2,781 matches
-
se cuvine precizarea că acel an a consemnat și debutul lui Mircea în alpinism. Traseul, o premieră absolută de altfel, prezenta în porțiunea lui de mijloc o surprinzătoare înclinare de grad zero, care, dacă e să ne luăm după limbajul profanilor, s-ar traduce prin termenul de orizontală. Ceea ce nu trebuie scăpat din vedere e aspectul, decisiv altminteri, privitor la etatea la care fratele meu binevoia să se afle. Bănuiesc că adjectivul „fragedă“ e cel care rezonează cel mai intim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar ideile, ci și ceea ce e mai important la o carte: titlul. Istoria locală a capodoperelor nescrise conținea titluri demne de marile literaturi ale lumii. Când ai găsit titlul, cartea e gata. Căutarea lui ocupa o bună parte din timpul profan destinat scrierii propriu-zise. Era o muncă istovitoare care Însă În cazul unei reușite te dispensa ani buni de deriziunea redactării textului. Titlurile Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire pe care orice regiment de Îngeri o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate meritorii În pregătirea de luptă și politică, o dată la câteva sute de ani. În timp profan, o dată pe lună. Unul ca el te poate fura și să rămâi totuși cu portmoneul plin, te poate viola și să rămâi virgină, să te strângă de gât și să poți cânta apoi arii din opere, să te Îngroape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gândea, iar restul exista doar sub forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochi plesnit, scurs. Uite și șoldurile, bucăți de tors... Titlul? Care altul decît Ceasul izgonirii din grădină? Pe ultima foaie e el. Cu palmele ca bătute-n cuie, pe-o cruce, dar pe-o cruce de carne, într-o "rugăciune profană". Se distinge și un fragment de sîn, cu sfîrcul vînăt, înghețat. Am revenit la începutul albumului, să mă asigur că nu halucinez. Femeia ridicată pe jumătate din iarbă sînt tot eu. Firele de mohor, lipite de coapse, mă sug ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au jefuit trupul în limba lor, au inițiat-o în tainele virtuozității dăruirii, a înnobilării lipsei de scrupule a pasiunii, în oferirea fără prejudecăți oricui, oriunde, oricât, frivolitatea era ridicată la rang de Opus, în care se îmbinau partitura incantațiilor profane cu oda descătușării și dezlănțuirii simțurilor, promulgând frenezia ciclonică a distrugerii a tot ceea ce era cumințenie, neprihănire, nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a ajuns grangur, spre cinstea lui și mirarea multora. Din acel moment și-a schimbat ținuta și comportamentul. Îmbrăca doar haine scumpe, devenise sobru și se străduia să folosească un limbaj elevat. Evident că nu făcea totul perfect, dar, pentru profani, părea că a devenit "alt om". Calitatea lui Gelu, cea mai apreciată de altfel, era că nu vorbea aproape deloc atunci cînd se afla într-o companie de oameni de înaltă cultură. Pentru Gelu familia era sfîntă și, deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice? Dumnezeu răspunde reproșurilor lui Ezdra prin gura îngerului Uriel („Focul lui Dumnezeu”): „Nu poți pricepe tainele cerești plecând de la realitățile pământești”. Ceea ce reprezintă un paradox incomprehensibil la nivelul istoriei profane are un înțeles, un sens puternic, la nivelul modelelor cerești. Dintr-odată, așadar, se tranșează între cele două lumi - a istoriei și a non-istoriei sau, dacă vrem, a unei istorii profane și a unei Istorii sacre -, două lumi total opuse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pământești”. Ceea ce reprezintă un paradox incomprehensibil la nivelul istoriei profane are un înțeles, un sens puternic, la nivelul modelelor cerești. Dintr-odată, așadar, se tranșează între cele două lumi - a istoriei și a non-istoriei sau, dacă vrem, a unei istorii profane și a unei Istorii sacre -, două lumi total opuse, dar condiționate reciproc, una așezată sub semnul arbitrariului uman, cealaltă sub semnul planului divinității. De unde și imposibilitatea, pentru un simplu muritor, de a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Seth au uitat atunci foarte repede uera physicae philosophiae disciplina moștenită de la strămoși, cunoaștere pe care Adam o stăpânea într-un mod cu totul firesc. Această uitare a fost însoțită de o reconvertire a „științei naturale” spre scopuri cu totul profane: „El (neamul decăzut al lui Seth) institui cu nerușinare arta ciudată a farmecelor, a miracolelor și practicile superstițioase ale magiei”. În paralel, cultul monoteist, decăzut, s-a preschimbat în cult politeist. Amestecul celor două seminții a dat naștere unei generații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfârșit, tot „tradițiile din vechime” ne informează că acea curiosarum rerum notitia („știința lucrurilor ciudate”) n-a pierit odată cu potopul, ci a fost salvată in extremis de către Ham, unul dintre fiii lui Noe. Ham fusese inițiat în „artele nelegiuite și profane”. „știind că nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu frații săi cei plini de virtute, o carte care păstra amintirea lor, el a săpat rețetele criminale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu frații săi cei plini de virtute, o carte care păstra amintirea lor, el a săpat rețetele criminale și tradițiile profane (scelestas artes ac profana commenta) pe niște bare de metal pe care apa nu putea să le strice și pe niște pietre foarte tari.” (Conl. 8,21) Așa a salvat el memoria malefică a omenirii. În paginile care urmează, îmi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este mult mai moderată. Ca reprezentant al elitei creștine (monahismul), interlocutorul lui Casian are tot dreptul să se reclame de la modelul de perfecțiune întruchipat de Seth, dar se ferește să transforme acest model într-un simbol al disprețului față de lumea „profană”. 