382 matches
-
orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr, după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește nebulos ba în teritoriile realului, ba în ale sinelui, fără să problematizeze prea mult chestiunea tirului, s-ar putea să arate ca în poezia lui Ion Mureșan” - scriam acum vreo zece ani despre prima carte a lui Ion Mureșan - Cartea de iarnă (Ed. Cartea Românească, 1981). Nu e cazul acum, să retractez
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
aparte grație căruia Dragomir simte cînd anume, în analiza unei teme, trebuie să se oprească este una din trăsăturile sale inconfundabile. O asemenea gîndire care se declanșează spontan, sub impresia înfrigurării pe care o temă, incitîndu-l, îl îndeamnă s-o problematizeze, dar o gîndire pe care, la fel de subit cum o începuse, o abandonează foarte curînd, îndreptîndu-și atenția asupra unei cu totul alte teme - o asemenea gîndire - nepătimașă, spontană și intermitentă - reprezintă natură intimă a lui Alexandru Dragomir. În fine, ingenuitatea. Sînt
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
pildă cele despre ,ținutul urîtului-scîrbosului" (stratul ,câh", cum îl numește savuros la un moment dat) sau cele despre uzură, despre minciună sau despre trezitul de dimineață - în aceste pagini Dragomir stă de unul singur în fața unei realități pe care o problematizează într-un mod cum probabil numai el poate și cum pesemne numai lui i se potrivește. Un asemenea mod l-ar fi exasperat negreșit pe Noica, oferindu-i încă un motiv în ceea ce privește superioritatea formei sistematice de filozofare. Numai că Dragomir
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
heroic phantasy-ul lui Tolkien, care, în filmul lui Aronofsky realizează un mixaj bizar cu psihologismul abisal dezvoltat într-o adaptare hollywoodiană după un scenariu dostoievskian. Regizorul schimbă foaia blockbuster-ului dorind să facă din el o dramă psihologică, acolo unde Noe problematizează abisal, obsesiv și difuz natura răului din om, indiferent de rasă. Dincolo de a așeza pe teren ferm întreaga grădină zoologică din pântecele arcei, omul providențial pe care-l fabrică la repezeală Aronofsky din apă de ploaie, coșmaruri, depresie, autoscopie, barbă
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
scriitori menționați. Vlahuță va da o piesă de rezistență în manualele proletcultiste în poemul 1907, ce debutează cu versul devenit... proverbial "Minciuna stă cu regele la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
cărții lui Jean-Claude Schmitt, Rațiunea gesturilor, publicată în traducerea Doinei Marian și cu o prefață a profesorului Alexandru Duțu de Editură Meridiane. Schmitt, pe scurt, combină ambele chestiuni, pe cea a corpului și pe cea a retoricii comportamentale, descoperind și problematizînd de fapt în studiul său tocmai verigă de legătura dintre ele: gestul. Pornind de la o propoziție celebra datorată profesorului sau, Jacques Le Goff, aceea că întreaga lume occidentală ar fi o civilizație a gestului, Schmitt propune o reluare critică a
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
facă pe oameni - pe cei ce s-au îndepărtat la ani-lumină de literatura vie - că poetul nu este deținătorul unor secrete absolute, și nici un preot ce oficiază un cult abscons, înțeles de cîțiva, ci un om între oameni ,(sic) care problematizează și caută tot timpul cu înfrigurare răspunsuri." Iar talentatul autor al romanului 69, Ionuț Chiva, își exprimă preferința pentru "un profesionist-ingenuu ca Salinger", "un barosan ca Llosa" sau "marile mele descoperiri din anu'1 șprobabil de facultate, tînărul scriitor e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
revendică e a pastoralelor didactic-tragice ale lui Thomas Hardy. Tradiția căreia nu i se revendică este a lui Henry James. Rezultatul, paradoxal, se dovedește a fi o combinație de stil, teme și idei în care regasești și plăcerea de a problematiza a primului, dar și despotismul naratorial din românele celuilalt. Acestora li se adaugă un romantism acid, împrumutat din versurile lui Swinburne și din plăcerea pamfletara a întregului deceniu galben englezesc. De aici vor derivă și meritele, si slăbiciunile cărții. Acțiunea
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
apă rece, deși era teribil de fericit, firește, cînd își auzea și își vedea piesele sus, pe scenă. Și emoționat, dar reținut și interiorizat. În editorialele revistei Scena, pe o temă sau la eveniment, lua pulsul unei situații, unui moment, problematiza, teoretiza, exemplifica. Întotdeauna la obiect, pentru că avea pe ce se baza. Știa și urmărea ce se întîmplă în lung și-n lat. A suferit teribil cînd revista a trebuit să dispară. Ceva s-a rupt în el. Dar și-a
