287 matches
-
se confundă cu timpul obștesc, din tot ce-a scris Caragiale. Toți ceilalți trăiesc într- un timp de închiriat. Rică își împrumută viitorul de la comunitate, și încă de la cine: de la o cucoană slabă de înger și de la Spiridon, băiat de pripas. Cațavencu se consolează, și el, cu profețiile Coanei Joițica. O replică inaugurală, în felul ei, din înainte-pomenitul Calendar după Caragiale (pus la cale, cu zece ani în urmă, de Călin- Andrei Mihăilescu, Liviu Papadima și Rodica Zafiu) este „Nu dispera
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
Penelope și se înfățișează în final bătrînului său tată, Laertes. La fiecare pas, Odysseus are de învins o rezistență întărită în ani lungi de absență. Urcușul său de pe țărmul insulei Ithaka pînă pe tronul regal, de la mizeria unui cerșetor de pripas pînă la strălucirea învestiturii divine nu este deloc mai puțin anevoios decît rătăcirile învingătorului de la Troia pînă în insula natală. Desenele aparțin lui Gellu Naum, respectiv Nicolae Vasilescu și au fost preluate din Cartea cu Apolodor și a A doua
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
sfârșitul de veac fanariot". Adică de ultimă parte a domniei lui Vodă Șuțu peste Țară Românească. Povestirea focalizează valea Teleormanului, cu natura, satele și cătunele sale la răscrucea stihiilor, dar și a năvălirilor turcești sau, mai nou, a stăpânilor de pripas, cum ar fi cea a arhontelui Demetriu Caraminu, parvenit tocmai de la Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
atîtea ori nu era menit să spună adevărul, ci să contracareze o sentență fatalistă din cartea a patra a memoriilor lui Marc Aureliu. - Suntem aici pentru a înfrînge natura - începu, împotriva tuturor convingerilor lui. Nu o să mai fim copiii de pripas ai patriei, orfanii Domnului în împărăția setei și a capriciilor vremii, nici exilați pe propriile noastre meleaguri. Vom fi alții, doamnelor și domnilor, vom fi mari și fericiți. Erau formulele bîlciului său. Pe cînd vorbea, ajutoarele lui aruncau în văzduh
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
fetiță cu mama în străinătate”, suflețelul ei împietrise, nu se mai lăsă mângâiată sau sărutată nici măcar de ziua ei, nici cu vorba nici cu fapta, doar așa putuse să reziste șocului provocat de despărțire. Numai că puiul de câine de pripas de care avea grijă, aducându-i de mâncare (substitutul de care pomeneam), nu înțelege prin ce trece puiul de om, și după ce se satură cu laptele adus de Irina, vrea să fie mângâiat, drept care va fi mustrat de Irina, devenită
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
soției, a cărei cenușă fusese împrăștiată în ocean, așa cum ea își dorise. Kott mai scrie foarte puțin și cu mari pauze, lucrează jurnalul Piniei, debutând cu 3 octombrie 2000, când a luat-o de la adăpostul pentru câini și pisici de pripas și continuând cu meditațiile privind comportamentul Piniei (de fapt un motan negru cu botul alb și șosete albe) în diverse împrejurări. Un fel de jurnal al sfârșitului propriei sale vieți.
