioșilor față de marele lor păstor de suflete s-a manifestat puternic și cu prilejul celei a doua și, de fapt, a ultimei lui deportări. Unii din credincioși l-au urmat de aproape, mergând până departe în locurile primejdioase ale surghiunului său în Asia Mică, la Cucuz, înfruntând arșița și frigul, foamea și setea, primejdii din partea tâlharilor, primejdii din partea fiarelor sălbatice, primejdii din partea forurilor politice etc. Alți credincioși ai săi au păstrat tot timpul legătura cu marele deportat prin
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
pe Venizelos să preia conducerea mișcării Venizelos s-a îndreptat către Atena și, după ce s-a consultat cu liderii Ligii Militare și cu reprezentanții partidelor politice, a propus un nou guvern și refomarea Parlamentului Elen. Propunerile sale au fost considerate primejdioase pentru scena politică elenă atât de rege cât și de politicienii greci. Temându-se de escaladarea crizei, regele George I a convocat în cele din urmă un cosiliu de coroană și a recomandat liderilor politici acceptarea propunerilor lui Venizelos. După
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
luptă "Gefechtsverband". Formațiunile mai sus menționate "Sturmgruppen" de avioane cu blindaj și dotate cu armament greu Fw 190A trebuiau escortate de două "Begleitgruppen" de avioane ușoare de vânătoare, de obicei Bf 109G. Acestea din urmă trebuiau să împiedice tot mai primejdioasele P-51 Mustang să atace "Sturmböcke" Fw 190A (distrugătoarele de bombardiere). În acest timp, importanța defensivei aeriene a propriului teritoriu a fost recunoscută, iar "Luftwaffenbefehlshaber Mitte" a fost redenumită "Luftflotte Reich" (Flota Aeriană "Reich"). Wiese a fost îndepărtat de la comandă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ieșirea Noldorilor din Aman și stăpânirea peste ținuturile îndepărtate ale Pământului de Mijloc. Liderii revoltei au fost Fëanor, Finarfin și Fongolfin. Între timp, Manwë(cel mai puternic dintre valari) a trimis solii care să-i avertizeze pe elfi de drumul primejdios și de locurile periculoase. Morgoth, cel mai oribil demon care la început a fost tot un valar, isi trimitea nălucile să bântuie peste ținuturile Pământului de Mijloc. Fëanor nu l-a crezut pe cel trimis de Manwë și nici pe
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
o va trimite înapoi la mama ei. Speriată de acest fapt, Bella se hotărăște să iasă împreună cu o colegă la un film. În timp ce se află în oraș, ea descoperă că poate auzi vocea lui Edward atunci când se află în situații primejdioase. Disperată să îi audă vocea din nou, Bella decide să se pună cu bună știință în situații riscante. Ea cumpără două motociclete și i le dă prietenului ei, Jacob, rugându-l să le repare și să o învețe să meargă
Bella Swan () [Corola-website/Science/314613_a_315942]
-
persoană este o făptură ce respiră, un trup animat de "spiritul lui Dumnezeu", și nu o făptură invizibilă conținută într-un corp, capabilă să supraviețuiască desprinsă de trup, după moarte. Aceasta este în temă cu credința lor că Iadul reprezintă primejdioasa și posibil eterna anihilare a celor răi decât o tortură eternă. Unii creștini consideră sufletul ca esența nemuritoare a omului - reședința sau locul voinței, înțelegerii și personalității umane. Alții resping ideea de nemurire a sufletului, amintind referința din Simbolul apostolic
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
în ciuda faptului că s-a situat mai jos în clasamentul britanic decât cele două single-uri anterioare, „Pure Morning” și „You Don't Care About Us”). Cântecul a apărut pe coloana sonoră a filmului "Cruel Intentions", (inspirat din romanul „Legăturile primejdioase” scris de Chorderlos de Laclos), povestea a doi frați vitregi care nu au rețineri în a se juca cu sentimentele oamenilor. Al treilea album Placebo, "Black Market Music", avea să apară pe 9 octombrie 2000. Considerat de către critici drept cel
Placebo (formație) () [Corola-website/Science/307834_a_309163]
-
Pierre Ambroise François Choderlos de Laclos (; n. 17 octombrie 1741 - d. 5 septembrie 1803) a fost un romancier francez, cunoscut mai ales pentru românul epistolar "Legături primejdioase" ("Leș Liaisons dangereuses"), scris în anul 1782. Un caz unic în literatura franceză, Choderlos a fost considerat un scriitor la fel de scandalos că și Marchizul de Sade sau Nicolas-Edme Rétif. A fost ofițer militar, dar și un scriitor amator; cu toate
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
militar, dar și un scriitor amator; cu toate acestea, planul său inițial a fost să "scrie o operă care să răsune mult timp după ce el va muri"; din acest punct de vedere, el și-a atins scopurile, cu ajutorul operei "Legături primejdioase". Este una dintre capodoperele secolului XVIII, care explorează intrigile amoroase ale aristocrației. A inspirat un număr mare de piese de teatru și filme. Laclos s-a născut la Amiens, într-o familie burgheza, iar în 1760 a fost trimis la
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
