261 matches
-
a lungul Carpaților, România de azi se întinde ca o simplă zonă militară a unei fortărețe naturale, încăpută în mâini străine! Acel care nu se simte tăiat la brâu, când privește Ardealul, acela nu-i român, acela-i sămânță străină pripășită în România, pe vremea când o băteau vânturile din toate părțile! Ne trebuie Ardealul dar ne trebuie cu jertfă! Nu se lipește carne de carne, fără să curgă sânge! Nu se ia Ardealul cu neutralitatea! Neutralitatea și-a avut rostul
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
guvernului în Iași și ocupă câteva funcții bine salariate. E de prisos a adăoga că nici d. Verussi, nici d. Ghiorghian {EminescuOpXII 221} nu sunt ieșeni și că e foarte ciudat a vedea improvizîndu-se acolo un partid compus din oameni pripășiți în capitala Moldovei pentru a-și face treburile. Astfel în județe în cari firma Brătianu warszawsky nu are deloc aderenți aceștia se inventează, se improvizează din oameni pripășiți, se scot din pământ, din iarbă verde. Nu știm daca cetățenii ieșeni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
steagurile lui Pasvanoglu și Ypsilant și resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din această seminție nouă fac parte oameni ca Giani, Carada, C. A. Rosetti, Pherekydis, Serurie ș. al. Toată spuma asta de fanarioți novisimi, cari s-au pripășit în țară de 50 - 60 de ani încoace, formează naturalmente elementul de disoluțiune, demagogia României. Fizic și intelectual stârpituri, neavând nici tradiții, nici patrie, nici naționalitate hotărâtă, le vedem punîndu-se la discreția străinilor și votîndu-le când pe Stroussberg, când răscumpărarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
demnitatea de-a se retrage, orice partid ar fi venit în urmă-i ar fi luat guvernul acuzat de mai înainte de către toată haita de la "Telegraful" și de la "Romînul" c-au venit cu sprijinul străinătății. Toată haita aceasta de gazetari pripășiți de prin cancelariile comisarilor de poliție sau de prin bărbieriile Parizului, orice vită botezată de d. C. A. Rosetti cu numele de roșu ar fi intonat în cor acuzațiunea că opoziția vine la putere cu ajutorul străinilor. Astfel, înrăutățiți pe de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un monstruos amestec de cuvinte rusești și românești, În doze variabile, cu singura deosebire că atunci cînd Își Închipuiau că vorbesc rusește, acel lexic era Împodobit cu flexiuni rusești, iar În cazul contrar cu cele românești. De altfel și rușii pripășiți În Basarabia foarte ușor Își Însușeau În acest mediu accentul și stilul local, vestit sub denumirea de dialect basarabean. La revenirea din Siberia, Vania Îl Întîlnește pe Petre Constantinovici BÎrsianu, același cu cel numit mai Înainte Petrache BÎrseanu, care Îl
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Credem că aici corect ar fi fost moldovenește: limba moldovenească era „împodobită“ cu elemente rusești, iar cea rusă cu elemente moldovenești. footnote> , acel lexic era împodobit cu flexiuni rusești, iar în cazul contrar cu cele românești. De altfel și rușii pripășiți în Basarabia foarte ușor își însușeau în acest mediu accentul și stilul local, vestit sub denumirea de «dialect basarabean»“ (1, 92 - 93). La revenirea din Siberia, Vania îl întîlnește pe Petre Constantinovici Bîrsianu, același cu cel numit mai înainte Petrache
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
primă simțire (!) - egali cu noi înșine. Părelnic, timpul a rămas pe loc. același cer imaculat dintr-o vară caldă, de un azur ireproșabil, aceiași nori aducători de ploi dinspre pădure, zgomotele vecinilor ce trec pe uliță, cârâitul găinilor..., un câine pripășit în praful uliței (ah, parcă vorbesc din Rebreanu!), privirea tatii pe cer pentru a adulmeca apusul spre a vedea dacă mâine plouă. Și noi în același dor permanent, de ceva, nu știu de ce, dar există o aspirație spre ceva, nestăvilită
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
noi În lift, În mină; sau chiar o parte a piesei esențiale a unei corăbii, un fel de coloană vertebrală, chila. Dar și Natura o cunoaște, tot prin eufemisme, chiar În gura unui popor la care ea, pălăria, s’a pripășit recent. O pălărie umblă după Soare: inflorescența florii-soarelui. Iar animalele, și ele fără a fi prea multe, agreează pălăria sau căciula. Cucul, o floare, care poate fi Geranium phaeum, plină de esențe volatile, un neam al inului sau Campanula patula
