375 matches
-
comportamentali ai vulnerabilității individuale sunt studiați în contextul stresorilor din mediul înconjurător: familial și extrafamilial. Așa cum afirmă și Ciompi, 1990, nici un factor unic, fie el biologic sau psihosocial nu poate explica variația simptomatologiei și evoluției schizofreniei. Pe de altă parte, procesualitatea morbidă poate fi înțeleasă numai prin postularea unei dinamici non lineare între biologic și realitatea socială. Ciompi, 1988; 1990; 1991, atrage atenția asupra lipsei noastre de cunostințe asupra interacțiunilor continui care se petrec între individul vulnerabil și influențele stabilizatoare sau
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca atare, sunt și studiate sub forma stereotipurilor etnice"184, în timp ce în sens larg se ocupă cu investigarea oricărei reprezentări a realității. Într-o cercetare axată pe procesul tratamentului cognitiv al informației influențat de categorizările stereotipe, Luminița Iacob discută despre procesualitatea etnostereotipurilor, susținând că "autostereotipul este mai puternic decât sursa mesajului"185. Sintetizând, Iacob susține că același text, împreună cu etichete etnice diferite și factori contextuali diferiți, generează o incongruență, în timp ce din alăturarea aceluiași text cu etichete etnice comune și cu factori
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
California, Conari Press, 2001. Craig, Edward (ed.), The Shorter Routlegde Encyclopedia of Philosophy, London, Routledge, 2005. Cruz, Lara, Frijhoff, Willem (eds.), Myth in History, History in Myth, Leiden, Brill, 2009. Culda, Lucian, Sociologia procesual-organică, București, Editura Licorna, 1998; Lucian Culda, Procesualitatea socială, București, Editura Licorna, 1994. Dale, Van, Groot woordenboek van de Nederlandse taal (Utrecht/Antrewp: Van Dale Lexicografie, 2008). Dicționar de psihologie socială, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Dijker, Anton J. M., Cognitive and Emotional aspects of Stereotype. A
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
imagologie istorică este cel al lui Dan. A. Lăzărescu, apărut în revista "Argeșul" în iulie 1967. 178 Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, op. cit, p. 11. 179 Ibidem, p. 12. 180 Lucian Culda, Sociologia procesual-organică, București, Editura Licorna, 1998; Lucian Culda, Procesualitatea socială, București, Editura Licorna, 1994. 181 Ion Chiciudean, Bogdan-Alexandru Halic, op. cit., p. 32. 182 Bogdan-Alexandru Halic, Ion Chiciudean, Analiza imaginii organizațiilor, București, Editura comunicare.ro, 2004, p. 24. 183 Luminița Mihaela Iacob, Etnopsihologie și imagologie. Sinteze și cercetări, Iași, Editura
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în Baltagul trece, mai vizibil marcat, ori, dimpotrivă, mai estompat, prin „narator”: însă, oare, mereu cu aceleași implicații și sugestii (de perspectivă, de tonalitate, de „coloratură” a unor răsfrângeri stilistice în configurarea/ edificarea personajelor și a raporturilor lor, într-o procesualitate a devenirii, „lentă” - mai curând nebruscată, „fluidă” -, dar sigură), în eclerajul naratorial (arhitectură voit nereliefată, aproape evanescentă, a montajului-joc de ordinul „punctului de vedere” și al unei sadoveniene glisări a „vocilor” din text) imprimat curgerii verbale a întregului? „În închipuirea
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
existență subalternă a acestei lumi față de un centru ordonator definit global drept Occidentul sau ceva mai restrâns, Europa. În cele din urmă, este vorba de un tropism cultural. Deformarea intră în sfera simulacrului, în simulacru evidențiindu-se cu precădere deformarea, procesualitatea unui mimetism dereglat, derealizat. Cultura personajelor lui Caragiale înscrisă în conduita lor este o cultură a simulacrelor, care creează discursuri supraponderale. Enormitatea și mon- struosul devin expresiile unei stilistici identitare în încer- carea de a regla distanța față de Centru.