8. Geneza 6,1-4 face, de asemenea, obiectul unui comentariu destul de amplu al lui Ioan Gură de Aur (Omilii la Geneză 22167). Pentru versetul „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu se lasă prinși în iubirea fiicelor oamenilor și, pentru a le obține, adoptă moravurile cetății pământene și se leapădă de cucernicia pe care o păstraseră în societatea sfântă (15,22). În opinia lui Augustin, fiii cetății cerești, acceptând dragostea profană a creaturilor, încalcă însăși regula virtuții, definită de el ca ordo amoris. Dar, insistă el, „îngerii, fiind pur și simplu spirite, pot oare întreține legături trupești cu femeile?”. În ceea ce-l privește, el refuză să creadă că îngerii sfinți ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sinoadele legate de controversa isihastă, disputa cu Akindin și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului, rugăciunea inimii, vederea luminii dumnezeiești și deosebirea dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale. În deplin acord cu Palamas, Stăniloae susține inferioritatea științei profane, inclusiv a filozofiei, față de învățătura Duhului Sfânt. În opinia sa, există, pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aici în discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului, rugăciunea inimii, vederea luminii dumnezeiești și deosebirea dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale. În deplin acord cu Palamas, Stăniloae susține inferioritatea științei profane, inclusiv a filozofiei, față de învățătura Duhului Sfânt. În opinia sa, există, pe de o parte, o știință intelectuală, al cărei motor principal este rațiunea omenească, și, pe de altă parte, o știință spirituală, transmisă omului prin har. Prima este naturală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!”tc "„Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus !”" Mărgărita Geică: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au curs râuri de cerneală despre romanul lui Dan Brown și despre documentul descoperit în Egipt. Ce-i adevăr și ce-i mistificare? Cristian Bădiliță: Sunt trei lucruri diferite, dar care au câteva puncte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă mie atâta zbucium și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile omului sunt făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atitudinea lor hotărâtă. La rândul lor au resimțit invidia și neînțelegerea fără ca pentru aceasta să piardă conștiința de sine. Trebuie să recunosc totuși, că îmi pare dificil a manifesta detașare fața situația deplorabilă a Bisericii și a teologiei. Lângă ura profană este și cea sacră. Unele cuvinte tăioase ar fi putut provoca diviziuni. Vreo glumă amuzantă a fost percepută ca sarcasm. Însă totdeauna am evitat defăimarea altor persoane. Chiar și când nu au recunoscut catolicitatea principiilor mele, când au pus la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în sensul originar al cuvântului, derivă din gr. myein = a închide (gura). Misterele sunt secrete, doctrine și culte despre care nu se vorbește cu cei neinițiati. Mistica este astfel acea religiozitate care nu vorbește despre propriile secrete în prezența urechilor profane, pentru a căuta mântuirea în intimitatea proprie. Iar din partea celor care doresc să se apropie de mister se dorește tăcerea. Fuga de lume, retragerea în sine, uniunea imediată cu sacrul, absolutul, divinul, divinitatea au fost considerate dintotdeauna caracteristicile misticii. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeule Preamărit, noi te lăudăm" lui dumnezeu Mammona sau Sexului, dumnezeului Putere, Știință, Națiune sau Fotbal, căruia este pregătit să-i sacrifice totul. Rămâne de amintit că credința în Dumnezeul unic este în contrast cu orice pseudoreligie ce supune oamenii unei puteri profane, îi transformă în sclavi și îi privează de demnitatea umană. Putem facem și autocritica. Și unele dintre calitățile atribuite Dumnezeului unic nu sunt lipsite de probleme, ca de exemplu omnipotența. Consider mai important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
făcute de cele mai reputate ziare, care se cred îndrituite a da nome de viață religioasă și națională, poporului românesc? De ce reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe române nu luptă contra răului obicei de a fuma, de a se cânta cântece profane la groapa morților și în fața preoților, de a se practica, la diverse evenimente din viață obiceiuri păgâne, care aduc perturbație vieții religioase a creștinilor (ex. înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o însuflețește după legi, care scapă existenței și silogismelor noastre de toate zilele. Sfânta Scriptură, în care noi credem că stă scris cuvântul lui Dumnezeu și pe care până astăzi n-a dezis-o nici știința pozitivă și nici filosofia profană, își începe povestirea despre facerea lumii, cu arătarea că Dumnezeu a făcut mai întâi Cerul și apoi Pământul, apoi, că în prima zi a făcut lumina. Ce se înțelege prin "Cer" e ușor de aflat, când i se opune "Pământul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
procure și liniștea sufletească, pe care imperios ne-o cere această viață, mai ales de la o vârstă oarecare. De ce atunci preoții și pontifii, investiți cu "secretele zeilor" cum spuneau strămoșii noștri nu-și iau osteneala să spulbere din mințile celor profani, tot ceia ce este ignoranță și superstiție. De ce iasă să slujească, în același timp, și lui Dumnezeu și Diavolului? De ce ascund adevărul învederat și nu lasă mulțimea să se ridice la treapta înaltă, indicată de Dumnezeu ca fiecare "să fie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte a unui cadru simbolic mai larg, ca rezultante ale unor mituri. Mitul, de orice natură ar fi, este întotdeauna un precedent și un exemplu, nu numai în raport cu acțiunile („sacre” sau „profane”) ale omului, ci și în raport cu propria lui condiție; mai mult: un precedent pentru modurile realului în general. (M. Eliade, 1992, p. 381) Miturile au o puternică încărcătură de gen. De pildă, pentru femei, dincolo de miturile clasice 11, sunt remarcabile pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]