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Își are originea În omătul care se topește câțiva pași mai Încolo. Și-mi aduc aminte de Creangă, un mare iubitor de pisici, și de jalea lui când a trebuit să-și părăsească obârșia din Munții Neamțului pentru a se pripăși În entropia șesului Bahluiului. Noroc de noi, turma lui de pisici... „Meridian“, 5 ianuarie 2001, ora 10,53 14. Lacul codrilor... Ce-ai cu mine, Moti, de-mi tragi gheruța pe spinare? Păi nu vezi că stai degeaba cu cartea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care au locuit Eminovicii, împrejurările (codrul, lacul), personajele care au venit în contact cu familia Căminarului, istoria bisericii, întâmplări din viață care, într-un chip sau altul, se pot regăsi în ficțiunile lui Eminescu (de pildă, fuga unei frumoase vieneze, pripășită la Ipotești, cu un aprig răzeș local) etc. Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dulapuri cu cărți al căror număr nu trebuie să-l exagerăm în mijloc o masă cu două sfeșnice, o călimară și o scrumelniță, câteva scaune împrejur, pe pereți unele chipuri de domnitori făcute de un neamț bătrân, anume Antoni Zigri, pripășit pe la moșia lui Balș și care zugrăvise și pe Raluca cu destulă măiestrie. În această odaie, închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de genul (expresie care a cuprins masele!): „noul mandat prezidențial, dacă nu pute de la o poștă a scutece, are iz acrișor de pemperși”, de unde s-ar fi înțeles prea lesne că toate servitoarele din spațiul carpato ă danubiano ă pontic, pripășite în Italia, Spania și în tot Apusul, au lăsat plozii și bătrânii în plata Domnului (puține au luat în brațe și bătrânii în cărucioare) și s-au bulucit la secțiile de votare, unde au stat până la leșin, ca să fericească România
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
însemnat distrugerea sistemului de învățământ din perioada zisă comunistă, importarea din țările democrate și civilizate a unor programe, manuale, copiate de unii reformatori români, plecați acolo pe bani buni, și date prin școli ca produse exclusive ale noii prealuminate minți pripășite în timpul lui Ceaușescu, pe malurile Dâmboviței. Totdeauna m-am întrebat: oare pe cine vor să prostească guvernanții mai mici și mai mari, atunci când o marfă veche, prost ambalată, este vândută ca produs nou, ecologic și benefic la tot omul? Sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în spatele unei neîmpliniri a voinței noastre românești și nu numai, stă un gând iudeo masonic, care prin mașinațiuni și aranjamente oficiale și tot felul de deturnări perverse zădărnicește împlinirea unor idealuri. Cu ce-l supăra pe tatăl lui Rozin, evreu pripășit în țara românească, ajuns în post de răspundere sanitară al unui oraș simbol, faptul că românii se bucurau, sărbătorindu-și armata victorioasă? Nu numai nouă ar trebui să ne dea de gândit acest lucru, ci mai degrabă evreilor. „Ce pizmăreț
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dicetu venea tot așa, singur, la țară, în fiecare primăvară. Tăia via, săpa ca prostu’, punea legume în straturi, semăna, prășea, alții lua... Stătea cu lampă de gaz, că nici curent nu mai avea. Într-o primăvară, pisenică (sic!) se pripășise o mâță în bucătăria lui și el nu știa. Când a intrat Dicetu cu rucsacu-n cârcă, mâța i-a sărit în față. Doctorii n-au avut ce-i face. Nu-i mai ajungea pământu’! Acu, are și-n gură. Pisenică
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
întreb eu cu gândul că mă prinde noaptea pe-aici. „Aici e Șipotul lui Cataroi, își continuă povestea Ion Irimia, parcă fără să bage de seamă nerăbdarea mea. Legenda spune că demult-demult, răzeșii erau tare necăjiți că printre ei se pripășise un hoț pe care l-au poreclit Cataroi. Apărea și dispărea când nu te așteptai. Îți intra în casă și nu-l vedeai, dar el era acolo. Când le fura, găinile nu mai cotcodăceau, porcul nu mai țipa, buhaii amuțeau
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
duce la concluzii mai ponderate și mai apropiate de adevăr. Îi trimit doamnei jurnalist întrebările și îndoielile mele, dar în loc de răspuns îmi oferă un alt articol din ziarul la care colaborează. Este un atac la adresa băncilor străine care s-au pripășit în țară și i-au sărăcit pe cetățeni. Nu este iertat nici guvernatorul Băncii Naționale, vinovat de a-i fi încurajat pe bancheri să ofere credite „numai cu buletinul” etc. etc. În concluzie, tot răul vine numai de la capitaliști, de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
