558 matches
-
după chipul lui Dumnezeu, rațiune, simțire și voință liberă, căzând din ascultare, prin înșelăciune diavolească, vor purta pecetea păcatului și îl vor transmite tuturor urmașilor, alterând întreaga creație. Pentru restabilirea ordinii în creație Dumnezeu îl folosește pe Adam prin darul procreației, chiar dacă progenitura lui se va scufunda și mai rău în păcat. „La plinirea vremii”, femeia va acorda credit integral cuvântului Divin, ascultând împotriva rațiunii firești, alterată, de rațiunea voinței Divine ce s-a făcut cunoscută prin înger. „Iată, roaba Domnului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
genomului uman O intervenție destinată să modifice genomul uman nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice sau terapeutice și numai dacă nu are drept scop introducerea unei modificări în genomul descendenților. Articolul 14 Nealegerea sexului Utilizarea tehnicilor de procreație asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sex. Capitolul 5 Cercetarea științifică Articolul 15 Regulă generală Cercetarea științifică în domeniul biologiei și medicinei se exercită liber, sub
CONVENŢIE EUROPEANĂ din 4 aprilie 1997 pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133053_a_134382]
-
nu are sânge, limfa sa fiind o ipostază intermediară a materiei. Trecerea spre ceva ar fi o depășire a preexistenței în care se află, o pierdere a latențelor simbolice. El reprezintă doar tentația realului, deși posedș ca virtualitate latența unei procreații pancosmice.”<ref id=”28”>ibidem, p. 103</ref> Natura dezlănțuită în După melci e o ipostază „a demoniacului ca cealaltă fațetă a sacrului”<ref id=”29”>ibidem, p. 109</ref>, care în anumite condiții se revelează ca teroare, kratofanie, e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trufașul rege sumerian Ghilgameș, de iubirea căruia a vrut să se elibereze, de aceea l-a omorât. S-a răzgândit însă, a mers în infern unde, prin magie, l-a readus la viață. Astharte este zeița feniciană a frumuseții, fecundității, procreației și patroana prostituatelor sacre din temple. Este asimilată cu Inanna și cu Ishtar. Fenicia s-a aflat în teritoriul de pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane, cu orașe vestite: Byblos, Ugarit, Sidon, Tyr, cu economie și cultură înfloritoare în mileniile II
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dumuzi: totul pare să se explice prin mânia Inannei când își găsește soțul instalat glorios pe tronul ei. Această explicație romanescă pare să cuprindă o idee mai arhaică: "moartea" rituală și, deci, reversibilă însoțește, inevitabil, orice act de creație sau procreație. Regii din Sumer ca și, mai târziu, regii akkadieni, îl întruchipează pe Dumuzi în hieros gamos cu Inanna 21. Aceasta presupune, mai mult sau mai puțin, acceptarea "morții" rituale a regelui, în acest caz, trebuie să bănuim, în spatele narațiunii transmise
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
O inițiere implică "moartea" și "renașterea" novicelui, adică nașterea sa către un mod de existență superior. Se obține "moartea" rituală printr-o "jertfire" sau printr-un regressus ad uterum simbolice. Echivalența acestor două metode implică asimilarea "morții sacrificiale" cu o "procreație". După cum proclamă Satapatha Brahmana (XI, 2,1,1), "omul se naște de trei ori: prima oară când îl nasc părinții săi, a doua oară când sacrifică., a treia oară când moare și este incinerat și, prin aceasta, intră din nou
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
si), Svetaketu!" 37 Este vorba de omologarea locurilor sacriiiciale cu structurile lumii de dincolo, ale Parjanyei, ale lurnii de aici, ale bărbatului și ale femeii (cf. Brih. Up., VI, 2, 9-15; Chănd. Up., V, 4, 1-10, 2). 38 "Lumina este procreație" (jyotir prajanaman) zice Satapatha Br. (VIII, 7, 2,16-17). Ea "este puterea procreatoare" (Taitt. Șam., VII, 1,1,1). Cf. M. Eliade, Mephisiopheles et l'androgyne, p. 27; id., "Spirit, Light and Seed", pp. 3 sq. 39 Chăndogya Up. (III
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