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
le-ar putea dăuna în afaceri. Așa că s-a votat tot felul de legi care îi scot azi de infractori pe cei ce vor să dea în vileag numele securiștilor care i-au torturat. Mai aflăm că aceste legi de pripas i-au scăpat de vină pe torționari, prin prescriere. E bizar că legile proprietății în România au putut fi schimbate de nu se mai știe cîte ori, de la o sesiune parlamentară la alta, în schimb legile care îi apără pe
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
și o eliberare ascunsă își țin companie, zbateri ale aceleiași dureri. Uneori neîncăpută de forme, fie ele și largi contururi sufletești: „Sufletul tău se sparge ca un vas/ La care vin prea multe să se-adape,/ Sălbăticiuni și vite de pripas.” ( În locul unde ne vom fi retras). Căutarea aceasta, a locului unde se termină coborârea, unde încetează plutirea e necontenită în volum. Cea mai frumoasă, poate, poezie, scrisoare spre un țărm îndepărtat, spre ultimul (oare?) pământ, e Acolo unde cred că
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
neglijență feciorelnică, putea să-i modifice nu identitatea socială, ci pe cea etern nupțială!.. Agamiță a instaurat o nouă viziune revoluționară în orașul de sub munte, anulând importanța votului și a formațiunilor politice! O, așa ceva e normal din moment ce ideologia e de pripas, iar politica nu mai este o marfă! Și din moment ce comercializarea lor nu le schimbă valoarea de folosință!.. În finalul Scrisorii pierdute toate personajele sunt înnoite spiritual, egale în forța estetică a iraționalului amoros și a rațiunii sociale, obștești! Agamiță, din
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele ,armele" savantului) se face frate, în împrejurări diferite, cu doi, cîndva, copii de pripas, ca și el, Gelu Popescu și Radu A. Grințu. Presiunea ,falansterului" (a orfelinatului, a cazarmei) dă legitimitate acestor legături cu totul întîmplătoare. De altfel, revenind la acel regnum puerile, foarte potrivit cu personajele lui Nedelciu, una din nemulțumirile copiilor, pînă se
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
în Japonia păpădiile sunt tot atât de galbene ca păpădiile de la noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cerînd un cal pe cîmpul de luptă nu mă opresc pînă cînd sîngele care curge printre versurile lui will nu-mi umple gura călduț și sărat așa se petrec nopțile mele și mă trezesc ostenit plec anonim printre cîini de pripas și tramvaie cu povara faptelor mele și cu gîndul la crima de mîine la capătul străzii dimineața se ridică mereu un soare uriaș și indiferent
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
loc; Poate-ntâlnim în drum o-ncrucișare, Căci timpurile trec și nu se-ntorc. Parcă aud un glas scâncind o doină. Dar asta o părere a rămas; Peste Pământ s-a abătut o moină, Să nu accepți o viață de pripas. Pahar stingher Ce cristal o fi în paharul acesta de neculoarea apelor de munte și de tăria diamantului de rotunjimea brațelor tale și adâncimea ochilor tăi mai adânci decât marea? Oricât aș bea din el mereu e dulce și amar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
fusese repartizat de la o școală profesională să lucreze, ca mecanic, într-o mică întreprindere din Slobozia. S-au căsătorit legal și au făcut împreună trei copii. Brăduț, soțul Frosei muncea din greu să le asigure traiul. În Slobozia, oraș de pripas în mijlocul Bărăganului, nu prea erau locuri de muncă, mai ales pentru femei, așa că Frosa își petrecea majoritatea timpului în gospodăria mătușii ce îi fusese ca o mamă, și care lucra la un atelier de țesut covoare. Frosa avea grijă de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Mi-au reușit amândouă, e adevărat, dar nu în același timp. N-am putut dormi toată noaptea. Mă holbam la mine gol, proiectat invers pe firmament. „Sibylle“, gemeam, și vedeam ce dureros de fals pronunța cel din tavan. Oi de pripas, încântătoare Pentru vaporoasa Oprica îmi pusesem o cămașă de seducție. Una din alea mexicane, cu dungi verticale care dau talie fină și cu fir de aur doar la limita prostului gust - cât să se vadă că îndrăznești. Din prea multă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de Logos... O scriitură atât de dureros muncită, încât economia ei pare natu rală... Să zicem că scriu un fragment cu titlul tulburător... Am făcut o pauză și i-am pus foarte firesc mâna pe mâna ei design. — „Oi de pripas, încântătoare“... A chicotit și am profitat ca s-o pup discret pe gât. Și-a retras mâna. — Despre ce-ar fi vorba acolo? Ar fi vorba... (m-am încruntat ca să câștig timp). Ar fi vorba despre un cioban din satul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cuiva din mulțime biletele... Așa ceva n-am să uit și n-am să iert câte zile voi avea. Și vreau cu ardoare să știu cui i se datorează această sadică tratare a spectatorului român de teatru ca o vită de pripas. Să ne înțelegem. Nu sunt copil, nu sunt fecioară, vezi bine că am stat de mii de ori la cozi furibunde și interminabile în vremea ceaușismului. Toate oasele, toți mușchii și toți porii și măruntaiele corpului meu cunosc prea bine