duce la concluzii mai ponderate și mai apropiate de adevăr. Îi trimit doamnei jurnalist întrebările și îndoielile mele, dar în loc de răspuns îmi oferă un alt articol din ziarul la care colaborează. Este un atac la adresa băncilor străine care s-au pripășit în țară și i-au sărăcit pe cetățeni. Nu este iertat nici guvernatorul Băncii Naționale, vinovat de a-i fi încurajat pe bancheri să ofere credite „numai cu buletinul” etc. etc. În concluzie, tot răul vine numai de la capitaliști, de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe imperialiști să-și îndeplinească planurile”. Prevăzând o asemenea întorsătură încă din 1943 și-au organizat o rețea de spioni, în frunte cu Tito, devenit conducător al Partidului Comunist și după încetarea ostilităților, șef al statului. În anii războiului se „pripășise” pe langă statul major al partizanilor iugoslavi, cu misiuni speciale, fiul lui Churchill, „cunoscutul dușman al Uniunii Sovietice, vechiul organizator al intervenției imperialiste împotriva primului stat socialist”. La început, „în mod fățarnic”, comuniștii iugoslavi „făceau parada de dragostea pe care
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
scurtă incursiune în domeniul genealogiei (care, se știe, e una din slăbiciunile mele). Deschid întâi faimoasa Arhondologia Moldovei a Paharnicului Constantin Sion, acel pamflet în care aproape toate familiile boierești moldovene de origine greacă sunt făcute "putoare și pacat grecesc pripășit în țara noastră spre paguba vistieriei...". La pagina 52 (ediția întâia, 1892) găsesc: "VIZANTI. Greci, mai multe neamuri (...) s-au poreclit așa, fiind veniți de la Vizantia din Constantinopol. Un neam din aceștia am avut nenorocire a se rudi și cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iar statul sclavagist este o crea-ție a lui Dumnezeu și orice revoltă împotriva ordinii sociale este făcută de fapt împotriva Creatorului. Să privim puțin și asupra grupurilor de zeloți care au scăpat de la măcelul din anul 70 și s-au pripășit prin ceva unghere uitate de iscoadele stăpînirii romanilor dar și cei care s-au numit iudeo-creștini de diferite curente. Cerint a fost un iudeu din Alexandria care a venit în Palestina să pună umărul și el la fel ca și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Juisori de toată mâna la o bacara triviala Întemeiază spiritul de Înțelegere Al sclavului festiv - Pistoale manierate ornează gorila, Licențiata la poligoanele lichelismului universitar Se fac internări În clinici violente Pentru accidente de logică marxista. Pegra roșie absoarbe Resturi obscure Pripășite la fostele noastre ființe. Imense culturi de cuvinte sterile Închid drumul la ieșirea din unanimitate. Mandibulă alienării lovește că o grindină Oamenii obosiți de adevăruri neatinse: Suntem o fauna bolnavă de scorbut politic. Echilibrul firesc este prea departe de noi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
descurajante. Academicianul Sextil Pușcariu, ai cărui ascendenți erau brăneni, el însuși rămânând toată viața cu suflet de brănean, afirmă cu fermitate în "Brașovul de altădată" că:"În Bran n-au fost niciodată unguri, decât câte un cizmar sau alt locuitor pripășit printre români" Nu întâmplător, așa cum au constatat lingviștii, limba literară românească s-a format "în partea de sud a Transilvaniei și în nordul Țării Românești", nu întâmplător primul document ce ni se păstrează în frumoasa limbă românească a rămas "Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
conducea. Am scris în paginile periodicului craiovean condus de marele om de cultură (cel mai tradus scriitor român, probabil, din toate timpurile) până când, în urmă bineștiutei cabale provinciale pusă la cale chiar de subordonații pe care tot Domnia Să îi pripășise acolo, Marin Sorescu a părăsit redacția. În tot acest timp purtăm frecvent la telefon lungi discuții "în dodii", cum îi plăcea dumnealui să le spună (dar mai ales după o cronică la unul dintre volumele din La Lilieci, text care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trecut, când varietățile negre ale animalelor În discuție nu existau Încă. Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că mediul a evoluat pe direcția subliniată, oxidantă, animalele Își dovedesc capacitatea de adaptare. Când, acum vreo doi ani, mi-am “umanizat” puțin ambientul, pripășind un motănel, nu mi-a fost greu, spre disperarea vecinilor și automobiliștilor, să găsesc unul negru, lucru ce nu mi-ar fi fost la Îndemână acum 10-20 de ani. Ca să-mi dovedească cât de adaptat e, micul meu prieten a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]