328 matches
-
unde avem gaze; deci primusul nu mai folosește la nimic. Dar chiar nu mai folosește? Unii spun că primusul este mă rog, a fost sobița săracului. Dar eu unul nu accept o asemenea afirmație. Amundsen s-a echipat cu un primus când a plecat în expediție la Polul Sud. Asta o știu din colecția mea de Jurnalul științelor și călătoriilor. Și Amundsen n-a fost om sărac, nu? Iar Hillary și-a luat și el un primus în temerara sa ascensiune
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a echipat cu un primus când a plecat în expediție la Polul Sud. Asta o știu din colecția mea de Jurnalul științelor și călătoriilor. Și Amundsen n-a fost om sărac, nu? Iar Hillary și-a luat și el un primus în temerara sa ascensiune pe vârful Everest. Ceea tot în Jurnalul științelor și călătoriilor am găsit scris. De fapt, ceea ce fac nu-i propriu-zis o reparație. Primusul nostru nici nu-i cu adevărat stricat. Doar abandonat. Și mi-era prea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a fost om sărac, nu? Iar Hillary și-a luat și el un primus în temerara sa ascensiune pe vârful Everest. Ceea tot în Jurnalul științelor și călătoriilor am găsit scris. De fapt, ceea ce fac nu-i propriu-zis o reparație. Primusul nostru nici nu-i cu adevărat stricat. Doar abandonat. Și mi-era prea drag ca să-l las să zacă în părăsire. Plăcerea cea mare pentru mine a fost să-i redau rezervorului de alamă luciul galben de odinioară, așa cum mi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu doar rotofei și plăcut la atingere, ci și plin de prosperitate. Cele trei piciorușe de metal, scurte și ferme, stând rășchirate îl țineau la o distanță minimă de tăblia mesei. Cu câțiva ani în urmă, pe când încă mai folosea primusul, mama mă lăsa să dau la pompiță, și eu dădeam cu mult zel, până oboseam. Aerul sub presiune dinăuntru începea să respingă la un moment dat pistonul, împingându-l încet și îndărătnic înapoi, ca într-o luptă surdă de berbeci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dau la pompiță, și eu dădeam cu mult zel, până oboseam. Aerul sub presiune dinăuntru începea să respingă la un moment dat pistonul, împingându-l încet și îndărătnic înapoi, ca într-o luptă surdă de berbeci... Unii vorbeau de riscurile primusului. Știu și eu?... Mama trăgea cu coada ochiului spre mine, neliniștită de încăpățânarea cu care pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de metal. Mama întorcea capul spre mine, zâmbea la fel de enigmatic ca Gioconda și aștepta să vadă când va începe arzătorul să afume vechea lui meteahnă. Eram sârguincios, conștient de propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de alamă, multe alte obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
e omul trucului surprinzător, eroismul acrobatic în ascensiune. Masca sa fragilă cu ochelari americani îl arată intelectual mijlociu sau comptabil. În developarea artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor vremurilor, cabotinul de music-hall și interpretul din teatru (...) Fantezie vagabondă, din care țîșnește invenție, surprize fără legături aparente (...) arta lui Chaplin ne apare ca cea mai ideală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai facem, zice Roja, aprinzîndu-și o țigară Carpați fără filtru, mă gîndesc c-ar fi o idee bună să le mai dăm puțin de furcă, zice. — Mai ales că nenorociții au deja alergie la corturi, saci de dormit, butelii, ceaune, primusuri și restul tacîmului, se gîndește Dendé. Pe lîngă asta cunosc eu pe cineva care ar fi mîndru să știe că spiritul revoltei e încă viu, spune Gulie, mi s-a făcut poftă de-o țigară, își amintește, cine îmi dă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la realitate. — Când ordonați, domnule locotenent... Aruncă o ultimă privire spre salină, porni mașina și se îndepărtară încă o dată de zona cu țânțari, ca să ridice noua tabără în locul obișnuit din fiecare noapte. în vreme ce un soldat pregătea cina pe un mic primus cu gaz, deschise radioul și chemă baza. Souad îi răspunse aproape imediat: — L-ai prins? întrebă neliniștită. — Nu. încă nu. Urmă o lungă tăcere și apoi ea spuse sincer: — Te-aș minți dacă ți-aș spune că îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă calm păturile pe care dormise și micul primus ce le servea pentru încălzitul ceaiului și pregătirea mâncării. Ciudat e că a ajuns și „ăsta“ până aici. Osman îl privi fix, cu oarecare îndoială: — Și acum ce facem? — Eu zic să mergem după el... Targuí-ul ăsta este periculos. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
