240 matches
-
de țărani; tatăl său încasa birurile. Vespasianus a urmat cariera de soldat, a devenit tribun în Tracia, chestor în Creta și la Cyrene, legat al Legiunii a doua Augusta în Germania și Britannia, consul (în anul 51 d.Hr.) și proconsul în Africa. A căzut în dizgrație deoarece, atunci când Nero cânta, el adormea imediat; a fost trimis să înăbușe revolta din Judaea. Vexillatio: gruparea provizorie, într-un singur corp militar, a mai multor mici contingente (centurii, manipuluri și cohorte) provenind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și slăbiciunile potentaților epocii. Și au sfîrșit prin a dirija totul după bunul lor plac, "impunînd majoritatea subiectelor lor cotidiene conversațiilor și discursurilor"306. Balzac deja compara puterea lor cu aceea a conducătorilor Statelor: "A fi ziarist înseamnă a fi proconsul în republica literelor. Cine poate spune orice, ajunge să poată face orice! Maxima îi aparține lui Napoleon și se înțelege de la sine"307. O dată cu ei, s-a extins stăpînirea opiniei asupra societăților noastre, în detrimentul rațiunii și al tradiției. Poate înfrunta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
porunca împăratului, aplicau dreptul constrângerii (ius coercitionis) numelui de creștin (nomen christianum); acuzația implicită din rescriptul lui Traian din 112 p.Chr. către Plinius cel Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre religia ilicită și tradițiile romane. În opinia păgânilor creștinii răspândeau niște adevăruri absurde și abandonau legea străbunilor, înțeleasă nu ca lege juridică ci ca un obicei social (pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
el, membrii familiei sale, îngăduindu-i să-și continue cariera militară ca și până atunci (cf. Fap 16). Situații analoge aflăm despre veteranul macedonean Gaius din Derbe, convertit la Evanghelie (Fap 19, 29 și 20, 4) și despre Sergius Paulus, proconsulul Ciprului (44 p.Chr.), care, înconjurându-se anterior de niște magi, se convertește (cf. Fap 13, 7-12) în urma unor semne miraculoase săvârșite de Paul la Pafos, în fața lui. Atitudinii inconfundabile a Bisericii timpurii i s-ar putea opune Predica de pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și prietenii lui cei mai apropiați (cf. Fap 10, 24.48), foarte probabil soldați, ca și cei din casa Cezarului (Filip 4, 22). Tot astfel, la creștinism au aderat Manain care crescuse împreună cu Irod Tetrarhul (Fap 13, 1), Sergius Paulus, proconsulul roman din insula Pafos, care a crezut în Evanghelie, temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
forma de rezistență nonviolentă, oferind un mare ajutor Imperiului prin rugăciune (concordanță cu Origene!), capabilă să îndepărteze orice manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă, ne este prezentat în Ad Scapulam, 5: proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, după ce a executat câțiva creștini, renunță la persecuție în timp ce alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care îi determina pe antagoniști să caute adevărul și să-l urmeze. Păgânii nu trebuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de stat, care, prin răspândirea lor, acționau în detrimentul religiei romane și, chiar mai mult, tindeau să se universalizeze. Universalizarea creștinismului era un fapt împlinit, pe când cea a maniheilor se afla încă la începutul ascensiunii sale, pătrunsese în Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea lumească (militia saeculi) cu săvârșirea răului (malefacere), recrutul opune afirmației proconsulului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea lumească (militia saeculi) cu săvârșirea răului (malefacere), recrutul opune afirmației proconsulului o concepție revoluționară politico-religioasă, inacceptabilă în ochii autorității civile a cărei politică era întemeiată pe baze religioase în fața unui creștinism care se propaga prin concepții opuse, implicând semnificații socio-politice. Refuzul pronunțării numelui în fața lui Dio nu este rezultatul disprețului față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre opoziția dintre lupta pentru lume și cea pentru Dumnezeu, concepție care ajunge la Apostolul Paul (cf. 2Tim 2, 3-4) și se referă la armata lui Cristos, care a căpătat în mentalitatea creștină o largă răspândire și evoluții ulterioare. Tentativele proconsulului s-au dovedit neputincioase, neizbutind să-l convingă să renunțe la atitudinea sa. Nu a avut vreo influență încurajatoare nici măcar aflarea veștii că unii creștini prestau serviciul militar chiar și în garda imperială, dându-i de înțeles că se putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chestiunea în mod amiabil. Răspunsul neutral al recrutului denotă o conștiință rafinată, cu o ținută responsabilă specifică unui creștin autentic și un respect edificator față de opiniile altora, este urmat de cel al tatălui său, Fabius Victor, care se adresează asemănător proconsulului care îi cerea sfătuirea fiului. Considerând contextul în care sunt pronunțate aceste fraze putem observa că, dacă pe de o parte este afirmată deplina libertate de conștiință a individului, pe de alta pare să apară o confruntare între creștinii, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oricare ar fi aceea, să ne dea pace și prosperitate nouă și tuturor supușilor noștri. Acordând toată atenția comunității creștinilor, ambii împărați porunceau restituirea lăcașurilor de cult și a bunurilor care au aparținut comunității lor. Textul se referă la Anulinus, proconsulul Africii; printr-o altă dispoziție imperială i se cere explicit restituirea bunurilor Bisericii, fie pentru că nu a reușit îndeplinirea efectivă a primei porunci, fie pentru că a fost denunțat, cerându-i-se acum cea mai deplină ascultare. Primele disensiuni ale lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
