438 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te voi întâlni Te voi întâlni... în doinitul vântului în umbletul gândului în șoapta amurgului în suspinul cântului. Te voi întâlni... în urmele timpului în freamătul valului în priveghiul cerului în lacrima dorului... Te voi întâlni... te voi lua de mână te voi privi și zâmbind fericiți vom porni... Referință Bibliografică: Te voi întâlni / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi
TE VOI ÎNTÂLNI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376964_a_378293]
-
Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
Acasa > Poezie > Delectare > OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Un priveghi rotund îmi duse gândul tău pe colb de ramuri sânge galben, fum de clopot cai pribegi în pârg de lanuri Negru urcă noaptea noastră depărtările pe-o umbră eu sunt frigul tău de tundră sub cămașa ta albastră. Sunt o
OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378076_a_379405]
-
fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela care scrie, Cel ce dictează este un destin, Dacă salvăm din rană o poezie O semnează el, cel anonim. Ciobanul de pe pajiștea lunii Iarba crescuse pe pielea lui, devenise o pajiște pe care
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
idealul sfânt, dar au murit ca ostașii. Ducând gloria-n pământ. Libertatea câștigată prin prea mult sânge vărsat, astăzi e încriminată de probleme grave-n stat. Economia prădată a ajuns la fiare vechi. Și vândute la bucată, azi asistăm la priveghi. Cum să supraviețuiască de șacali înfometați, îndârjiți s-o jefuiască? Toți la pradă au fost frați! Ca tătarii sau ca hunii au sfârtecat-o-n bucăți, de-am ajuns milogii lumii! Pricopsiți cu (patri)hoți! Se luptă pentru putere și
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
Acasa > Impact > Relatare > EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL "PRIVEGHIUL" Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului Imediat după nuntă, Palatul le pusese la dispoziție lui Nicu și Adinei iahtul Taifun, cu aproape jumătate din personal și fixaseră și traseul voiajului
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
august ,Roma, faimoasa Romă, Piața Traian, cu columna și câte și mai câte...” ,,24 august, Sicilia, ultima zi, încep să mă întristez la gândul că voi pleca, ce-mi va rezerva viitorul, Doamne?” » 20 Referință Bibliografică: EXCURSIA, fragment din romanul PRIVEGHIUL / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
a făcut o capelă unde poate fi depus cel defunct. O mare ușurare pentru săteni care nu mai sunt nevoiți să suporte bârfa tuturor, mai ales a muierilor slobode la gură. Nimic nu scăpa privirilor lor hulpave - atunci când veneau la priveghi. Ce durere aveau ei sau ele? Mai mult îi ”rodea” curiozitatea, acea curiozitate răutăcioasă specifică omului ”mărunt”, lipsit de fărâma aceea de inteligență... să vină repede și să vadă cum e îmbrăcată răposata sau răposatul, cine lăcrimează mai mult... ”Ai
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
în trupul aproape uscat, dar...acum...Gâjâiturile sacadate scădeau în intensitate și ritm: - â...â...â... Ti-a pierit glasul, tată socrule? Să-ți fie clar! Nu-mi cheltuiesc eu bruma de pensie ca să-ți vin la căpătâi. Nici la priveghi, nici la-nmormântare. Direct la notar. Vreau moștenire, vreau partea mea! Dacă fie-ta n-o să vrea, o cotonogesc, o trimit la tine. Când mai era ceva de cărat de-acolo...mă mai deplasam. Scoteam cheltuielile de transport, dar așa
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
și baladă, Din romani și daci străbuni Suntem proști făcuți grămadă. Ne-au bătut care au vrut: Nemții, turcii, dar și rușii; Le-am dat și ce n-au cerut, Darnici peste pragul ușii. Țara mea cu oameni buni, De priveghi și pomenire, Când din bucium o să suni Va fi ultima zvâcnire... Țară dată de haram, Nici măcar de bogdaproste, Te-am pierdut ad literam Din prea multă dragoste.... Referință Bibliografică: Țara mea cu oameni buni... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŢARA MEA CU OAMENI BUNI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369145_a_370474]
-
rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice. În această perioadă se pregătesc și se consumă alimente ceremoniale, În special colivă. Dacă În unele zone priveghiul era caracterizat de sobrietate, În altele era prilejul unor petreceri, dansuri ceremoniale, jocuri cu măști și glume fără perdea (fapt care a generat numeroase ipoteze speculative despre persistența „bucuriei” dacice În momentul morții - R. Vulcănescu, 1985). Bocetele cântate cu aceste
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cum ar fi, de altfel, și solomonarii), sau că vânarea cerbului din basmul Harap-Alb este o urmă a tauroboliei din ritul mithraic. Romulus Vulcănescu (1986) va găsi „transimbolizări” ale canibalismului ritualic practicat În vechime pe aceste meleaguri În jocurile de priveghi și va vedea În „omu’ mare” din descântece omul sălbatic, strămoș al pelasgilor, În Făt-Frumos un „musaget” ca Orfeu (pentru că are un fluier vrăjit) și În ciobanul Dobrișan, erou de baladă, „o figură carismatică a ciobanului os de domn”, urmă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Să vii acasă pe un nor, București, 1989; Rugi basarabene, București, 1994; Carré de ași (în colaborare cu Elis Râpeanu, Ioan Tecșa, Geo Călugăru), București, 1996; Aduceri aminte de pe Nistru și Dâmbovița, București, 1996; Tablete antistres și vorbe spuse la priveghi, București, 1998; Rugi, București, 1999. Repere bibliografice: Miron Blaga, „Cetățile de rouă”, F, 1986, 2; Costin Tuchilă, „Cetățile de rouă”, LCF, 1986, 24; Arcadie Donos, ADLTR, D-74; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 142. M.C.