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
groase ale leșiilor. Unindu-ne cu el, îmbătrânind cu el, în putreziciune. Ruina unei lumi vâscoase, turmentate, batracianul umed, fără schelet, obișnuit demult doar cu această invazie fluidă, care-i absoarbe și păstrează căldura" (p. 252). Fiecare dintre personaje își problematizează situația existențială sau este pus în situații de viață relevante pentru devenirea lui. Este greu de spus cine din grupul foștilor elevi de liceu reprezintă alter ego-ul autorului. Mai degrabă s-ar putea spune că Norman Manea împrumută fiecărui personaj
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
din anii '80, au fost redactate în plină perioadă comunistă. Autorul nu precizează dacă ele au fost și publicate sau au rămas la stadiul de literatură de sertar. Ceea ce impresionează este însă dezinvoltura eseistului, modul lipsit de complexe în care problematizează chestiunile aflate în discuție, libertatea interioară deloc specifică dezbaterilor de idei din epoca respectivă. Multe dintre afirmațiile lui Dan Ciachir pot părea surprinzătoare din perspectiva mutațiilor survenite în gustul cititorilor de carte după căderea regimului comunist. O afirmație precum ,jurnalul
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
evidente. Dacă în mod obișuit Mulder se enerva că FBI-ul îi ecrana cazul lăsînd presei doar o poveste banală fără ingredientul inexplicabilului și camuflînd "adevărul" fenomenelor paranormale, a OZN-urilor etc., acum "adevărul" se mută la nivelul conștiinței, este problematizat și psihologizat, face parte din traseul destinal al personajelor probînd nu că OZN există, ci că Dumnezeu este cel care ne face semn cu ochiul de dincolo de noi. Acest adevăr mult mai complex al credinței, tematizat și psihologizat, scoate filmul
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
a criticii basarabene nu este ușor de realizat, din varii motive, în principal datorită destinului nefast al provinciei, datorită separării de matcă și a aproape imposibilei regenerări a literaturii pentru a-și inventa o istorie proprie. Eugen Lungu conștientizează și problematizează inteligent aceste dificultăți într-o întinsă prefață (50 de pagini) la antologia sa. Criticul, secondat de un foarte informat istoric literar și de un bine orientat teoretician cu orizonturi europene, își argumentează cu tact premisele și descrie o evoluție sinuoasă
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
o schimbare de plan, o ruptură în linearitatea acțiunii. Construcția sa narativă seamănă pînă la un punct cu cea a lui Antonio Lobos Antunes din Manualul inchizitorilor. Pe de altă parte, experiența de jurnalist îi oferă autorului posibilitatea de a problematiza subiectele cu adevărat importante ale zilei, marile teme de dezbatere din societatea israeliană și din existența comunității evreilor originari din România: șoahul (care nu poate fi pus pe același plan cu gulagul), terorismul palestinian, amenințarea irakiană (cartea pare a fi
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
cine știe ce schimb de scrisori cu Petre Missir, calapodul există și nici unul dintre pliurile sale nu rămâne neexploatat. Cu alte cuvinte, nu doar expunerea, ci înseși treptele investigației sunt determinate de preocuparea tematică. Ceea ce rezultă la capătul Însemnărilor... e un Caragiale problematizat în cercuri concentrice. Inedit prin insistența asupra detaliului, inedit prin câteva dintre concluzii, inedit prin materialul documenar. De pildă, mitul instrucției precare - pe care chiar autorul Scrisorii pierdute l-a cultivat și l-a difuzat cu umor - se spulberă complet
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
sau politice. Autorul este un sceptic incurabil, dublat de un moralist care observă cu acuitate și comentează acid toate derapajele de la ordinea firească. De multe ori presa înghite pe nemestecate, iar opinia publică își însușește fără minima tentație de a problematiza situații dintre cele mai absurde și fapte care ar trebui să scandalizeze. Sub ochii noștri se produc drame care ar trebui să solidarizeze opinia publică (alungarea celebrului actor Dionisie Vitcu de pe scena Teatrului Național din Iași sau cea a eminescologului
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]
-
