262 matches
-
armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile, bărbierul Luigi cu doctorul Lemberg, pripășiți la Curte, și, în sfârșit, umflat de nesomn, pomădat și subțire ca un țipar, sosi și șarlatanul Roger, cu care adesea Sima-Vodă juca interminabile partide de șah. în urma tuturor, lăsându-se în mod firesc așteptat, apăru Husain Ramza-pașa, însărcinatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
duce la concluzii mai ponderate și mai apropiate de adevăr. Îi trimit doamnei jurnalist întrebările și îndoielile mele, dar în loc de răspuns îmi oferă un alt articol din ziarul la care colaborează. Este un atac la adresa băncilor străine care s-au pripășit în țară și i-au sărăcit pe cetățeni. Nu este iertat nici guvernatorul Băncii Naționale, vinovat de a-i fi încurajat pe bancheri să ofere credite „numai cu buletinul” etc. etc. În concluzie, tot răul vine numai de la capitaliști, de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
duce la concluzii mai ponderate și mai apropiate de adevăr. Îi trimit doamnei jurnalist întrebările și îndoielile mele, dar în loc de răspuns îmi oferă un alt articol din ziarul la care colaborează. Este un atac la adresa băncilor străine care s-au pripășit în țară și i-au sărăcit pe cetățeni. Nu este iertat nici guvernatorul Băncii Naționale, vinovat de a-i fi încurajat pe bancheri să ofere credite „numai cu buletinul” etc. etc. În concluzie, tot răul vine numai de la capitaliști, de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de târg; dar în ea sălășluiesc cu mult mai multe suflete decât în celelalte trei sferturi, ale creștinilor, unde înverzesc copaci și crește liniștea cu cât grădinile se măresc. În desimea aceasta a lui Israel, doar în Broscărie s-au pripășit câțiva români, funcționari mici, odagii, și puțini nemți; un cârnățar, câțiva dubălari. Încolo, pe ulița mică, pe ulița jidovimii, pe ulița școalelor, pe ulița strâmbă - se înmulțește, crește și furnică în lumina soarelui un popor sărac, care-și duce încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acuma s-a dărâmat. Au rămas numai niște urme de temelii și câțiva peri bătrâni și scorburoși dintr-o livadă veche. În acel loc, la curtea lui Iorgu Canta, trăia, între mulți slujbași ai moșiei, ș-un vătaf, Alexa Grecu, pripășit de prin lume, gospodărit și așezat pe lângă boier. Acest Alexa Grecu era însurat și zuliar; și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-a întins mie alta, și a pornit-o pe uliță. Eu după el. Ne-am îndreptat spre pădurea de sălcii, aflată la ieșirea din cătun, la câteva sute de pași, unde trăiau și se înmulțeau nenumărați cerbi. Nu știu cum se pripășiseră tocmai acolo și ce anume îi făcea să nu plece, mai ales că nu exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cafenelei, fără să scoată o vorbă?" "Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?" "Și ce-i cu cerbii aceia? Nu-i minciună?" "De unde până unde cerbi pe țărmul mării? Nu s-a mai pomenit așa ceva. Ce, sânt câini să se pripășească acolo?" "Și de ce rămân, să fie împinși în mlaștină, când nimic nu-i oprește să plece, să fugă? Am înțeles că pădurea de sălcii nu e împrejmuită". "Dar pe tine cine te oprește să pleci? se întoarse Mopsul spre Domnul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
p. 604). în vechime, consumatorul de opium era poreclit tiriachiu. Porecla s-a transformat în renume și apoi în nume. Un ispravnic pe nume Constantin Tiriachiu este atestat în Moldova la sfârșitul secolului al XVIII- lea. Era un boier fanariot „pripășit în țară cu domnia lui Alexandru vodă Moruz”, notează Constandin Sion în Arhondologia Moldovei (177, p. 281). Un politician liberal originar tot din Moldova, Alexandru Teriachiu (1829-1893), a fost ministru de Interne în anii 1880-1881. Îl amintește și Radu Rosetti
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el. Elena era chiar îngrijorată că nu vine răspunsul Linei. Vrea să trimită pe moaca cea mică . . . - Pe cine? - Pe Mika-Le! Cine vrei să fie moaca mică? - Să trimită Elena ... pe ... Mika-Le? - Da' de unde vii? Nu știi că Elena a pripășit de astă-vară la ea pe soră-sa? în adevăr, Mini venea de departe. Știa că între Elena și soră-sa era o vrajbă mare. Că surorile nu se puteau suferi de când Mika-Le stricase logodna Elenei cu Maxențiu. - Dar ... de ce a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că degeaba ocărăște pe câte unul, unde îl vede, simte că jumătatea i-a scăpat, și lui Mini i se părea, când unul îi sta în față, că cellalt o pândește dinapoi. Ii era frică de ei. Pe lângă Rim se pripășise temeinic. Părea că doctorului îi lipsise înainte de ei elementul plăcut al lingușirii. Băieți de încredere, care ghiceau lesne și erau discreți. Aveau o curioasă inteligență: mediocră și perseverentă, obtuză și sfredelitoare. Rim făcuse demersuri și obținuse ca cei doi să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