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
largi, un cârd de păsări mari de apă, înșelate asupra vremii și-ntoarse pe Dunăre înainte de desprimăvărare. Sorții căzură de data asta asupra unui băiat ce avea să devină bunicul lui moș Babuc, adică al lui tataie. Era copil de pripas, și nu ca oricare. Un cârd de fetițe din sat ieșiseră, cu zece primăveri în urmă, la cules brândușe și toporași în crângul din preajmă. Se-ncununau cu ele și rătăceau printre copăceii cărora le-nverzise coaja și care pătau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumină difuză, marele înger se-apropiase de femeia din centru și-i rămăsese alături, la fel de monumentali, la fel de nemiloși, la fel de eterni, așa cum pruncul Vasili îi văzuse mereu, în bordeiul pierdut în văgăunile munților Rodopi, pe maica și pe taica lui de pripas în lumina rotundă-a opaițului. Căpitanului îi picurau acum lacrimi mari pe obraji, răsfrângând fiecare-n sticlirea ei cuplul străluminat. Pluti și el prin gelatina acelui spațiu obscur, se văzu la picioarele giganticului monument, simți pe piele presiunea strivitoare a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
partea lui pusă deoparte de Bunul Dumnezeu. Va veni și vremea ta.” Pleca mai mult dezamăgit, care vreme a lui va veni, când leatul lui avea deja doi-trei copii și familii adevărate, numai el era singur, cu un câine de pripas, care nu mai plecase de la el. Ne-bănuite sunt căile Domnului. S-a Întâmplat ca una din nepoatele Letiției să aibă nuntă acolo În sat. Cu fiul ei, cu nora și alte două verișoare se dusese și Letiția la nuntă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
era ruptă-n fund. Cu dotări sub orice critică și un plan de bătaie ieșit dintr-un scremut îndelung care a chinuit ani de zile clasa politică care era obișnuită să-și facă nevoile în tot felul de haznale de pripas, s-a trezit că este dată în grija salvatorilor francezi care soseau în Moldova pe cai mari aducînd puști, bandaje și încurajări noi. Avea rost oare să-și facă sînge rău mai departe? Să-și mai mănînce nervii? — Negru pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și Costăchel. Chersân ar fi vrut să mai spună ceva, dar n-avea curaj. Milițianului îi fugeau ochii în toate părțile, așteptând parcă o poruncă... Daurel ședea în zloată, ca un câine de pripas. Noi nu am spus că ne opunem liniei partidului dumneavoastră. Nu oprim pe nimeni să intre în întovărășire. Am spus doar că noi nu intrăm. Și atât! - a pus lucrurile la punct Costăchel. Atunci noi plecăm! Dacă vă răzgândiți, știți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Îi sfârtecă dedesubturile, balamucurile se umplu, oameni sfârșesc punându-și lațul de gât, aruncându-se Înaintea trenurilor, fuga peste graniță este de neoprit, se face În orice chip și cu orice preț. Orașul oamenilor devine un oraș al câinilor de pripas, un oraș al câinilor, și oamenii trăiesc alături de câini. O teamă fără nici o motivație bate la ușa fiecăruia. Orice zi care vine e ca un fel de porție de viață, ca o izbândă a unui loz norocos. Singura salvare - cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
MAI RĂMĂSESEM... Mai rămăsesem rămas de pripas pe-un grâu verde-nverzit liniștit adunânduse-n adunare călare din întoarcerile-ntristărilor zărilor... Și-n inima lui, inimile desfoiau filele destrămările clipelor, clipe năruite-n aripe grele pătrundeau ca un cânt în pustiu-i mormânt încă purtat peste zări așteptat
MAI R?M?SESEM... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83828_a_85153]
-
nu știam exact ce anume - și de aceea avea nervii cam zdruncinați. Din acest motiv, se spunea, renunțase la facultate cu câteva luni în urmă. Cum ne-a văzut, Carmina s-a aciuat imediat pe lângă noi, ca un câine de pripas, fără un cuvânt. N-am reușit prin nici un tertip să scăpăm de ea. Ceea ce te izbea la Carmina era privirea, despre care oricine ar fi spus fără pic de ezitare că e o privire de om nebun. Din când în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]