discret că este creată tânjind după dragoste (cuvinte din poemul Imn vieții, care ar fi putut constitui titlul antologiei), fiindcă, indiferent de felul cum traversează opera sentimentul primordial, stihial sau domol, e clar că e cel care se constituie în primus movens al actului creator, fiind, în același timp, căutare și destin, pentru acest poet încadrabil în generația poetică ’70, cea care face tranziția între neomodernismul anilor ’60 și postmodernismul anilor ’80. De aceea, într-o operă vastă cum e cea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
picioarele lui. Dispăruse. Inima începu să-i bată nebunește. Încercă să-și controleze respirația. Își zise că somnul - chiar și simulat - l-ar fi salvat de o lovitură de cuțit. Regretă că nu avea firea curajoasă a fratelui său, Antonius Primus, care fusese întotdeauna soldat, iar acum era tribun în Legiunea a șaptea Galbiana, în Pannonia; el nu fusese niciodată cuprins de teamă, iar curajul său devenise legendar printre soldați. O mână înghețată îi acoperi gura. Dacă nu taci, ești mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nou la picioarele sale -, nu cred că aș avea curajul să străbat pădurile astea. Un om ca mine nu poate apăra un fugar, înțelegi? — Ești laș? — Poate. Era obișnuit să i se spună că e laș; nu era ca Antonius Primus, fratele său cel curajos, care disprețuia primejdiile cel puțin la fel de mult ca Julius Civilis. Antonius era neînfricat în bătălie, imbatabil în luptele corp la corp și mândru că devenise cetățean al Romei - el, care era gal prin naștere - și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
are multă putere. — Africa e departe. — Vespasianus are o înțelegere cu legiunile din Pannonia, care cu siguranță sunt de partea lui Galba. Nu știu cât de curajoși sunt soldații lui, dar am auzit despre un tribun nemaipomenit de viteaz... Un oarecare Antonius Primus, din Tolosa. Îl cunoști? — L-am întâlnit în Gallia și știu că-l respectă pe Vespasianus. Cred că Antonius Primus este adeptul cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Galba. Nu știu cât de curajoși sunt soldații lui, dar am auzit despre un tribun nemaipomenit de viteaz... Un oarecare Antonius Primus, din Tolosa. Îl cunoști? — L-am întâlnit în Gallia și știu că-l respectă pe Vespasianus. Cred că Antonius Primus este adeptul cultului lui Mithra, ca mulți componenți ai armatei staționate pe Danubius. — Adepții cultului lui Mithra... - Vitellius se încruntă. Mă tem de ei... Cineva mi-a vorbit despre cultul ăsta. Prin riturile lor, adepții își asigură protecția zeului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
față de ordinea constituită, adică față de împăratul ales la Roma, față de stat, față de Imperiu. Adepții lui Mithra nu intră niciodată în conflict cu zeii tradiției noastre religioase, ci îi cinstesc. Creștinii, în schimb, îi disprețuiesc. Putem să-l persecutăm pe Antonius Primus din cauza credinței sale în zeul Mithra? Putem spera că-l vom vedea arzând pe cruce? — Crezi că în riturile cultului mithraic se ascund semnele unei revolte? — Nu cunosc riturile lor, dar îl cunosc pe Antonius Primus - prin ochii verzi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l persecutăm pe Antonius Primus din cauza credinței sale în zeul Mithra? Putem spera că-l vom vedea arzând pe cruce? — Crezi că în riturile cultului mithraic se ascund semnele unei revolte? — Nu cunosc riturile lor, dar îl cunosc pe Antonius Primus - prin ochii verzi ai lui Valens trecu un fulger de ură. E un om dintr-o bucată. Mândru