376 matches
-
două chile și jumătate de pește... Făceau și sfințiile lor rost măcar de o „saramurică” acolo pe zi dacă nu de mai mult. łine seama, fiule, că mai aveau și ei „obligații” pe unde nu te aștepți... Sau dacă peștele le prisosea, îl puneau la vânzare, că dughene aveau, slavă Domnului, și să încropească o ghețărie nu era mare lucru. Din documente am mai aflat că „feredeul svintei mănăstiri Trei Sfetitele” era la mare căutare. La 28 mai 1703 (7211) Constantin Duca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
afla spitalul cu toate ale lui... Așa se face că venitul mănăstirii „Din let 1771 ghenarie 1 și până la let 1772 ghenarie 1” a fost de 7507 lei și 82 bani. Cheltuielile au fost de 6249 lei și 112 bani „prisosind 1257 lei 90 bani”. Această situație este iscălită de Iordache Balș vistiernicul. Din darea de seamă privind veniturile și cheltuielile „Din let 1771 ghenarie 1 și până la let 1772 ghenarie 1” aflăm și leafa dată „Doftorului Dracachi 840 lei” Apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu aibă cât de puțin amestec la spitalul acesta, nici la spițeria spitalului”. Numirea doctorilor se va face numai de către epitropi „pe care îl vor socoti de om vrednic”. Iar de se va întâmpla ca doctorului din spital „îi va prisosi vreme peste... slujba lui la spital și se va întâmpla să-l cheme vreun bolnav de aice din oraș să aibă voie să meargă și nici atuncea să nu aibă supărare despre doftorii domniei”. Domnul nu-l uită nici pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nou doao ceșmele alăture cu poarta cea mare a numitului... locaș cu haznele dinnăuntrul mănăstirii, ca să fie atât pentru trebuința lui și a bolnavilor, cât și a celor de pe împregiurul lui și a obștii, din care haznele fiind apă de prisosit s-au rânduit și la altă ceșme.. la răspântiile Uliții Strâmbe”. Apoi aceste „haznele” și „ceșmele” trebuia îngrijite și tocmite la nevoie. Pentru asta, Grigorie Alexandru Ghica voievod, prin același hrisov din decembrie 1776, hotărăște: „aceste ape ale Svântului Spiridon
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
reîncepu politicosul domn, îndreptându-și nodul cravatei, apropiindu-și scaunul. Emilia a venit la Radio datorită soțului ei. A beneficiat, probabil, de prestigiul sau relațiile sale. Dar calitățile ei s-au impus repede. — Să trecem la momentul când calitățile au prisosit. — Nu știu, nu mai lucram la Radio. Știu că a trecut o vreme pe micul ecran. Era o promovare. O plăcere s-o vezi, s-o auzi. Chiar când cita, diavolița, din discursurile stim noi cui. Motivele pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să căutăm „Marea Caravană“? Targuí-ul refuză cu un gest: — „Pământul pustiu“ nu e pentru tine. Doar noi, neamul imohag, ne putem adânci în el. — Aș veni cu trei cămile. Am putea lua mai multă apă și provizii. în caravana aia prisosesc banii pentru toți. I-aș da o parte căpitanului, cu alta mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau niciodată în erg ca să-l măsoare cu precizie, ci se limitau să-i traseze conturul aproximativ, fără să se sinchisească prea mult dacă lipseau sau prisoseau o sută de kilometri. într-un moment de cumpănă, acei o sută de kilometri puteau reprezenta diferența dintre viață și moarte, mai ales când jeepului i se rupea un ax și trebuia să continui drumul pe jos. O clipă fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-unul din ei fără să fie văzut, avea multe posibilități să-l împuște pe președinte în momentul când ar fi intrat sau ar fi ieșit din palat. Era doar o chestiune de răbdare, și răbdarea era ceva ce îi prisosea întotdeauna unui tuareg. De cum sună telefonul știu cine este, căci aceea era o linie directă pe care o folosea doar președintele. — Da, domnule. -Ali, generalul Al Humaid - glasul se străduia să fie calm, dar se vedea clar că era tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
amurg, de la cantină singurică-singurică, pășind ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine văzut de Iuga. Se liniști, însă, auzind că e vorba de bătrânul care și cu dânsul se poartă destul de prost. Pe urmă învățătorul, încălzindu-se, îi spuse că oamenii vor pământ și că nu mai pot trăi din ceea ce prisosește boierilor, învoiala, chiar cinstită, impune țăranului să dea jumătate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cât muncește azi, dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te dezbraci. Am să pun un ceaun mare cu apă la fiert, ca să te speli și să te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
femeii și a cuconilor, iar trei dughene,... și cu doî părți de tot ce va avea să fie a sventei beserici unde le-au închinat”. ― Darnic turcul, fiule. Vorba ceea: “turcu’ platește”. ― Umblând prin cele documente după cei cărora le prisoseau averile și voiau să le dăruiască mănăstirilor, am dat peste Gheorghe băcanul. Acesta, deși era locuitor al Iașilor, avea proprietăți și în ținutul locurilor sfinte. ― Asta înseamnă că dăruirea acelor bunuri nu era decât o formalitate doar. ― Iată ce spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
