58,730 matches
-
doreau cu toții, a lor să fie! Și lucrul acesta îl îngrijora pe Ly! Cu toate că știa că, Violeta nu s-ar fi uitat la alt bărbat decât la el. Numai pe el îl iubea. Avea deplină încredere în ea. Și totuși, privirile acelea cu tupeu, îl înnebuneau... parcă toți ar fi dorit femeia lui. La el, în Africa, nu s-ar fi întâmplat așa ceva... dar aici, în Europa... Oboseala cu dansul neîntrerupt din discoteci, din noaptea de Paști, ritmurile asurzitoare și petrecerea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
din alte lumi)... cu gesturi calculate trece lama pe toata fața... întotdeauna am fost fascinat de felul în care bătrânul se bărbierea! era una dintre bucuriile copilăriei să-l văd cum se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam să citesc... bărbieritul bătrânului continua să mă fascineze... de fiecare dată lăsam cartea de povești și mă pierdeam în gesturile sale și în privirea din oglindă... albeața spumei de ras dispărea lăsând un
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam să citesc... bărbieritul bătrânului continua să mă fascineze... de fiecare dată lăsam cartea de povești și mă pierdeam în gesturile sale și în privirea din oglindă... albeața spumei de ras dispărea lăsând un chip limpede, lucitor... apoi mă întorceam la cărțile mele, la povești, la lumea aceea imaginară... țin minte că uneori, seara, bătrânul îmi povestea din tinerețile sale sau îmi înșira geografia lumii
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
de a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e că niciodată nu l-am jucat pe Quijote cu coif... cât de baciyelmic e totul... și cât de simplu e
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e că niciodată nu l-am jucat pe Quijote cu coif... cât de baciyelmic e totul... și cât de simplu e de înțeles Quijote! tot ce trebuie să știi e ce-i acela un baciyelmo, adică: trebuie
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului SE-NTOARCE VISUL LUMII-N DOI Întrevăzând o vreme bună, Cocorii se retrag spre noi, Din largul lumii, sub cunună, Se-ntoarce visul lumii-n doi! E primăvară în priviri Și tinerii se-nveselesc! În iarba verde-apar iubiri Și oamenii le răsădesc! Din dragoste, din floarea albă Și din parfum de micșunele, O viață pură se întreabă, Când să apară printre ele?! IUBIRILE CARE NU MOR Polen se cerne, ca
POEME DE DRAGOBETE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1456373323.html [Corola-blog/BlogPost/373396_a_374725]
-
lipit de perete, nemișcate ca niște stânci, și așteptau, dacă era nevoie toată ziua și toată noaptea, până ce ea le dădea vreun ordin sau le cerea să iasă. Cu o înfățișare calma, Safiye continua să se uite pe fereastră, cu privirea fixată, în aparență, pe apele roz-cenușii. În sinea ei, dintr-un vechi obicei și folosind acel misterios al șaselea simț care părea să-i ofere capacitatea să vadă fără să se uite, le examina pe femei cu un ochi critic
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
pe gât. Lobii urechilor pulsau din cauza greutății lor și i-ar fi plăcut să și-i scoată, dar vechea deprindere o învățase să ignore disconfortul fizic și orice alte semne exterioare de slăbiciune sau oboseală. - Aysha, Safiye își întoarse puțin privirea de la fereastră, blana mea ! Dar Aysha, cea de-a patra și cea mai nouă dintre slujnice, îi anticipase deja porunca și, chiar în timp ce vorbea, țâșnise spre ea ca să-i aranjeze pe umeri mantia, un șal brodat, tivit cu zibelină. „Aysha
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
2015 Toate Articolele Autorului Drumul străbunilor e-n rădăcini de neam, Rămase pentru tinere vlăstare. Unite-n suferință ca frunza din ram, Menirea vieții va fi înălțătoare. Urmași să legene al dorului alean, Loiali într-o gândire creatoare. Stele din privire să încununeze Toate valorile spirituale. Ramuri de gândire, mereu să vegheze Aievea, idealul ce nu moare. Bunii mei înaintași să privegheze Unitatea neamului în hotare. Nimeni, vreodată să nu contesteze Identitatea România Mare. Lira și cuvântul să le venereze Onoarea