călătoriseră mai puțin decât ea14. Yourcenar îl surprinde cum nu se poate mai bine pe romanul Hadrian în timpul acestor aventuri, ca și în timpul uneia fatale, când Antinous se îneacă în Nil. Aceștia sunt bărbați care călătoresc în compania altor bărbați: proconsuli, vasali, stareți, vrăjitori, chiar pederastul Cyprien, unul din asistenții lui Zenon din Piatra filozofală. Scriitoarea este acea femeie ciudată care nu-și găsește locul și care pare să se imagineze în compania lor ca un alt bărbat. Gustave Flaubert în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe aceea de a-și fi pierdut soția. Ovidiu îi urează să se poată consola repede, căsătorindu-se din nou într-un an. Cine era acest Gallius? Era tatăl adoptiv al lui Annaeus Novatus, fratele filosofului Seneca, care a fost proconsul la Achaia pe când Sfântul Paul predica în Corint 181. Fiind născut în anul 13 î.H., avea patruzeci de ani pe vremea relegării lui Ovidiu. Având o bună pregătire retorică, a încercat să își deschidă o cale spre Mecena, printr-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu Augustus și loialitatea cerută de îndatoririle politice care i-au fost încredințate cu generozitate de împărat. De obicei se citează 337 ca adeziune sinceră a lui Paulus Fabius Maximus la regimul lui Augustus reforma calendarului pe care el, ca proconsul al provinciei Asia (poate în anul 10/9 î.H.), a realizat-o stabilind ca anul oficial și intrarea în serviciu a funcționarilor publici să înceapă în ziua de naștere a lui Augustus (23 august). Așa cum ne demonstrează și Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decide să dea Galia transalpină Senatului. De acum înainte, această provincie ia numele de Gallia Narbonensis, Galia narboneză. Ea este administrată de Senat, care trimite acolo un guvernator ales pentru un an dintre foștii *pretori. El poartă titlul ofocial de *proconsul și are reședința la Narbonne. Cele trei Galii. Sub acest nume, Tres Galliae, desemnează sursele ansamblul Galiei pletoase pe care Augustus, între 16 și 13 î.I.C., o divizează în trei provincii. Aceste provincii sînt conduse de cîte un guvernator
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și procuratorul. Guvernatorul se ocupă energic de protecția provinciei, de menținerea păcii și respectarea legilor. Ajutat de serviciul său sau officium, întrunește tribunale în principalele orașe ale provinciei. El afirmă în felul acesta prezența Romei în inima ținutului. La Narbonne, proconsulul, ajutat de chestorul său, are și funcții financiare. În celelalte provincii, finanțele sînt rezervate procuratorilor-cavaleri, aflați direct în serviciul împăratului, care îi plătește după rangul lor în carieră. Pentru posturile foarte importante, cadrul provincial este depășit. Doi procuratori supervizează ansamblul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
viața economică a Curții, să comande garda regelui, să-i prezideze tribunalul, să controleze pe toți cei recomandați. La sfîrșitul sec. al VII-lea, familia Pippinizilor reușește ca această funcție să fie ereditară, ceea ce îi va permite accesul la tron. Proconsul. Nume dat guvernatorului ales de Senatul Romei pentru a administra o provincie senatorială fără legiune. În Galia este cazul provinciei Narbonnaise. Procurator. Funcționar luat în ordinul cavalerilor și însărcinat cu un sector administrativ și financiar. În unele cazuri, procuratorul poate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
emis o lege care acordă amnistierea lui Br? tianu ? i a tuturor politicienilor �r? spunz? tori� de declan? area r? zboiului �mpotriva Germaniei 112. Fostul ambasador austriac, Contele Czernin, s? a �ntors la Bucure? ți; putea acum s? joace rolul de �proconsul� la care aspirase dintotdeauna. Generalul Berthelot ? i misiunea militar? francez? au fost obligă? i s? p? r? seasc? Ia? ul. La plecarea lor, regele, regina ? i, fire? te, Iorga le? au spus la revedere de pe peronul g? rîi. Ceremonia de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i na? ionaliste extremiste�19, afirm? Heinen. Hitler preferă s?? i fac? curte regelui Carol dec�ț s? coopereze cu Legiunea, �n ciuda simpatiilor lui platonice. Acesta este motivul pentru care nu �ncuraja revizionismul maghiar. Carol avea o bun? ? ans? de a deveni proconsulul lui Hitler; tocmai din cauza simpatiilor sale prooccidentale a pierdut Carol aceast? ? ans?. �n ianuarie 1941, ? în�nd cont de interesele Germaniei, Hitler i? a dat m�n? liber? lui Antonescu că s? anihileze Legiunea 20. Goering afirmă cu sinceritate �n 1937: �F? r? Rom
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nevoit? s? trag? c�teva concluzii dureroase. Rom�nia a fost obligat? s? renun? e la neutralitatea ei absolut? pe care o respectase �ntre cele dou? surori latine 88. �n prim? vară lui 1939, Carol, care avea ? ansa de a deveni un proconsul german �n Rom�nia, a pierdut? o definitiv. Hitler era acum pornit s? distrug? Polonia. Nu mai devreme dec�ț la 2 aprilie, Iorga a considerat c? este de datoria lui s?? i sprijine pe polonezi. �n s? pt? m�nile urm? toare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]