susținea ințierea femeilor. În 1779, a fost trimis la Île-d'Aix pentru a-l ajuta pe Marc René, marchiz de Montalembert, în construcția fortificațiilor împotriva britanicilor. Cu toate acestea, cel mai mult din timp și l-a petrecut scriind "Legături primejdioase", precum și "O scrisoare către Madame de Montalembert". După ce i-au fost acordate șase luni de vacanță, el și-a petrecut acest timp la Paris, scriind. "Legături primejdioase" a fost publicată de Durând Neveu pe 23 martie 1782, si a devenit
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
toate acestea, cel mai mult din timp și l-a petrecut scriind "Legături primejdioase", precum și "O scrisoare către Madame de Montalembert". După ce i-au fost acordate șase luni de vacanță, el și-a petrecut acest timp la Paris, scriind. "Legături primejdioase" a fost publicată de Durând Neveu pe 23 martie 1782, si a devenit un succes imediat (1.000 de copii vândute într-o lună, un rezultat excepțional pentru acea vreme). Lui Laclos i s-a ordonat să se întoarcă de
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
distrus; se crede că oasele acestuia au fost aruncate în mare. Apărut în patru volume în anul 1782, românul, sub titlul complet "Leș Liaisons dangereuses ou lettres recueillies dans une société et publiées pour l’instruction de quelques autres" ("Legăturile primejdioase sau scrisori adunate într-o societate și publicate intru instruirea altor câteva"), ilustrează psihologia erotică a societății artificiale și rafinate a mării aristocrații franceze (a vietii ""împotriva naturii""), din perioada anterioară Revoluției franceze.
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
să fiu prea îngăduitoare; am avut întotdeauna groază de orice fel de tiranie sau de constrângere și mi-a fost cu neputință să înving groaza ce aveam de a dojeni. Din nenorocire însă severitatea în doză prea mică e tot atât de primejdioasă pentru bunele rezultate ale educației ca și severitatea în doze prea mari. Mărturisesc că multe din dezamăgirile și chiar din dezastrele vieții mele pot fi atribuite acestei neputințe înnăscute de a certa sau de a dezaproba."” În ceea ce-l privea
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
și hoție, un intrus care tulbură armonia socială. Satirizarea arendașului parvenit este „serioasă și justificată pe deplin”, aprecia Garabet Ibrăileanu, pentru că neamul său are un comportament primitiv și este dăunător evoluției societății („Tanasă Scatiul și neamul lui e rău și primejdios. E încă gorilă”). Scriitorul credea în destinul istoric al boierimii autohtone, care a păstrat și transmis urmașilor cele mai înalte virtuți morale ale neamului românesc: iubirea față de țară, omenia, cinstea și setea de cultură. Cu toate acestea, el nu ignoră
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
făcut. Încă de la prima zi se vede provocat la duel - pe rând - de trei vestiți mușchetari: nedespărțiții Athos, Porthos și Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedește începutul unei trainice prietenii: surprinși de gărzile cardinalului (cu care mușchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă dușmănie), cei patru se unesc și își înfruntă curajos adversarii. Faptul că trei mușchetari, dintre care unul deja grav rănit
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
României. La eveniment, desfășurat la Orșova, au fost prezenți regii Carol I al României și Alexandru I al Șerbiei. Limitele canalului deschis în albia Dunării sunt marcate prin geamanduri, iar pentru o mai mare siguranță a navigației prin aceste locuri primejdioase, s-a înființat un corp de piloți speciali, de stat, care conduc toate vapoarele pe această porțiune. Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptata în piatră între 1994 și 2004. Alte descoperiri arheologice au fost
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
a înzestrat cu colecția sa proprie și din alte donații. În 1917 pleacă împreună cu familia de la Iași, unde locuise în timpul ocupației germane a Bucureștiului, într-o misiune diplomatică la Paris, trecând prin Rusia și ajungând în Scoția după o traversare primejdioasă a Oceanului Înghețat de Nord. Se reîntoarce în țară în 1921. Primele sale cercetări (1882-1886) sunt de geologie, studii preparatoare pentru harta României. A studiat cu deosebită atenție terenurile terțiare românești, ceea ce a făcut obiectul mai multor comunicări către "Societatea
Sabba Ștefănescu () [Corola-website/Science/304006_a_305335]
-
ca martir de Irineu din Lyon, pare să confirme - spun că la moartea lui Biserica trăia în pace sub Vespasian, iar cinstirea sa ca martir se datorează numai faptului că a suferit în acele timpuri atât de confuze și de primejdioase. În iconografie are emblemă palmierul. Bibliografie: "Enciclopedia Cattolica", Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; "Enciclopedia dei Papi", Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; John N.D. Kely
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]