385 matches
-
se construiește pe sine. Scopul nu este doar de a pune elevii în situația de a identifica pentru fiecare ipostază a îndrăgostitului ce se ascunde dincolo de masca pe care o poartă, ci și acela de a-i face să se problematizeze cu privire la: problema libertății în contextul în care jucăm roluri sau ne lăsăm jucați, relația dintre mască și adevărata personalitate, rol distribuit și rol ales, necesitatea purtării unei măști în viață. Metode utilizate: jocul de rol, dezbaterea, discuția problematizantă, învățarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
locul privilegiat, teatrul ab sur dului, farsa tragică, drama de idei, dramaparabolă etc. fiind un „teatru fără eveni mente“. Dra maturgia contemporană propune spectatorului un desen epic minimal, o situație exis tențială, o ipostază a condiției umane, pe care le problematizează, le dezvoltă prin dialo gul conflictual, prin simboluri audiovizuale, prin metaforă scenică sau para bolă ori alegorie. Construcția subiectului în opera dramatică este influențată de imperativul duratei limitate a spectacolului (23 ore) și de cel al convențiilor teatrale: - Expozițiunea este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
metafizica tradițională la metafilozofie. Drept urmare, nu ne propunem o expunere exhaustivă a operei filozofice diltheyene, a izvoarelor, precum și a ecourilor ei, ci doar ca pornind de la prezentarea condițiilor generale ce au favorizat această orientare a autorului să analizăm și să problematizăm diverse aspecte (meta)filozofice a căror tratare ne ajută să ne apropiem de înțelegerea viziunii lui asupra filozofiilor, de pe o parte, și asupra esenței filozofiei, pe de cealaltă parte. Tocmai de aceea, comentariul la care ne angajăm se va opri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am citat-o deja, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Eduard Spranger nota că "virtutea științei nu o reprezintă absența premiselor, ci autocritica principiilor ei", subliniind că "funcția eternă și indispensabilă a filozofiei în administrarea științei constă în a problematiza permanent până și principiile considerate inițial neproblematice". Această funcție nu se exercită în mod absolut necesar în momentele de glorie ale cercetării; în schimb, "în fiecare moment de criză științele particulare însele sunt silite să devină filozofice, iar întrucât în urma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de solemnitate academică s-au gândit să-l pună la... filosofie -, a cunoscut mult, poate prea mult într-o viață de om. A trăit numai 58 de ani, spre deosebire de alți gânditori importanți din secolul XX. Foucault a gândit mult, a problematizat extrem de mult, destinul său fiind similar cu cel al ilustrului său predecesor, un alt francez, A. Comte (1798-1857). Nu știu în ce măsura există un Foucault "românesc", așa cum există unul "american", "japonez", "central-european" etc. Pe acest Foucault românesc, teoreticianul și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mult să ascundă și să intrumentalizeze constatările ce se pot desprinde de pe urma studiului trecutului istoric. Scrisul lui Foucault, perceput drept dificil, nu este deloc unul fluviu, unul unde coerența și vizibilitatea paragrafelor sunt la ele acasă. Ceea ce a văzut/gândit/problematizat profesorul francez a rămas mai mult pentru el, în ciuda efectelor discursive contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
integreze" în Banda celor Patru (Lacan, Barthes, Derrida, Foucault). O altă etichetă... Gândirea foucauldiană rămâne o problematică deschisă, reflectată în oglinda cuvintelor și a constatărilor sale. Conceptele și ideile foucauldiene ne conferă o deschidere aparte spre noi posibilități de a problematiza, spre tot atâtea posibilități de discurs, dincolo de fascinația lingvistică modernă. Politicile de mâine nu se vor mai institui pe un soi de autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei civilități și în materie de cultură umanistă, chiar dacă se consideră "elită" doar pentru că au învățat limbi străine și au deprins diverse tehnici de a ține "discursuri". O societate, precum un caz psihanalizabil! O posibilitate pentru un mod de a problematiza eșecul total al principiului reprezentării în materie de leadership social și politic românesc. Eterna poveste a formelor fără fond... Foucault nu a avut o metodă prestabilită de a scrie istorii... Gândirea sa se desfășoară în secvențe imediate, iar intențiile sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