parte, scenariul inițiatic. În acest caz, trebuie presupus că era vorba de sacramente pe jumătate uitate, care își pierduseră semnificația primordială. Dacă inițierea eleusiniană făcea posibile astfel de experiențe "primordiale", care revelau misterul și sacralitatea hranei, a activității sexuale, a procreației, a morții rituale - Eleusis merita, pe bună dreptate, renumele său de "loc sfânt" și de sursă de "miracole". Totuși, este greu de crezut că inițierea supremă se limita la o anamneză de sacramente arhaice. Eleusis descoperise, cu siguranță, o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa minimal-liberală nu este deloc una comună astăzi, când deciziile se iau mai degrabă în raport cu opinia publică (a majorității), nu în urma unei analize critice a implicațiilor morale și a consecințelor. Volumul discută o nouă posibilitate: apariția de vieți umane prin procreație artificială, cu alte cuvinte posibilitatea de a crea indivizi sau de a-i regenera prin intermediul tehnologiilor genetice. Totul în contextul unei reglementări internaționale radicale, dar ambigue, și al unei dezbateri etice aprinse. Cartea are trei părți, dintre care primele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
și am bănuit doar câteva lucruri legate de mentalitate. Acum aflăm că „bărbatul se amuză și este mai degrabă galant, în timp ce fata se vede deja măritată după prima strângere de mână“, că Biserica recomandase o poziție sexuală anume pentru reușita procreației, că singurul pretext acceptat pentru o răpire, oricât de scandaloasă ar fi fost ea, era iubirea („am căzut la dragoste cu ea“, o să spună răpitorul), că onoarea unei femei o constituia păstrea virginității până la căsătorie (în caz contrar, devenea rușinea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a fost doctorul Nicolae Păulescu, a făcut ca nimeni altul distincția dintre amorul instinct al vieții și amorulpatimă pustiitoare. Instinctul sexual în funcția lui normală e legat de o anumită voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin care se asigură procreația. În lumea animală, el funcționează în chip inconștient numai în această direcție normală. Omul, bucurându-se de libertatea ontologică, are facultatea să separe scopul determinat al instinctului, care e procreația, de mijlocul lui de realizare, care e voluptatea, și să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin care se asigură procreația. În lumea animală, el funcționează în chip inconștient numai în această direcție normală. Omul, bucurându-se de libertatea ontologică, are facultatea să separe scopul determinat al instinctului, care e procreația, de mijlocul lui de realizare, care e voluptatea, și să transforme voluptatea în scop unic al iubirii. Devierea instinctului de la scopul procreator și consumarea lui în voluptatea sterilă constituie patima desfrâului. Exact așa înțelege lucrurile Ioan Damaschin și mai limpede
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
starea naturală. Contractele din starea de natură nu sunt numai expresia interesului egoist, ci și expresia sociabilității. Spre exemplu, există în starea naturală societatea conjugală "alcătuită printr-un contract voluntar între bărbat și femeie"47 al cărui scop principal este procreația și creșterea copiilor, dar care "aduce cu sine și sprijinul reciproc, ajutorul și comuniunea de interese"48. Aceste scopuri ale căsniciei, afirmă Locke, "pot fi atinse atât sub o cârmuire politică, cât și în starea naturală"49. Contractul prin care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și tuturor nu este incompatibilă cu libertatea de a acționa după propria voință, în acord cu spontaneitatea facultăților, în situațiile care nu sunt reglementate legal. Spre exemplu, în cazul familiei, magistratul nu poate interveni decât în controversele ce apar în legătură cu procreația și cu ajutorul mutual; în rest, cu privire la celelalte aspecte, membrii familiei au toată libertatea de a decide după cum cred de cuviință 8. Dar, înainte de toate, a fi liber în societatea civilă înseamnă a fi liber față de orice putere absolută arbitrară, adică
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este, într-un fel sau altul, răscumpărată de un sentiment ori de o necesitate. Dimpotrivă, celei care flirtează nu i se poate găsi nicio scuză. Greșeala săvârșită pe jumătate de aceasta nu-și află justificarea nici în dragoste, nici în procreație, nici în necesitate. Ea nu caută decât plăcerea, satisfacția personală, ceea ce este vrednic de cel mai adânc dispreț. Efemer și egoist, flirtul mai are un neajuns în ochii oamenilor de bună-credință: nu este sincer, cum trebuie să fie adevărata dragoste
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în fine moraliștii, constă în faptul că acesta "se mărginește aproape întotdeauna și în mod deliberat la mărunțișurile exterioare ale dragostei"63. Este steril, gratuit, în vreme ce iubirea, așa cum este înfățișată ea în tradiția creștină, se continuă și se concretizează în procreație. După cum avertizează de altminteri medicii și clericii, refuzând să procreeze, cei care practică flirtul nu numai că refuză să asigure reînnoirea generațiilor, dar se și condamnă pe ei înșiși la pierzanie. Se condamnă la degenerescență morală și fizică. Ca și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