privire” (p. 120). Totul e calculat aici, până și efigia volumului, afectând jocul rafinat dintre fragment și întreg (căci, culmea, partea pare elementul de stabilitate, pe când restul, totul, e mobil și dispersat). Dar calculul nu înseamnă răceală. Dimpotrivă, Sorin Mărculescu problematizează incandescent: „și rămâne problema adevărului în poezie și a minciunii/ unei zeițe și-a stolurilor de metafore care scindează/ cuvântul în multe cuvinte străine unele de altele dar unificate/ într-un decret de expirare a unității realului” (p. 149). Și
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
clasele de compoziție de tipul Echinocțiilor sau Invocațiilor Olah a știut să gestioneze cu dibăcie relația dintre obiectele și evenimentele sonore și modul de perpetuare al acestora. Compozitorul, spre deosebire de moda postmodernismului de nuanță hermesiană, nu numai că pune în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice îndoială, enunțuri categorice. Este felul lui de a fi actual și autentic. Să fii consecvent! Jaques Lacan definește postmodernismul prin prisma dedublării ce implică multiple rupturi în lanțul semnificațiilor (dedublarea identificându-se în
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
elibera de el, ca să accepte a doua sa natura ca necesară pentru a supraviețui literar? Și detaliul că a trecut prin penitența traducerii din rusă în engleză are tâlcul ei... Shusaku Endo, la rândul său, n-a încetat să-și problematizeze credința catolică, botezul hotărât de mamă ca un dat mai presus de voința sau alegerea lui. Multe dintre dilemele și neliniștile proprii le-a transferat asupra personajului său, încât se poate avansa ipoteza că Surugo este un alter-ego, născut tot
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Marlowe, Goethe sau Mann. Clauzele lui continuă până mai ieri. De acord, dar de ce dă Ioan Es. Pop exemple așa de ocolitoare când avea atâtea altele la îndemână? Oricum, mai relevante, acestea, în situația de față. Căci toate cărțile lui problematizează răul într-o manieră cât se poate de concludentă. Independent de acest amănunt nefast, Ioan Es. Pop rămâne un extraordinar poet. Doar că a ocoli complet episodul și a vorbi, acum, cu nonșalanță, despre poezia lui (și numai despre poezia
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
Negoițescu nu suflă o vorbă în cele trei texte programatice pe care le-am citat și prin care se recomandă Cercul Literar de la Sibiu. Cred că este o omisiune semnificativă sau elocventă. În prefața la Un roman epistolar I. Negoițescu problematizează într-un mod definitoriu ceea ce am putea numi contradicțiile interne ale cerchismului, rezultând din lupta tinerilor scriitori cu ei înșiși pentru construcția personalității lor artistice. Estetismul nu era o invenție a altora, iar denumirea acuzatoare "esteții din Ardeal" nu era
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Ei conștientizează prea tîrziu o stare de fapt pe care au ignorat-o nepermis de multă vreme. Carmen Firan este o scriitoare foarte atentă la micile probleme ale cotidianului. Fină observatoare a universului casnic, dotată cu spirit de analiză, autoarea problematizează în permanență. Fără a rupe gura tîrgului, proza sa - care poartă o evidentă tentă feminină și, pe alocuri, amprenta poetei Carmen Firan - se citește cu interes tocmai prin această potențialitate a ei de a atrage atenția asupra bolilor care macină
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
în care cele două populații, după îndelungi și epuizante încercări de exterminare reciprocă, ajung la un fel de înțelegere pașnică, pe care însă o vor sabota cu orice prilej. Evident, românul lui Sînger are un filon foarte actual astăzi pentru că problematizează ură etnică, vrăjmășia între oameni care împart același teritoriu, si care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
a esteticii și seducției. Totodată, mi se pare că sub semnul conceperii ei stau, foarte bine, cele două cărți pe care urmează să le prezint: Corpul ca obiect de artă a lui Henri-Pierre Jeudy și Anestetica lui Neal Leich. Ambele problematizează o chestiune implicită în secvență pe care am rememorat-o din filmul lui Cameron: potențialul de seducție al esteticului, felul în care acesta de pe urma insinuează, conotează, amplifica și inspiră evenimente din cotidianul pe care aparent nu îl investim cu semnificații
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
carte "grea" și cu pretenții elitiste în fond, fermecătoare și rafinată ca stil, seducătoare în idei și atent frivolă, ca o causerie. Discuția are întotdeauna un background teoretic solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în discuție poezia și proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]