564 matches
-
unei „selecții strategice și tehnice” a proverbelor. Unor asemenea „valori centrale” le corespund opozițiile de tipul „fatalism/activism”, „introversiune/extraversiune”, „accent pe începutul acțiunii/accent pe sfârșitul acțiunii”, „premeditare/spontaneitate”; alte contraste sunt exprimate prin „rudenie/bani”, „sănătate/bogăție”, „sacru/profan”. Autorul reafirmă, la un nivel general, interesul său în „studiul filozofiei populare românești, așa cum aceasta este cuprinsă în proverbe”. Chestionarul aplicat „oferă [potrivit autorului] posibilitatea de a discerne între evaluarea fundamentală și cea superficială a experienței umane”, relevând astfel o
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
inspirat, Cleombrotos spune: „Avem În mijlocul nostru un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate” (mython kai logon anamemigmenon krater...). De altfel, conținutul acestui vas e pus la Încercare (dokimaseie) În fața unui auditoriu din care nu face parte „nici un profan, nici unul din cei ne-inițiați” (418 d). Povestirea despre „barbarul inspirat”tc "Povestirea despre „barbarul inspirat”" Figura barbarului inspirat se aseamănă Îndeaproape cu tipul eremitului oriental care, la acea vreme, stârnea un entuziasm aidoma celui provocat, ceva mai târziu, de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt Întocmai instrumentelor muzicale. Când cei care cântă la ele se regăsesc În preajma lor, gata pregătite să fie folosite, Încep melodia”. 16. În timp ce Cleombrotos vorbea astfel, Heracleon interveni. - „Nu Încape Îndoială”, zice el, „că printre voi nu se află nici un profan, nici unul din cei ne-inițiați care au despre zei opinii diferite de ale noastre. În pofida acestor constatări, Filip, să fim atenți și să nu ne bizuim În comentariile noastre pe ipoteze stranii și excesive”. - „Ai dreptate”, zise Filip, „dar ce
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
la teza platoniciană a existenței celor două lumi: una vizibilă, alta invizibilă. Postmodernitatea, reprezentată de omul recent, creatură a noii paradigme antropologice, a eliminat dimensiunea invizibilă a lumii, care ține de sacru, instalându-se comod numai în lumea vizibilă, în profan. Într-adevăr, cum am remarcat în paginile de până acum, nu altul este sensul morții lui Dumnezeu, în receptarea postmodernistă a lui Nietzsche. "Omul recent", care nu diferă esențial de descrierea din 1987 a tipului jeune / zombie al lui Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la Calcutta intra în viața lui Allan și-l însoțește la o serata la Narendra Sen, care locuiește în afara orașului. Bengalezii nu-și "deschid casă" străinilor. Pentru ei, casa este un loc sacru, iar străinul nu poate fi decât un profan. În Bengal, Occidentul nu are o bună reputație, dar Narendra Sen este un om modern, care lucrează cu Occidentul și are nevoie de Allan. Aici regăsim partitura lui Eliade, care descrie primele întâlniri din casa lui Dasgupta, când acesta îl
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
oarecare măsură, le dă un sens (fenomenul de ancorare), dar adesea merge dincolo de ceea ce imaginea arată."27 În film, parodia biblică din piesă e atenuata. În transpunerea cinematografică, Arrabal descoperă, că omul "mitic" în viziunea lui Eliade, sacrul "camuflat" în profan 28. Emanou din film are prea puțin în comun cu Christul parodic din piesă. Seamănă mai mult cu preoții din anii '8029, așa cum îi vede Duby: ei "înțeleg să împărtășescă viața tinerilor marginalizați, mergând până acolo încât să imite și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
imaginile lui Emanou copil, a mamei și a tatălui său. Magii sunt trei femei frumoase, printre care o zărim pe Miss Orient. Acestea îi aduc, printre daruri, si o chitară 109. În mod clar, istoria sacra a fost coborâta în profan. Toate aceste acțiuni au loc în timp ce pe banda sonoră pot fi auzite: plânsul copilului, o muzică orientala 110 și vocea off a Dilei spunând povestea biblică. Revenind la chitară, pe care Emanou-copil o primește încă de la naștere, aceasta este, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
tuer pour survivre. Et pour survivre, îl faut êre riche et intelligent. Și vous faites pârtie des Démunis, autant passer votre chemin. Tirez-vous. Personne ne veut de vous ici, et nous ne prenons pas de messages"4. Ocultarea sacrului în profan, cum ar spune Mircea Eliade, este, aici, intensă. Povestea lui Gilliam, însă, vine să deșire acest mit al modernității, propunând, ca un copil, un vis în care crede cu frenezie, alternativa luminii și a salvării. Prietenia, iubirea și frumusețea, completându