clisme cu zeamă de tutun, era biciuit cu ramuri de urzici, bătut cu ranga peste coșul pieptului, învârtit în centrifugă și ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai mare bucurie a lui era să răscolească prin dărâmături, maidane sau în groapa de gunoi de la marginea satului după diverse sfori, șireturi și panglici, ținându-și pleoapele ridicate cu două degete, ca să vadă mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asta vom mai sta de vorbă. Iată care e planul meu... Și căpetenia lor le spuse ce și cum trebuie să facă, spre a-l ajuta să pună mâna pe haine și ghete. Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit, babulea Tatiana era atât de pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de cel proclet, Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
furculițele. Cuțitele cu pâinea. Sarea cu oțetul. Smântâna cu brânza. Undelemnul cu vinul, astfel că bucatele pe care se Încăpățâna să le gătească nu se Încumetau să le mănânce nici câinele, nici pisica, nici râmătorii, nici o pasăre sau vreun animal pripășit prin ogradă. Le mânca ea Însăși, deși uneori din tot ce punea În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei, sugând din cele douăsprezece țâțe, din care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o bătrână poloneză Înconjurată de o mulțime de pisici. Babulea mai vorbi și despre nu știu ce șobolăniță Înconjurată de doisprezece șobolănași Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de cei doi băieți ai săi, cu picioarele subțiri ca niște așchii, Tigru și Eufrat. În cinstea lor, Tatăl Mașei, Nicanor, dădea o masă mare, la care invita nu numai prietenii, vecinii, ci și rudele cu dare de mână pripășite la oraș. Pe unchi Îl punea În capul mesei și, pentru ca acesta să fie la Înălțimea celorlalți, pe scaunul obișnuit mai așeza un scăunel. Mereu ridicând paharul În mână și ținând toasturi peste toasturi, Pancratie nu uita să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
solitari suspecți, prin însăși nepăsarea cu care se aventurează în acest tărâm al dărâmăturilor. Sfiicios față de singurătate, Mircea nu ar fi vrut, totuși, să nimerească nici la vreun atelier improvizat al țiganilor-argintari (se aciuaseră, pe aici, se zicea, vreo câțiva pripășiți din această etnie, hoinari veniți din stepele răsăritene) foarte pricepuți să te momească, smulgându-ți, cu vocea lor gâjâită de asiatici, o comandă de lucru în metal prețios. Mircea chiar nu știa dacă, în aceste circumstanțe, cu puținii bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împuia capul tuturor colegelor cu Problema numerelor prietene, vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit în orașul lor, care se împotmolea în hățișurile unor ecuații cu trei necunoscute. Limitat și suficient, dar cu intenții de epatare a fetelor de liceu, într-un rând tânărul profesor se aventurase imprudent pe terenul începuturilor calculului diferențial. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, vorbind, vocea îi tremura de plâns -, a murit, adică s-a omorât, nu mai există prezent posibil, nu mai există știință sau realitate valabilă pentru mine; nu pot trăi decât rememorându-mi-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
continuă să mă muncească anxietatea posibilului sfârșit al romanului umanității. În care se include, ca episod, ceea ce se numește amurgul Occidentului și finalul civilizației noastre. Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
impresiona pe actori cu...cronometrul său dictatorial! „Spui replica În juma de minut, că altfel te jupoi, mișelule!” țipa autoritarul; și nici nu mai conta intonația, ci numai Încadrarea În timp... În același oraș, peste 40 de ani, s-a pripășit un alt... tehnicist, care punea actorii să vorbească În fața unui aparat sofisticat, ca să le ia... ambitusul; exercițiu inutil, fiindcă trupa era atît de mică, Încît oricum jucau toți histrionii, În toate montările... La Chișinău, cînd montam un Cocteau, trupa de la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-a pripășit un oarece... individ, Neo-nu știu cum, vorace și-avar, Ca omida păroasă-n....stejar?! BURSUCII APOLITICI La Văleni în nuș’ce huci, Într-un teren abrupt, nisipos, Locuiau circa...optzeci de bursuci; Vizuini suprapuse pe sus și pe jos; Harnici
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
discuția ulterioară. Tanti Antoneta tocmai se chinuia să dezlege sârma de la poarta cumnatei sale, Ana. Gardul de la drum era din scânduri putrezite pe alocuri, de abia se mai țineau În câteva sârme. Ana avea vreo trei - patru câini care sau pripășit pe la ea. După ce s-a prăpădit soțul ei, un alcoolic incurabil și un scandalagiu pe măsură și a făcut prieteni câinii care săreau gardurile de la vecini și, de asemenea, mai creștea câteva gâini care erau tare Îndrăgite, strânse, adesea, cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]