esențial ca un gânditor contemporan să aibă o serie de idei/referințe, o serie de alți gânditori despre care nu vorbește și nu scrie, dar care l-au făcut să vadă lucrurile într-un anumit fel. Aceste idei și concepte problematizate de Foucault au deschis noi modalități de a investiga enunțul și practicile enunțiative/discursive. Exprimarea foucauldiană comportă două influențe esențiale. Pe de-o parte, profesorul de la Collège de France avea o influență literară, de aici și propensitatea sa de mare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înțelesul unui public mare. Evident că nu-l fac! De asemenea, este mai greu de citit un studiu scris de un Hayden White despre Foucault, decât ceea ce Foucault a scris! Răbdarea, analiza meticuloasă, reflecția și problematizarea a ceea ce Foucault a problematizat sunt necesare pentru lectura scrierilor foucauldiene. Pentru că acest mare spirit a gândit și a scris mult, pe teme variate, se poate vorbi de cercetări foucauldiene și despre o bibliotecă Foucault. S-a spus despre Foucault că este filosoful care a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
erau internați în azile, fiind considerați nebuni. Azi acest lucru nu mai poate fi posibil, pentru că etica societăților noastre s-a schimbat. Un alt exemplu ar fi tratamentul celor suspectați de magie și vrăjitorie în Evul Mediu occidental. Foucault a problematizat tocmai aceste norme subiective și interesate ale conducerii societății. Pe baza lor, psihiatrii primesc o putere de decizie importantă, "supraputerea", printr-un raport de subordonare față de puterea politică. Astfel, parteneriatul psihiatrie- putere politică, în guvernarea sufletelor-probleme sau a sufletelor care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de acum încolo, sufletul său se află în mâinile psihiatrilor, psihologilor și infirmierilor, care decid ce fel medicamentație și ce fel tratament trebuie să urmeze pentru a fi recuperat. Toată această "grijă părintească" a personalului din azilele psihiatrice a fost problematizată de Foucault. Doar într-o societate precum cea europeană din secolul al XVIII-lea, o societate în curs de eliberare de absolutismul monarhic, a putut fi observată nebunia ca stare cotidiană, arătată acolo unde își face simțită prezența printr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
concrete ale rațiunii"44, ceea ce o face posibilă ca obiect de investigație. Ea îl constituie pe om drept "om adevărat"45. Istoria nebuniei... este o modalitate prin care Foucault a făcut o istorie a comportamentelor față de nebuni și, totodată, a problematizat anumite practici în tratarea nebuniei de către psihologi și psihiatri. Nebunia se fundamentează pe o diferență de limbaj și de comportament în spațiul social și în cercul antropologic. Despre Istoria nebuniei..., Foucault avea să spună după mulți ani de la apariția ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și modern a urmărit, prin sex, raporturile suflet-adevăr; raporturile dintre adevărul sexului personal și adevărul discursurilor generale despre sex, acest al doilea adevăr fiind produsul normelor sociale, al eticii sexuale din diversele epoci istorice! Astfel că omul occidental "și-a problematizat" sexul, încă din Evul Mediu. Pe Foucault l-a preocupat modul cum europenii și-au problematizat sexul. De ce această plăcere devine putere? De ce această practică "e sacră", creează, dezvoltă, incită, excită, provoacă, aduce la suprafață ceea ce e "mai ascuns" în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
generale despre sex, acest al doilea adevăr fiind produsul normelor sociale, al eticii sexuale din diversele epoci istorice! Astfel că omul occidental "și-a problematizat" sexul, încă din Evul Mediu. Pe Foucault l-a preocupat modul cum europenii și-au problematizat sexul. De ce această plăcere devine putere? De ce această practică "e sacră", creează, dezvoltă, incită, excită, provoacă, aduce la suprafață ceea ce e "mai ascuns" în firea omului? Pe această direcție, Foucault a considerat că nebunia, sexualitatea vorbesc "limba adevărului", dar nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