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Apoi, într-o bună zi, un inginer a privit buclele și a înțeles imediat că ele ar putea face parte dintr-un multiplicator în contracurent, un bine-cunoscut dispozitiv din inginerie folosit la creșterea concentrației lichidelor. În acest caz, privirea unui profan a limpezit o stare de lucruri care constituise multă vreme o enigmă (pp. 148-149). Pe baza acestui tip de exemple, DeBono a făcut recomandarea ca, atunci când vrem să rezolvăm o problemă care ne dă de furcă, să adoptăm un unghi
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cadrului său familial și social. Lupta pentru viață este legitimă și din punctul de vedere al medicinii și din punctul de vedere al teologiei creștine, dar până acolo unde atinge sacralitatea. Chiar dacă Mircea Eliade, de exemplu, admitea integrarea sacrului În profan, inversul nu este admis, pentru că viața este creație, destin și cale către mântuire, iar limitele ei scapă de cele mai multe ori rațiunii umane. Iar când vorbim despre fatalitate și destin fac precizarea că medicina cunoaște situații particulare când apare o totală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
fii martoră, /iar astfel ești,/ poți într-atât/ cu numele meu să vorbești?” (În penumbra maternă). Poemele transcriu disputa și împăcarea, confruntarea și oscilația între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
periferic mai numeroase, condiționale, contextualizate și variabile. Thêmata: noțiune propusă de Holton (1981), apoi reluată de Moscovici și Vignaux (in Guimelli, 1994), pre-zentîndu-se în general sub formă de idei-surse, arhetipuri, scheme de opoziții (bărbat/femeie; elită/popor; libertate/constrîngere; sacru/profan), implicînd o "the-matizare" generică și modulații socio-istorice, argumentative și spațio-culturale, integrate mai mult sau mai puțin în RS. Index de nume A Abric (Jean-Claude), 18, 70-71, 76, 89-90, 92-93, 111, 117-119, 123-125, 129, 134, 154, 165, 193-194, 197, 202, 212
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
1. E unul dintre cele mai sugestive pasaje din Întreaga proză fantastică, pentru că reunește câteva dintre premisele și tehnicile majore ale elaborării ei: existența fantasticului (a „puterilor miraculoase”) ca „instrument de cunoaștere”, necesitatea, dificultatea și exemplaritatea inițierii, camuflarea sacrului În profan (până la contopire) și aluzivul dans dialectic al hierofaniilor pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
generic) și moarte sunt tratatele lui Vasumitra, Bhavya și Vinștadeva despre „ciclul formării schismelor”, traduse de André Bareau 1. Pentru ultimele câteva pagini din SDH, În astfel de texte problema e de a ști dacă mai există un contact Între profan (p•thagjana) și regiunea imaterială (³rupadhatu) pe care o Întâlnește la capătul realizării experienței sale. Potrivit tezelor budiștilor Sarv³stiv³dini, un arhat Întâlnește acest recul (parih³ñi) (p. 179). Budiștii Mah³giriya afirmă exact contrariul (p. 187). Cea de-a 19-a teză
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sacrului cu profanul. Sensul de inițiere al cuvântului grecesc teleutai este de a fece pe cineva să moară, moartea fiind considerată ca o ieșire, ca o eliberare, o ieșire pe o poartă. După aceasta exista cortina de foc, separația dintre profan și sfânt, cu treceri dintr-o lume într-alta, suferind transformări pe diverse nivele, precum transmutația metalelor. Dacă e să împărțim ceea ce aparține de credință și ceea ce este interzis, funcția ritualului în comunitate este să introducă regulile de separare și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
funcția ritualului în comunitate este să introducă regulile de separare și puntea de legătură ce înlesnește trecerea profanului în sacru. Prin această definiție absolută și universală se acceptă însă variațiile existente între culturi și chiar în cadrul aceleași culturi. Ceea ce este profan într-una poate fi sacru într-o alta. Statutul participanților poate determina natura relativă a lucrurilor sacre proprii unui ritual. Ce este sfânt pentru un rege sacru, preot sau șaman diferă în cadrul ritualului chiar față de un altul cu care împărtășește
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cheile concentrării. Aceasta nu se poate confunda cu visarea cu ochii deschiși, mintea concentrându-se in cadrul ei doar asupra lucrului ales. Pentru a închega o conlucrare simultană între imaginație și concentrare este necesară facultatea de vizualizare 204, adesea explicată profan ca viziune, ea reprezentând mult mai mult decât aceasta, o experiență mentală totală. Poți de exemplu să vizualizezi o sonată de pian și să începi chiar să auzi părți din ea, aroma unei pâini aburinde, gustul ei și combinația acesteia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
