630 matches
-
luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste mistuitoare de adevărat luminător al satului, lucrează cu pasiune pe ogorul școlii din Priponești, până la pensionare. Eram elev al școlii Priponești prin clasele a III-a - a V-a, dar nu l-am avut ca învățător, ci ca director al școlii. Era un om înalt, bine legat, aproape atletic, cu o lumină permanentă pe chipul său, cu un glas de o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
târziu, când vibrația vocii sale trăda vibrația patriotică a celui care luptase cu arma în mână pentru Reîntregirea României. Atunci, chipul lui se transforma și ne împărtășea tuturor emoțiile prin care trecuse pe frontul de la Mărășești. Serbări școlare ca la Priponești rar se puteau întâlni prin vecinătatea satului nostru și tocmai de aceea auditoriul îl constituia nu numai aceia care aveau norocul să ocupe un loc în sala de festivități, ci și aceia din afară, care ascultau manifestările de suflet din afara
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
culturale din acea vreme. Aceasta este doar o parte din personalitatea învățătorului Ștefan D. Baștă. Din îndemnul și la insistența lui profesională, tata m-a dat la Școala Normală din Bârlad și i-am urmat în profesie chiar și la Priponești un timp. După ani și după anumite frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până aici despre această emblemă a învățământului românesc este motivul principal al evocării, ci cu totul altceva. Cu peste 30 de ani în urmă, luând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
după anumite frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până aici despre această emblemă a învățământului românesc este motivul principal al evocării, ci cu totul altceva. Cu peste 30 de ani în urmă, luând parte la o nuntă din Priponești, o verișoară a fostului meu director repeta cu voce tare că, fiindu-i elevă, întotdeauna a primit premiul doi, în timp ce premiul întâi îi era acordat altei fete după merit, fără să țină cont de gradul de rudenie... Tot așa am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fusese cu cinci ani înaintea mea la școala normală), știam că ei aveau o fată nu tocmai blagoslovită cu posibilități intelectuale și cu toate acestea a trecut-o înaintea celei ce învăța mai bine. Asemenea lucruri mi se întâmplaseră la Priponești, tot la cl. a II-a pe când repetam clasa în urma schimbării planului de învățământ, s-a repetat aceeași nedreptate pe când terminam cl. a VIII-a la normală, grație institutorului Ion Taraze și a profesorului agronom Iosif Maloman. În practica școlară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
odios specimen de turnător din perioada 1950-1952, când am lucrat la Căuești-Adam și când am fost în vizorul lui de turnător. Specimenul respectiv se numea Ion Manole și avea funcția de vice-președinte al Sfatului Comunal. Am trimis trei exemplare la Priponești prin Gh. Glod: două la biblioteca comunală și celălalt lui Ionel Tasie, înv. pensionar din Priponești, care în prezent lucrează la o monografie a satului. Ulterior m-a vizitat și i-am dat și unele informații despre oameni ai satului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în vizorul lui de turnător. Specimenul respectiv se numea Ion Manole și avea funcția de vice-președinte al Sfatului Comunal. Am trimis trei exemplare la Priponești prin Gh. Glod: două la biblioteca comunală și celălalt lui Ionel Tasie, înv. pensionar din Priponești, care în prezent lucrează la o monografie a satului. Ulterior m-a vizitat și i-am dat și unele informații despre oameni ai satului care s-au ridicat prin carte. Pe la ora 18 primesc telefon de la Oltea Rășcanu, urmând ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trebuie urmată de alta - aveți atâtea amintiri de suspans pe care nu le-ați dezvăluit, de pildă, despre ordonanța dvs. nu spuneți nimic.” Îmi strecoară și un îndemn: „Apropo! cred că e bine să ajungă cartea dvs. la biblioteca din Priponești și poate și la parohul satului. Ce ziceți? Dar și la Ionel Tasie, care are în lucru o monografie a satului și a oamenilor lui”. Lucru pe care l-am făcut imediat și... n-a fost rău sfatul. Iar recenzia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
altora”, iar ca P.S. „De la mine dar și de la prof. V. Fetescu, multă-multă sănătate și realizarea dorințelor cu ocazia vârstei aniversare - 12.III.1916 - 12.III.2007.” Într-o altă scrisoare din aceeași lună, dl. Oprea scrie: „Vorbele dvs. despre Priponești, Liești, Dodănești le voi folosi în viitoarele mele cărți. Poate v-am spus: m-am înhămat la o lucrare despre județul Vaslui care va cuprinde 5 volume. (Toată admirația pentru o asemenea lucrare de proporții.) Și în final - ca o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
răspunde tata, neștiind ce vrea cel ce i se adresa. - Nu cumva ai avut un băiat ofițer în regimentul 28 de la Ismail? - Da! zice tata, am avut băiatul ca ofițer și-l mai am și astăzi învățător chiar în satul Priponești. - Moșule, îi zice cel ce i se adresase tatei, să-ți trăiască băiatul și să trăiești și matale, că bun băiat a mai fost și tare frumos s-a mai purtat cu noi, ostașii de rând. Apoi îi istorisește tatei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Eu reveneam ca oaspete în satul natal, în timp ce el se afla cu o echipă de ceferiști pe care-i conducea, deci le era șef direct. Ne-am întâlnit ca simpli călători în autobuzul care ne aducea de la gara Ghidigeni la Priponești. N-a schițat nici cel mai mic gest că m-ar recunoaște. Contrariat de atitudinea lui, am crezut că, dacă m-aș fi adresat să-i amintesc de vremea aceea de demult, i-aș fi știrbit autoritatea față de subordonații săi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