atunci când avem de a face cu... sexualitatea. Sexualitatea "topește" dialectica. Nevoile noastre organice sunt expresia unui suflet imaterial și a unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între felul lui Cum? se forjează instinctul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Sexualitatea nu atinge doar comportamentul sau doar puterea și adevărul, ci existența omului în profunzimea ei, ea atinge ordinea socială și politică! Sexul fără limite e sfârșitul tuturor formelor de coexistență social-politică! De pe această poziție a aprecierii morale, Foucault a problematizat modul cum etica creștină a inventat o etică sexuală opusă ca fond celei a vechilor greci, care permitea altfel de relații între soț și soție. Pe baza comparației comportamentelor sexuale din cele două lumi (greacă și creștină), Foucault și-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu constă în aceste "influențe", ci în dezbaterea unor probleme menținute în societate pe un fond de cunoaștere istorică. Dacă Febvre s-a pronunțat pentru istorii problematizante, Foucault nu a ezitat să pună în practică un nou mod de a problematiza. Întreaga sa scriitură este una problematizantă. Acest nou mod de a pune probleme se întemeiază pe învățături din psihanaliză, din semiotică, desprinse din dezbaterile contemporane de idei; pe teorie semiologică, atunci când se ocupă de tratarea enunțurilor; pe unele idei din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrierilor și spuselor sale. Dar îl putem înțelege prin cărțile sale, devenite, cumva, clasice pentru lumea intelectuală de azi. Cărțile sale, dincolo de cursuri și interviuri mai puțin cunoscute, de conferințe uitate prin arhive, sunt emblematice pentru modul cum gândea și problematiza istoricul francez. Înainte de a-l citi pe Foucault, înainte de 1999, aveam o concepție similară despre statutul straniu al istoriei ca disciplină în cadrul societăților noastre. Mă refer la concepția, prezentă în Cuvintele și lucrurile, și anume că istoria "nu își are
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
propensitate de a face filosofie, dar revine de fiecare dată la o manieră istorică de a pune probleme, de a încerca să le rezolve, încercând să-i implice pe ceilalți (auditoriul său, oamenii de dialog) în modalitățile sale de a problematiza. Într-un alt timp istoric, celebrul Lucien Febvre spunea că faptele istorice sunt mai mult inventate decât descoperite, iar istoria istoricului ar fi o suită de interpretări, pe baza acelei moderne munci de limbaje. Nietzsche era și mai "radical": Nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de jurnalism istoriografic și filosofic, poate "radical", dar oricum util. O cronică foucauldiană a imediatului cu problemele sale. Foucault se considera un soi de jurnalist radical, iar filosofia sa este mai mult o modalitate personală de a gândi, de a problematiza, de a găsi răspunsuri la întrebările care l-au preocupat. Foucault nu a fost niciodată un filosof, ci mai degrabă un gânditor complex și original, provocator și controversat cu istoria, literele, filosofiile. A gândi cu istoria, cu enunțurile din arhivă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
France, cât și istoria problemelor pe care le-a cercetat și pe care o anumită ierarhie politică le-a spus într-un mod convenabil ei sau nu le-a spus deloc! Două idei din gândirea istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
decât un prizonier al sistemelor tradiției, Marin Sorescu s-a decis să rescrie totul de vreme ce totul s-a scris. Acest nihilism deconstructivist ce prezidează scrierile lui Sorescu s-a dovedit bun conducător de originalitate, generator de opere "paralele" menite să problematizeze modele și valori consacrate. Operațiile "heterotextuale" ale lui Sorescu s-au arătat inepuizabile, de la demolarea ruinelor proletcultiste până la descentralizarea propriului discurs liric. Între parodie, persiflare, sarcasm și regimul ludic și analogic al anulării semnificațiilor, tehnica barocă a deconstrucției și demistificării
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
chiar dacă atitudinea lui de "nesupunere" îl costă încălcarea poruncilor de veacuri ale creștinismului. Omul modern îl vede pe Dumnezeu din alte unghiuri, el se situează pe alte poziții în relația cu divinitatea, el refuză să-și mai ascundă neliniștile, el problematizează această relație, învață, așa cum au făcut romanticii, pionieri ai "revoluției sentimentelor", să sfideze conștient o morală ce părea de neatins. "Majoritatea muritorilor cred orbește, spune autoarea citată, fără să pună dragostea divinității la încercare, abandonându-se în credința, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau spirit de camaraderie. Încercând o paralelă cu arta plastică, s-ar putea ajunge la concluzia că este vorba de un joc intricat între vizibil și lizibil. "A citi" și "a privi" sunt două acțiuni care se opun, interferează și problematizează reprezentarea. Câmpul perceptiv, prezent și actual, constituie nu doar o suprafață de contact cu lumea, ci o reînrădăcinare, mereu reînnoită în aceasta, deoarece "lumea vine să asalteze și să reînvestească fără încetare subiectivitatea, asemeni valurilor care înconjoară o epavă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]