matrice feminină, jaguarului dar și înțelepciunii broasca țestoasă. Norul romboid este deci o perdea de protecție pentru profani în fața înțelepciunii, forței și frumuseții, ce deschide poarta lumilor subterane, trecerea inițiatică spre pântecele lumii. Revin la pragul care trebuie trecut de către profan în spațiul sacru, așa pare a avea și norul partea sa de delimitare, frontieră care în sine poate lua parte la transcendența centrului. Azi, romburi, cuburi 452, s-au retras orânduindu-se în sfere. Cel mai senin din Labirintul Cerului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aveau și candidații la misterele egiptene. În final era sarcofagul în jurul căruia sunt orânduite diferite semne ale morții și dispariției tuturor fenomenelor. Înainte de inițiere candidatul era pus să se așeze în acesta pentru ca să mediteze asupra datelor semnificative ale vieții de profan. La încheierea ritualului i se amintea că după părăsirea corpului sufletul său va adopta un nou aspect, va învia. Și Isus spunea că doar cei ce vor învia vor putea cunoaște împărăția cerurilor, deci numai cei inițiați și reîncarnați. Isus
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe Tatăl 559. Chiar și Sfântul Paul afirmă că Dumnezeu prin cuvântul său este viu și lucrător, având omnipotența de a despărți sufletul și duhul, trupul și simțurile și mai ales gândurile. Aceste afirmații sunt dintre cele mai șocante pentru profan, dar nu și pentru cel inițiat. E un sipet de bogății spirituale căruia doar cunoașterea poate să-i deschidă încuietoarea. Cheia nu oricine o poate găsi. Iar ea este legată de aceeași simbolistică a crucii și copacului din care ea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stăpâni ai vieții noastre terifiante trebuie îndepărtate, eliminate chiar, pentru ca subiectivul să se închine obiectivului. La poarta ce poate fi și a Raiului dar tot atât de bine și a Iadului, Pazitorul ne arată cine suntem. Și moartea trupului îl eliberează pe profan. Inițiatului i-ar fi suficientă doar cea metaforică. Când mor lucrurile devin simbolice, așezându-se sub lumina porții strâmte și primesc strălucirea de dincolo. Crepusculul își pierde forma rămânând doar spirit. Prin lumina acestui spirit, Isus este activ în trupul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Dumnezeu 666 Say "yes" to God, God will say "yes" to thee; To Heaven-s gate this is the golden key. About my earthly road I do not care; It may be long; short is God-s road to me667. Pentru profan somnul este considerat drept cea mai importantă sursă de repaos. Dar, oare, de ce îl intrigă și îl tulbură acest univers straniu care-i îndepărtază controlul gândirii și îi șterge atmosfera existenței cotidiene? Poate pentru că se aseamănă cu neantul în care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sărac, el ține ascunsă în suflet o comoară nepieritoare. Pentru el marile plăceri, marile intensități ale vieții sunt extatice. La ignoranți și la ființele vulgare, lipsa înțelegerii vidului este umplută cu letargie și moarte. De aceea patimile sunt teribile pentru profan, tendința descendentă a drumului său posedându-l literal și teologic. Eternitatea Clipei e un timp în care Sinele nu poate fi hipertrofiat, decât la cei mediocri. Dacă eternul și efemerul se întâlnesc în Sine, cum poate Atma în eternitatea sa
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe tatăl 824. Chiar și Sfântul Paul afirmă că Dumnezeu prin cuvântul său este viu și lucrător, având omnipotența de a despărți sufletul și duhul, trupul și simțurile și mai ales gândurile. Aceste afirmații sunt dintre cele mai șocante pentru profan, dar nu și pentru cel inițiat. La Dante, toate personajele din Divina Comedie sunt văzute de poet, cu toate că ele ar fi fost invizibile, neavând trup ele sunt spectre, umbre, suflete vizibile: O umbre vane! Foc de-a pururi stins/ De
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
puțin adevărat că atunci când facem un pas spre Dumnezeu, El face o sută înaintea noastră. Dacă am putea în mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța sa, atunci aceasta se desprinde, inertă și străină față de divinitate. Aici, deosebirea dintre profan și inițiat este maximă. Ultimul conștientizează procesul de rezorbție a substanței în esență și separația se produce în armonie, substanța devenind în Sine materie primă, aptă de fecundare spirituală. Aici întâlnim îngerii. Unde e capacitatea noastră de a ne menține
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]