renunțăm la gândirea de tipul exclusivist: ”eu am făcut, eu am realizat, eu am dres etc.” 7. Milostenia. Faceți fapte de milostenie, oameni buni. Făceți-vă un obicei din a dărui cât de puțin din ceea ce aveți, din ceea ce vă prisosește. Nimeni nu e atât de sărac încât să nu poată dărui măcar un zâmbet, atât! Dar dacă vă veți obișnui zilnic să dăruiți ceva, chiar și un cuvânt bun, doar acest simplu fapt vă va transforma extraordinar de mult viața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ce a vîndut fratele său. 26. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, și-i stă în putința lui singur să facă răscumpărarea, 27. să socotească anii de la vînzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește, și să se întoarcă la moșia lui. 28. Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi lucrul vîndut, să rămînă în mîinile cumpărătorului pînă la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moșia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
din casă, a început să care apă în adăpătoare. A cărat o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
galben pe an în loc de patru, cum plăteau înainte. Acest galben însă era dat în mâna mitropolitului, pentru a avea grijă de școli. Din acești bani se dădeau 100 de galbeni pentru școlile de la Sfântul Mormânt. Apoi, din banii „ce vor prisosi să fie de chiverniseală copiilor celor străini și săraci pentru îmbrăcămintea și hrana lor”. Părinte, pot să întreb ceva? „Când am fost eu împotrivă, dragule?” Spune-mi, te rog, de ce dascălul cel mare elinesc primea 360 lei pe an, al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și Neamul nostru românesc. Crez, convingeri, idealuri, și vai! atâtea valuri de lacrimi și sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și se va prisosi”. (Ev. după Marcu, cap. 4;24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale ființei umane, petrecute în perioade diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a început să stea,în mașina aia, ca un autentic nabab, ce i se părea că este. Șuvoiul banilor, din noile câștiguri, se îngroșa,în continuare. Din ăsta, Calistru Cășuneanu folosea, zilnic, atâta, cât,în mod normal, se impunea. Ce prisosea, lăsa într-un privilegiu de la CEC. Zilele, lunile, anii treceau. Cam prea repede, parcă, de la un timp încoace. Calistru nu mai avea un apetit atât de mare, cum avea pe vremuri, pentru bogății. Era mulțumit. Cu siguranța de care era
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ale noastre", se zicea în Lisa. Banii se câștigau greu. În afară de câteva căruțe cu cartofi pe care le ducea, toamna, la gară, tatăl meu nu prea avea ce vinde. Grâul abia ne ajungea pentru pâine. Porumbul, nici el nu ne prisosea. Înlocuirea unei vite de jug care se prăpădea reprezenta un motiv grav de îngrijorare și chiar de nesomn. Cam așa a arătat ceea ce s-a numit "sabotarea istoriei", "boicotarea istoriei". Mai important decât orice scandal politic era să fie a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot ce prisosea să le ducă săracilor de la hipodrom și se Întoarse spre Daniel, dar metisul Își feri privirea Într-o parte și plecă spre bucătărie. Din solidaritate cu Nilda și fiindcă Îi părea bine să plece stăpînii. Rămîneau doi mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în cărticică numai așa, ca să se verifice. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în același timp că n-ar vrea deloc asta - numai să-mi înmulțești împreună și să-mi prisosești răbdarea, puterea, mulțumirea și binecuvântarea - asta da, cum să nu - în toate patimile ce mi s-ar întâmpla... Se deschise ușa și intră un bărbat necunoscut. Epiharia coborî ochii în cărticică: ... în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos, din rasa agitaților din născare, mereu îngrijorat de trecerea timpului, chiar dacă îi prisosește, caz în care nu știe ce să pună în el, în timp, se înțelege, Cum va fi când va ajunge la vârsta mea, se gândi. Lăsară în urmă Centura Agricolă, șoseaua, acum și mai murdară, traversează Centura Industrială, o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cumetri, doar cât să intre Marçal, să-și îmbrățișeze mama și tatăl, dacă erau acasă, să întrebe ce-au mai făcut de ultima oară, și să iasă spunând, Mâine vom vorbi mai pe îndelete. De obicei, erau de ajuns și prisoseau cinci minute pentru îndeplinirea rutinei sentimentelor filiale, restul de expansiune și conversația substanțială rămâneau pe a doua zi, uneori prânzeau, alteori nu, dar aproape întotdeauna fără Marta. Astăzi, totuși, cinci minute n-au fost suficiente, nici zece, și au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ca să adoarmă, începu să numere păpușile de parcă număra oi, începu cu bufonii și îi numără pe toți, apoi trecu la măscărici și reuși să-i numere și pe ei până la capăt, cincizeci din ăia, cincizeci din ăștia, de cei care prisoseau, cei din provizia pentru stricăciuni, nu se interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără explicații, infirmierele și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
foaia, a privit-o pe față și pe dos, și-a Încrețit nasul, și-a ridicat vretonul de pe ochi ca să vadă mai bine prima parte, aceea cifrată. A zis: „Asta-i tot?“ „Nu-ți ajunge?“ „Îmi ajunge și-mi și prisosește. Dă-mi două zile să mă gândesc.“ Când Lia cere două zile ca să se gândească, asta-i ca să-mi demonstreze că sunt stupid. Mereu o acuz de asta, iar ea răspunde: „Deși Înțeleg că ești stupid, sunt sigură că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]