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
teoretico-aplicative în planul comunicării didactice Relaționând aspectele teoretice prezentate supra pentru comunicarea interumană, în general, cu valențele particulare ale contextului didactic, se remarcă o serie de elemente caracteristice acestui nivel: ca relație, valori subiective/intersubiective, contextuale, normate, ca interacțiune, ca procesualitate, planul comunicării de tip didactic (avut în vedere aici) este unul care-și nuanțează ipostazele, statutul, tocmai prin prisma componentelor care-i conferă individualitate (preponderent, prin educatori și educați, prin relațiile dintre aceștia, prin coordonatele demersului instructiv-educativ în care se
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
gândire, relații socioperceptive, limbaj perceptiv, relații de comunicare, afectivitate, relații preferențiale, aptitudini și deprinderi, relații funcționale, însușiri temperamentale, dimensiunea dominare - supunere. În conformitate cu acestea, asistăm la cristalizarea unor rețele comunicative și socioafective puternic individualizate. Important de menționat, la nivelul dinamicii și procesualității relațiilor interpersonale, este faptul că influența educațională poate funcționa și drept criteriu de analiză a interacțiunilor din clasa de elevi (Ullich, 1995): - relații de cooperare: bazate pe coordonarea eforturilor în vederea realizării unui obiectiv comun; - relații de competiție: bazate pe rivalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
știe să întrebuințeze astfel de cunoștințe cu un scop rațional și util vieții sale. În acest sens, el are nevoie să fie instruit, instrucția fiind mijlocul principal prin care se atinge scopul educației. Credința sa era că educația este o procesualitate care se derulează după anumite principii, și anume: conformitatea educației cu natura, conformitatea educației și învățământului cu vârsta elevilor. Despre principiul conformității cu natura, Comenius avea să noteze următoarea judecată de valoare: ,,Să urmăm natura, s-o imităm. Așa cum natura
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
întâi n-a fost în simțuri”, de unde rezultă că ideile se formează ca o consecință a impresiilor provocate de acțiunea lucrurilor exterioare asupra organelor noastre de simț. În schimb, inteligența umană nu înseamnă doar simple percepții, ci ea semnifică o procesualitate în urma căreia rezultă idei abstracte sau combinații de idei variate. În concluzie, inteligența umană se poate dezvolta numai dacă este stimulată de impresiile sau percepțiile lumii externe. Filosoful empirist considera că nu există idei înnăscute, că la naștere intelectul este
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
oricărui ideal educațional impus, ci și oricărei voințe de a preciza metodele de acțiune, deoarece actul educativ trebuia să fie un act de creație unic și irepetabil, căci altminteri nu se mai poate vorbi despre act educativ. Educația este o procesualitate continuă și irepetabilă, în care actorii sociali ai educației se schimbă și-și modelează necontenit metodele de predare, iar subiecții educogeni își remodelează și își schimbă permanent orizontul cunoașterii. DIMENSIUNI PEDAGOGICE ROMÂNEȘTI ÎN SECOLUL XIX După evenimentele de la 1848, mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
considerente, Dewey a elaborat teoria imaturității copilului, în cadrul căreia filosoful american nu mai aborda acest stadiu psihopedagogic ca pe un aspect negativ specific vârstelor mici, așa cum îl evalua vechea pedagogie, ci ca pe o forță pozitivă care trebuie să asigure procesualitatea continuă a dezvoltării. În optica sa, imaturitatea se caracterizează prin dependență (copilul rămâne multă vreme dependent de adult) și plasticitate (copilul dobândește capacitatea de a învăța). O asemenea abilitate de a învăța și curiozitatea inerentă acesteia nu trebuie să dispară
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a experienței. Dewey formula o poziție diferită față de pedagogia tradițională în ceea ce privește scopul educației. Admiterea unui scop în educație ar însemna impunerea acestuia din exterior, de către societate, fapt care ar contrazice ideea de democrație. Scopul educației rămâne educația în sine ca procesualitate, prin care se asigură insului uman o continuă creștere. Asemenea idee a fost criticată de contemporanii săi, în timp ce teza privitoare la creșterea standardelor educative ale instrucției și a preocupării constante pentru formarea capacității elevului de a-și adapta permanent activitatea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
secolului al XIX-lea, care anunța schimbări importante pentru toți locuitorii Principatelor Române. O abordare în construcția căreia nu am fi izbutit fără a încerca să înțelegem, într-o manieră integratoare, specificul acestei comunități, identitatea și alteritatea gândite într-o procesualitate istorică. Perioada supusă investigației noastre nu a fost aleasă întâmplător. Ne-am oprit asupra intervalului 1848- 1859 pentru că el coincide cu o serie de înnoiri cărora societatea românească din cele două Principate a trebuit să le răspundă, într-un efort
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
asigură ordinea socială. Deplasarea este însoțită de centrarea tot mai accentuată pe individ, iar ulterior o schimbare notabilă a sensului, a. devenind sinonimă cu o serie de alte noțiuni precum frustrarea, starea de nesiguranță, înstrăinarea, izolarea psihică etc. Integrarea socială procesualitatea interacțiunilor dintre individ sau grup și mediul social specific sau integral, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților. „Integratul” poate fi o persoană cât și un grup de persoane, o categorie socială, o organizație, o comunitate teritorială, un
ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