momentului, pe când un Mano lache Costache Epureanu, un Gheorghe Vernescu, un Nicolae Blaremberg, pe lângă că nu erau legați prin solidaritatea ideilor, dar nici nu reprezentau lucruri noi în domeniul politic și social. Erau, firește, exemplare alese, însă fără putere de procreație. Pe banca ministerială, la guvern, nu aduceau mai mult decât personalitatea lor distinsă, dar nimic mai mult. De aceea nici unul din ei n-a lăsat urmașilor dovezile* activității lor publice. Toți erau exemplare terminale ale unei rase politice. Partidul liberal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
primează preocuparea părinților pentru o judicioasă hrănire. Vârsta școlară se manifestă prin trecerea în plan secundar al dispoziției de joacă și impune atenției studiul disciplinelor gimnaziale, iar adolescența se impune prin explozia întrebărilor legate de propriul corp, de sex și procreație. Adultul are preocupări legate de întemeierea unei familii și întreținerea ei, adică de bani și casă. Bătrânii sunt preocupați de pensii, de locul de veci de la cimitir și abia acum încep să se gândească mai serios la relația lor cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
câteva forme, căi, „șine” rigide ale creației se poate obiecta că nu am adăugat sau nu am Început cu „creația de carne”, cum o numește acel „sfânt al literelor” care a fost Unamuno, adică cu capacitatea cuiva de a procrea. Procreația, Însă, este o „valoare În sine”, este și nu este ceea ce numim valoare și, uneori, pentru a forța puțin lucrurile, putem zice că este o „falsă creație”; nu numai că „produce” ființe imperfecte, inapte de existență, dar nu rareori produce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pur și simplu, care vor distruge existența, viul și orice tip de speranță umană, acel „diavol printre noi” care, se pare, cu o feroce regularitate istorică, apare „printre noi” și Își impune puterea, Își construiește imperiul. E adevărat Însă că procreația, Într-o structură organizată cum e comunitatea umană, creează Familia, celulă nu numai a colectivității, dar și stâlp de rezistență și simbol. Sigur, nu puteam deosebi ceea ce noi, modernii, numim valoare, de valoarea familială și, ca și Biserica, credința, fie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Primul motiv care apare în acest fragment, absența dramatică a urmașilor, a fost „amendat” de exegeți, ca preocupare exclusivistă a împăraților; Constantin Noica identifică aici „fața luminoasă a devenirii întru devenire”, în opoziție cu trecerea mistuitoare revelată lui Hyperion. Obsesia procreației mai ales regale trebuie pusă în contextul grijii pentru fertilitatea lumii. Sub aspect pragmatic, regele fără moștenitori compromite regatul, îl face vulnerabil în fața luptelor pentru putere. La nivel spiritual, infertilitatea cuplului uns de divinitate este contagioasă și pune în pericol
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e un impotent narcist, slabă nădejde să înțeleagă mai mult din întreaga operă a acestuia, în care de altfel află "scene de vampirism", iar în Făt-Frumos din lacrimă constată că "această dragoste între o persoană și un tablou merge până la procreație homosexuală deși, după o concepție infantilă, pe cale bucală". Se vorbește apoi de "nediferențierea sexuală a lui Eminescu", despre grandomania acestuia, tot o "maladie narcistică", argumente aflând "în viața lui de toate zilele, dar mai ales în opera sa literară". Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sale interioare. Toate aventurile îi sunt îngăduite și vârsta sa și a seriei sale are caracterul unui moment absolut, ca trăire irepetabilă. De unde exaltarea "nouei generații". Și problema salvării îl preocupă și se întreabă asupra modalităților: mântuire în secol prin procreație sau creație, "experiența abisală" prin sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mijloacele de reproducție. Acum sunt bunuri de stat, însă, bineînțeles, în folosința întregului popor. Doar dirijarea vine de la centru și anticoncepționalele occidentale sunt interzise. Pe ideea asta aș întreba perechea prezidențială: ei cum au procedat de s-au oprit cu procreația? Dar ceilalți demnitari din cetate, care nici ei nu strălucesc prin hărnicie? Dar tânărul Nicușor? în escapadele lui cu cadânele, acestea aveau anticoncepționale sau le dădea el? Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa, spune
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]