că e cetățean roman, el, care prin naștere era un biet gal! Știu că soldații lui îl venerează; e de-ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie să-i elimini. În ceea ce privește Pannonia, important e ca tribunul ăsta să nu ajungă legat. Ar fi în stare să declanșeze un război împotriva celor care nu-l respectă pe împărat. — Dar orice om are o slăbiciune, obiectă Vitellius. Antonius Primus e om, o fi având și el vreuna... O vom specula dacă ne va fi dușman. Am auzit că are un frate mai tânăr, care este medic... Se spune că e foarte priceput. Valens se ridică. — Trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
duci? — Acolo unde Vitellius n-o să te poată găsi. Acolo unde nimeni nu te va trăda, chiar dacă va ști că ești un gladiator fugar. Acolo unde vei putea trăi printre bărbați la fel de curajoși ca și tine. — Unde anume? — La Antonius Primus, fratele meu. — Glumești? Mă duci direct la soldați? De parcă soldații n-ar ști ce pedepse prevede legea pentru gladiatorii fugiți de la Ludi! — Ai încredere. Ai încredere în mine. Titus încuviință. — Bine. Cum aș putea să nu am încredere în tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dincolo de via principalis se aflau așa-numitele tabernacula ale tribunilor, printre corturile soldaților și cel al comandamentului Pretoriului, care semăna cu un mic templu. — Fratele meu - Valerius întinse mâna. În unul dintre tabernacula... E tribun. Și-l imagină pe Antonius Primus treaz, aplecat deasupra unei hărți, studiind liniile ce reprezentau granițele Imperiului, care în acea zonă erau amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi? Acesta e Danubius-ul. În jur sunt sarmați, rozolani, daci, marcomani și quazi. Mulți soldați de-ai noștri sunt terorizați de ei. E frig, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sunt cei mai răi. Iar cele mai rele și mai rele sunt triburile lor răzvrătite. Soldații noștri nu au uitat capetele tovarășilor lor înfipte în parii pe care barbarii îi înfigeau în pământ, dând ocol în galop taberelor noastre. Antonius Primus și Errius Sartorius erau singuri în cortul tribunului. Schimbară o privire. Amândoi văzuseră capetele înfipte în pari. Amândoi asistaseră și la torturarea zadarnică a prizonierilor quazi, în speranța că vor dezvălui unde se găseau satele lor. — Aici - Antonius puse degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Rubellius Glaucus, iar Antonius văzuse cu coada ochiului că se apropiase de ei. — Legatul mi-a ordonat să merg spre miazănoapte. Vom merge spre miazănoapte, cu un singur manipul. Soarele palid se ivise deasupra câmpiei, când manipulul comandat de Antonius Primus se pregătea să iasă din castru prin Porta Decumana, unde se aflau locuințele trupelor. Prin fața inspectorilor trecură cele opt care cerute de tribunul Antonius Primus. Doar un ochi foarte atent ar fi observat că roțile se afundau prea tare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu un singur manipul. Soarele palid se ivise deasupra câmpiei, când manipulul comandat de Antonius Primus se pregătea să iasă din castru prin Porta Decumana, unde se aflau locuințele trupelor. Prin fața inspectorilor trecură cele opt care cerute de tribunul Antonius Primus. Doar un ochi foarte atent ar fi observat că roțile se afundau prea tare în noroi - prin urmare, carele nu erau goale, așa cum ar fi trebuit. Cu un aer nepăsător, inspectorii lăsară carele să treacă - distracție care de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l irită pe Antonius; în urma carelor mărșăluiau cele două centurii care formau manipulul. Inspectorii numărară fără chef cele douăzeci de rânduri de câte opt oameni, așezate într-un dreptunghi perfect. Părură că se trezesc doar când în fața lor apăru Antonius Primus. Se uitară la el uimiți. Tribunul stătea drept în șa și își ducea calul la pas, în urma soldaților; atitudinea lui degaja o energie și o eleganță pe care nimeni altcineva din castru nu le avea. În cele din urmă, inspectorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]