și la structura în sine a spațiului personificat de Enitharmon că proces morfodinamic, iar nu ca o existență absolută și inerta (spațiul newtonian). Poate că Blake personifica spațiul printr-un personaj feminin viu, perechea lui Los-timpul, tocmai pentru a sublinia procesualitatea adîncă a "țeserii" sale. Enitharmon este astfel reprezentată teșind la Războaiele de Țesut (Looms) cu suveici (shuttles), vîrtelnițe (reels), fuse (spindles) și alte instrumente de țesut. Spațiul blakean este o "țesătura" de procese-intercorelări evenimențiale transcendentale și fizice, sau materio-spirituale. Un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slavă Domnului, sînt "întrupări mai aspre" decît figurile cerești (culori, fructe cerești etc.), care se nasc și pier așa cum s-au născut. Potrivit lui Böhme, așadar, Dumnezeu poate crea (în veșnicie) și lucruri temporare, trecătoare, cu alte cuvinte există o anume procesualitate și în sfera eternității. Sufletul omului lucrează cu Tatăl la aceste forme cerești 152. Creația are astfel scopul de a izbăvi de întuneric "salnitrul" stricat, pentru a naște iar în locus-ul stricat o nouă oaste de îngeri: oamenii. Crearea oamenilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Teatrul de la origini și până azi (1973), de fapt un al patrulea volum al Istoriei literaturii universale. Fără a insista asupra unor aspecte lăturalnice, D. abordează și aici probleme în litigiu și umple lacune teoretice. Literatura dramatică este urmărită în procesualitatea și determinările ei istorice, spațiul comentariului sporind odată cu înflorirea creației și evoluția tot mai complexă a fenomenului teatral. Adresându-se viitorilor actori, această scurtă istorie a teatrului universal prezintă și aspecte specifice profesiunii scenice. În alte lucrări, judecată de valoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
originea în latinescul virtus, care înseamnă „putere”, „forță”. În filosofia Evului Mediu, virtualul se referea la acel ceva care exista ca putință, și nu ca act. Virtualul nu se opune realului sau realizabilului, ci actualului, „prezentificării” de acum. Virtualizarea, ca procesualitate, înseamnă o mișcare inversă actualizării, de mutare a unui lucru sau a unei activități în sfera posibilului, a evoluțiilor și capriciilor ulterioare, a indeterminării spațiale și temporale. Ea nu are nimic negativ în sine, ci ține de acea putere a
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
școlare; autoformarea socială, ca ansamblu de practici de învățare a unor tipuri de relaționări și comprehensiuni reciproce prin participarea efectivă la dinamica grupurilor sociale; autoformarea cognitivă, adică învățarea, interiorizarea și inventarea unor reguli de învățare, însușirea strategiilor de învățare, ca procesualitate de grad superior; în fine, conștientizarea metodologiei învățării. De bună seamă că lista de mai sus poate fi modulată, îmbogățită, nuanțată; ceea ce este sigur este că toate ipostazele se întrepătrund parțial, se potențează reciproc, se presupun unele în altele. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Managementul cunoașterii esteă Ăo manieră de a examina mecanismele care facilitează procesele critice de organizare, de evaluare a performanței și dezvoltării soluțiilor practice antrenate de unul sau mai multe obiective (Chiuță, 2002). Cu alte cuvinte, această realitate rezidă în acea procesualitate complexă de fructificare, de cogenerare și creare permanentă a unei dinamici a cunoașterii, care să o facă fertilă și aplicativă. La nivelul unei entități oarecare centrată pe căutarea și transmiterea savoir-ului (cazul școlii, de pildă), obiectivele fundamentale ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
ordin -, cea digitală. A deține deprinderi minimale de manipulare a noilor tehnologii constituie o condiție necesară activării acestui mod de a face educație. Conceptul de e-learning prezintă și o latură complexă (vezi Viens, Wzrsch, 2004, p. 182), întrucât alianța dintre procesualitatea învățării și contextul tehnologic ridică o serie de probleme. Să le trecem succint în revistă. În primul rând, cele două elemente pretind o anumită punere de acord și o compatibilizare, neștiindu-se cu siguranță care dintre ele va face mai
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mai multe locuri (prin informații detaliate, prin sinteze, prin temele de rezolvat), dar și în mai multe locuri (acasă, în centrele de resurse, în biblioteci, în parc, în tren etc.), în funcție de performativitatea tehnologiei pe care o posezi. Actul educativ, ca procesualitate, suportă o intervenție minimală a formatorului, iar aceasta este destul de evanescentă. În principiu, poți intra în relație cu formatorul sau cu alți coechipieri ai activității de învățare. Trebuie să te rezumi însă la transmiterea acelor cunoștințe, stări și valorizări pe
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și comentarii ce ni s-au părut mai importante. Să ilustrăm cu un exemplu concret schema de mai jos (care este ea însăși doar o variantă a posibilelor combinații de efecte cumulative), oferit tot de B. Hennessy. Este vorba de procesualitatea luării deciziei din partea unei tinere americane de a se înscrie în Partidul Republican. Atunci B ar putea reprezenta influența familiei (ambii părinți fiind republicani), iar C - influența unei prietene apropiate, pe care la momentul T2 tocmai a întâlnit-o la
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și stima de sine. 3. A comunica presupune conștientizarea nevoilor celuilalt. 4. A comunica presupune a ști să asculți. 5. A comunica presupune a înțelege mesajele. 6. A comunica presupune a da feedback-uri. 7. A comunica presupune a înțelege procesualitatea unei relații. 8. A comunica presupune a ști să iți exprimi sentimentele. 9. A comunica presupune a accepta conflictele. 10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor. Eficiența procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilități: Ascultarea activă - capacitatea de
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]