amplu anumite probleme... A întocmit o „monografie” a satului nostru, a cules multe date cu multă migală și răbdare și a venit la mine să se documenteze pentru anumite aspecte ale monografiei. Ține cont că am lucrat un timp în Priponești, că sunt mai în vârstă. Își cere scuze că mă obosește, dar s-a convins că sunt în vervă deplină! Am rămas nemișcați schimbând păreri și impresii timp de patru ore. Nu am putut să-i ofer prea multe informații
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de care-mi amintea interlocutorul meu. I-am relatat din ceea ce-mi spusese tata sau auzisem de la bătrânii satului, o anumită legendă a satului nostru, care, de la loc de întâlnire la un izvor mare cu apă cristalină unde își priponeau caii, a ajuns mult mai târziu satul Priponești cu oameni gospodari și mult mai târziu a apărut și alt sat, mai în josul așezării prime, care a luat denumirea distinctă de Priponeștii de Jos. Cu ocazia acestui taifas prelungit am aflat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
relatat din ceea ce-mi spusese tata sau auzisem de la bătrânii satului, o anumită legendă a satului nostru, care, de la loc de întâlnire la un izvor mare cu apă cristalină unde își priponeau caii, a ajuns mult mai târziu satul Priponești cu oameni gospodari și mult mai târziu a apărut și alt sat, mai în josul așezării prime, care a luat denumirea distinctă de Priponeștii de Jos. Cu ocazia acestui taifas prelungit am aflat multe din cele întâmplate chiar din perioada mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dure și de dureroase... Ajuns acasă, mulțumit că am putut să merg și de data asta la locul de veci, mă așez la masa de scris și scriu atât d-lui Fetescu la Iași, cât și lui Ionel Tasie la Priponești. Liniștea interioară mi-a condus mâna îmbrăcând ideile exprimate în cuvinte potrivite fiecărui caz în parte. Dacă scrisoarea către Priponești am expediat-o imediat, prin faptul că am vorbit la telefon cu dl. Fetescu, hotărăsc să-i amân expedierea scrisorii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mă așez la masa de scris și scriu atât d-lui Fetescu la Iași, cât și lui Ionel Tasie la Priponești. Liniștea interioară mi-a condus mâna îmbrăcând ideile exprimate în cuvinte potrivite fiecărui caz în parte. Dacă scrisoarea către Priponești am expediat-o imediat, prin faptul că am vorbit la telefon cu dl. Fetescu, hotărăsc să-i amân expedierea scrisorii încă 2-3 zile, că poate îmi mai vin unele idei pe care să le pun în discuție, așa cum facem de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
grijă numai fructele, fără să rup sau să îndoi crengile, știind că vegetalele au partea lor de suferință când sunt amenințate ori agresate. Știam acest lucru din ceea ce am citit și chiar și din proprie experiență. Când eram copil la Priponești, foloseam un anumit procedeu de amenințare cu un cuțit mare asupra unor scai voinicești ca să-mi vindece pe câinele mare, bunul meu tovarăș de joacă, spunându-i repetat de trei ori: „Scaiule, scaiule! Dacă nu-mi vindeci pe Leul (așa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că e o anume rațiune în această privință, dar eu, ca individ, nu pot să nu-mi reamintesc prin ce am trecut împreună cu generația mea. Două zile mai târziu am luat măsuri ca să refac mormântul mult regretaților mei părinți, de la Priponești, așezând o cruce cu bordura respectivă spre a le cinsti cu adâncă recunoștință memoria. E o a doua încercare - izbutită - de data aceasta - pe lângă prima încercare de acum treizeci de ani și când am fost escrocat de un oarecare meșter
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Știi ce faci cu asta? Poți să te ștergi la cur cu ea! Fodor, ăsta, e din lotul spionilor americani, este? De i-ai anchetat tu, și când te vede Își aduce aminte cum l-ai ciomăgit și l-ai priponit șaisprezece ani! Ce i-ai făcut, i-ai strivit degetele În ușă, de scrie doar trei rânduri, nu știu, n-am văzut?! Păi, asta-i muncă de informație? Ăsta e războiu’ nostru secret? Ce dracu’, toarășu’, lucrezi de atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și bine faci: ce am ajunge fără căldura familiei? Nici măcar nu mă pot gîndi. Rămîn al dumitale afectuos, Cristian. PS. Adresa mea de acasă este: Cristian Dobrotă, CÎmpineanca 13, sector 3, București. * — Dobrotă Cristian... ăsta e ăla de-a fost priponit? Care se face preș când te vede, dar refuză colaborarea? Ia mai stai de vorbă puțin cu el, scoate de la naftalină dosarul de rețea În care n-am avut ce să punem, zicea că nu iese din casă, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
știm și noi de ele! Agentul nostru Bădescu și-a luat-o În cap, ne face program. Mai temperează-l un pic, să nu-și iasă din atribuții, că-l facem să-și aducă aminte cum era când l-am priponit! Și să Îi fie verificate deconturile, să nu i se lipească pe degete prea multă valută... Hai, dă repede drumul la planul de măsuri! * — Plan de măsuri În acțiunea informativă individuală dusă asupra numitului MANU TRAIAN, născut la 3 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
realității... Și apoi să fie recrutat aici, la sediu, să nu-și mai joace doar facultatea, ci și ceva mai mult... — Zici că să-l ciomăgim un pic? Poate nici nu e nevoie... când o vedea că se lasă cu priponit! Dar astea-s pe hârtie, să te văd la treabă! Dacă operațiunea reușește, s-ar putea să Îți vezi visul cu ochii, locotenente: ofițer sub acoperire cu statut diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o îndura cu toată demnitatea. Considera că trăise ceva esențial pentru existența lui, chiar dacă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cercetă împrejurimile. În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]