DRUMUL STRĂBUNILOR -ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1423307444.html [Corola-blog/BlogPost/367789_a_369118]
-
răsfățai ca o zeiță la soare, desenând cu degete de felină, ultima victimă a trupului tău enigmatic. ... E ora când turnul de fildeș se surpă și gândul viclean mai „naște”o Evă - din coasta mării albastre. Tolănit pe nisip, cu privirea ațintită spre ape, urmăream furișându-se în valuri, mulțime de șerpi străvezii. În șoapta neclară, puteam desluși un cuvânt: „Femeie!” - numind-o pe cea gânditoare, taina dintâi a pulberii purtătoare de semne... de semne... 31 aug.2013 Referință Bibliografică: În
ÎN ŞOAPTA NECLARĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/In_soapta_neclara_valentina_becart_1377895086.html [Corola-blog/BlogPost/359985_a_361314]
-
prima clipă, Entuziasmul pe loc ne-a copleșit, De epitete s-a făcut risipă.... și de îmbrățișări ce-au curs la infinit. Nimic nu se-ntâmpla la fel, Cu trăirile din vremurile apuse. Se întreceau săgețile-n duel ce atrăgeau privirile seduse. De atunci dorințele se-nlănțuie, Iubirea, fără luptă, a câștigat, Ne i-au în brațe și pașii ce suie și dragostea ce ne-a legat. Ne ocupăm cu drag de perspectivă, Și ne gândim continuu la un drum, Trecutul
IA-MI MÂNA ȘI ZBOARĂ CU EA PÂNĂ LA STELE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1472804137.html [Corola-blog/BlogPost/381627_a_382956]
-
țiganca pe omul acela! Îl putea salva din ură?... Nu!” Am privit în sală să văd reacția oamenilor la acea remarcă. N-am observat nimic ciudat. Toată asistența privea spre orator. Și privea cu simpatie, am avut senzația. Am întors privirea și l-am fixat pe domnul Emilian ca pentru a-i sugera o idee salvatoare. N-a fost nevoie de asta pentru că, exact în acel moment, domnia sa vorbea liniștit și cu multă convingere, despre felurile în care putea fi înțeles
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
tocmai Liliana, care face impresia că este calmă și stăpânește arta eliminării emoțiilor. În plus, tablourile sale făcuseră deja o impresie foarte bună. Intrând în sală, fiecare persoană le-a privit, le-a examinat și, din cât am observat eu, privirile erau încântate, expresia fețelor arătau mulțumire. Adică, voiam să spun, Liliana avea un ascendent moral deja și nu trebuia să aibă teamă în a vorbii publicului. De altfel, am citit multă emoție și în unele voci ale celor din sală
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
după care aceasta o întrebase cu un ton ironic, cum își poate închipui că tocmai ea, „o lipoveancă”, poate cunoaște limba română, mai bine decât colega ei - „româncă” - accentuase ea cu asprime în voce și, măsurând-o încă o dată cu o privire de gheață, îi întorsese spatele, trecând cu nepăsare la un alt subiect al lecției. Iar suspinelor sale pline de obidă, în voia cărora se lăsase doar acasă, mama le răspunsese doar cu un: „lasă mamă, lasă, trece și asta...”, trecându
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Liniștea din cameră, măsurată de tic-tacul micului ceasornic de bronz, adus de tata de pe front, cădea în frânturi egale. „Atâta nu te-am vrut... atâta nu te-am vrut...” - se auzi deodată molcomă, vocea mamei, care căzuse pe gânduri, cu privirile ațintite spre fereastra pe care se strecurau deja umbrele serii de toamnă, în timp ce lăsase în poală împletitura, pe care până atunci mâinile ei, parcă în joacă, o făceau să crească de la o oră la alta. Se apropia iarna și pentru că
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mare, se subțiase tare mult și rămăsese mic, mama se văzuse nevoită să-i încropească Arinei, din cele câteva gheme de lână colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi nedumerirea fetei. Arina nu-i
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