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea") și a "comânda" ("a da de pomană"), "comând" ("pomană") provenite din lat. commendare (a încredința) sunt dovezi indirecte ale perpetuării vechii cutume funerare în nordul Dunării. Într-un ținut ca cel nord-dunărean
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe lungi perioade istorice! Dar mormintele de incinerație și sacrificiile umane sunt clar atribuite slavilor. Prin urmare, folosirea incinerației de către populația românească creștină este cu desăvârșire exclusă. Ceremoniile funerare sunt asociate cu lexeme românești de origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
structură narativă de un tip deosebit, determinată de funcțiile lui, mai vechi și mai noi. Trebuie făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii, enunțării, o funcție magică, de protecție a locului (casa, stâna) unde se spuneau povești sau de obținere
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Veghez lângă el. MARIA Veghez lângă el. COR Veghem lângă el. DORUL a Cîntați-i bun rămas! Ș-apoi voi lăsați-l, În codru lăsați-l, Priveghiu-l ține el. b Spuneți-i somn ușor Ș-apoi - despărțire... Lăsați să-l admire Priveghiul codrilor. c Cîntați-i somn ușor Ș-apoi vă desparteți, Priveghiul să-l ție Asupra-i codrii vor. Cîntați-i somn ușor. Ș-apoi - despărțire... Priveghi de mâhnire Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el. DORUL a Cîntați-i bun rămas! Ș-apoi voi lăsați-l, În codru lăsați-l, Priveghiu-l ține el. b Spuneți-i somn ușor Ș-apoi - despărțire... Lăsați să-l admire Priveghiul codrilor. c Cîntați-i somn ușor Ș-apoi vă desparteți, Priveghiul să-l ție Asupra-i codrii vor. Cîntați-i somn ușor. Ș-apoi - despărțire... Priveghi de mâhnire Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se cu corul) Și codrul e-n priveghi Fiorul îl trece. Durerea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l, Priveghiu-l ține el. b Spuneți-i somn ușor Ș-apoi - despărțire... Lăsați să-l admire Priveghiul codrilor. c Cîntați-i somn ușor Ș-apoi vă desparteți, Priveghiul să-l ție Asupra-i codrii vor. Cîntați-i somn ușor. Ș-apoi - despărțire... Priveghi de mâhnire Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se cu corul) Și codrul e-n priveghi Fiorul îl trece. Durerea cea rece În vederea noapte-i veghi. a Ofteaz-adînc, privind Copilul său veșted Și pleac-al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ș-apoi vă desparteți, Priveghiul să-l ție Asupra-i codrii vor. Cîntați-i somn ușor. Ș-apoi - despărțire... Priveghi de mâhnire Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (preschimbîndu-se cu corul) Și codrul e-n priveghi Fiorul îl trece. Durerea cea rece În vederea noapte-i veghi. a Ofteaz-adînc, privind Copilul său veșted Și pleac-al său creștet În cruda durere tăcând. b Privește trist cum zace Copilul său veșted Și pleac-al său creștet, Oftează și tace. 370
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sus, pe culmea senină. [AL] 2-LE PĂSTOR Veghez lângă el. MARIA Veghez lângă el. COR Veghem lângă el. DORUL Cîntați-i" somn ușor" Ș-apoi - despărțire, Priveghiu-n mâhnire Să-l ție codrii vor. Cîntați-i somn ușor! Și mergeți la vale, Priveghiul de jale Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ușor" Ș-apoi - despărțire, Priveghiu-n mâhnire Să-l ție codrii vor. Cîntați-i somn ușor! Și mergeți la vale, Priveghiul de jale Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Priveghiul de jale Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]