cu rușii. Eram considerați ca și dușmani și, dacă ar fi fost doar după nemți, ar fi trebuit să fim mulțumiți că suntem lăsați în viață”. Zâmbi cu tristețe. Umerii îi păreau apăsați de o nevăzută povară, Își ridică apoi privirile blânde spre Arina și continuă: “După ce ne-au scos din oraș, ne-au despărțit; tata a trebuit să plece în spatele frontului la săpat tranșee, iar eu am rămas împreună cu frații tăi. Ce foamete am avut de îndurat, cum ne-au
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
deschise și Dora năvăli în cameră cu obrajii în flăcări și respirația întretăiată. „Primaaa!” - răsună victorios glasul ei. După ea, cu haina descheiată și șepcuța gata-gata să-i cadă de pe cap, intră Igor. Bosumflat, îi aruncă Dorei pe sub gene o privire neprietenoasă și-i răspunse: „Ai trișat ca de obicei și ai luat-o la goană înainte de a termina eu de numărat”. „Nu-i adevărat!”, se indignă Dora și se ridică revoltată de pe scaunul pe care căzuse, obosită de alergătură. ”Gata
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
glas, Arina și Dora se grăbiră să îl dojenească. Hărmălaia era în toi, când în cadrul ușii ce se deschisese, se ivi silueta tatălui. Arina și Dora se grăbiră spre el bucuroase, apucându-l fiecare de câte o mână, urmărite de privirea repede ascunsă pe sub gene a lui Igor. Cei doi părinți se priviră cu înțeles. „Cum a fost astăzi la școală, Igor?” Încă ținând mâna tatălui său, Arina se întoarse și privi și ea spre Igor. Chipul, și vocea tatălui zâmbeau
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
Cum a fost astăzi la școală, Igor?” Încă ținând mâna tatălui său, Arina se întoarse și privi și ea spre Igor. Chipul, și vocea tatălui zâmbeau, însă nasul băiatului se aplecase în jos, dar înainte ca genele să-i acopere privirea, aceasta lunecase tăioasă, peste chipul Arinei. Își ascunsese repede mâinile la spate, strângându-și pumnii. „Bbb... Bine...” - cuvântul ieși până la urmă exploziv printre buzele strânse și Igor, încercând să pară nepăsător, adăugă imediat: „Încă n-am luat nicio notă”. O
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
să fie... Dar, haideți să mâncăm; tare lungă a fost ziua de astăzi și am cam flămânzit”. Strecurându-se prin spatele tatălui, Igor se așeză primul la masă și înainte ca ceilalți să-și termine rugăciunea, după ce-și furișă privirea și spre farfuriile fetelor, comparând din ochi cât erau de pline în comparație cu a lui, rupse un coltuc din pâinea bine rumenită și începu să o mestece lacom. (Fragment din romanul “Arina”) Referință Bibliografică: Fragment din romanul Arina / Tania Nicolescu : Confluențe
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
s-a așternut un entuziasm sublim. „Cei mai mulți se bucură cu lacrimi. Mitropolitul cere crucea și Evanghelia; dar până să i le aducă, pronunță jurământul, plângând și el înaintea icoanei Sfintei Treimi; rostind următoarea rugăciune-jurământ: Doamne Dumnezeul părinților noștri, aruncă-Ți privirea Ta asupra inimilor noastre și nu slăbi curajul fiilor Tăi. Unește-i pe toți într-o cugetare și o simțire și fă ca inimile tuturor să aibă aceeași bătaie pentru țara lor. Prințul Cuza este unsul Tău între noi și
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1422200497.html [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Voința națională la care ați participat Prea Sfinția Voastră... ne-a ales domn al Țării Românești. Voința națională este voința lui Dumnezeu. Datoria noastră cea dintâi e ca să ridicăm glasul nostru de recunoștiință către Atotputernicul care și-a îndreptat cereștile priviri asupra națiunii române și a revărsat îndurările Sale asupra persoanei noastre. Ne adresăm dar către Prea Sfinția Voastră... rugându-vă să înălțați ale voastre rugăciuni pentru fericirea și mărirea țărilor surori: Principatele Unite. Aceasta este cea dintâi și cea mai
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1422200497.html [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]