559 matches
-
ceea ce au făcut zeii sau Strămoșii, deci tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor creatoare, ține de sfera sacrului, deci ia parte la Ființă. În schimb, ceea ce oamenii fac din proprie inițiativă, fără a urma un model mitic, ține de profan, fiind așadar un lucru zadarnic și iluzoriu, prin urmare ireal. Cu cât omul este mai religios, cu atât are la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
experienței sale profane. Omul religios nu este dat, el se făurește pe sine, apropiindu-se de modelele divine, care sânt păstrate de mituri, de istoria gestelor divine. Prin urmare, omul religios se socotește și el făurit de Istorie asemenea omului profan, cu deosebirea că singura Istorie care îl interesează este Istoria sacră dezvăluită de mituri, adică Istoria zeilor, în vreme ce omul profan se vrea constituit doar de Istoria umană, adică tocmai de totalitatea faptelor care nu prezintă pentru omul religios nici cel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
V, XIV, 8) arăta deja: "Cel care știe acest lucru, oricare ar fi păcatele sale, este curat, nu va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne arată la ce rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face parte din însăși structura locuinței. Deschiderea din partea de sus înseamnă dorința de a urca spre cer, dorința de transcendență. Pragul arată atât granița dintre "înăuntru" și "în afară", cât și posibilitatea de trecere dintr-o parte în cealaltă (de la profan la sacru, de pildă; vezi capitolul I). Ideea de trecere primejdioasă este însă cel mai bine sugerată de imaginile punții și ale porții strâmte; așa se și explică abundența acestor imagini în ritualurile și mitologiile inițiatice și funerare. Inițierea, ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să-l provoace la o discuție mai incitantă: „Dacă sunteți ceea ce sunteți...” „Așa”, făcu celălalt. „... Spuneți-mi atunci, vă rog, ce este materia? Poate că Întrebarea mea s-ar putea să vi se pară naivă... Mă rog, e Întrebarea unui profan...” „De ce umblați cu fofârlica? Credeți că mă puteți duce de nas?!” spuse ciungul. „Întrebarea dumneavoastră nu e nicidecum naivă și asta o știți, ci cât se poate de parșivă...Ce aș putea să vă spun? Hm, ce este materia?” făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Exprimarea spontană a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. ― Rîzi! în templul matematicii și al geometriei nu se râde chiar dacă ești un profan! Și m-a întrebat cum mă cheamă, s-a dus la catedră, s-a uitat în catalog și a făcut un mic semn cu creionul, după care și-a reluat plimbarea printre rânduri, dominând și speriind cu statura lui mare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i s-au înmânat felicitări călduroase, pentru depășirea producției de caschete la hectar, cu speranța ca pe viitor să obțină „succesuri” și mai mari în această branșă. Eu, ca un profan din fundul județului Vaslui, nu prea aveam habar despre acest mare personaj a României, așa că am purces ca tot românul curios, la a urmări în presă biografia marelui om, Traian Horilcă Băsescu, actualul președinte jucător al României, (joacă al dracului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aceasta violoncelele, exact violoncelele, să se audă fără să pară că scot vreun sunet, un fel de șaradă acustică pe care muzicienii dau semne că au descifrat-o fără greutate, așa e arta, are chestii care par total imposibile unui profan și până la urmă nu erau așa. Moartea, bineînțeles, umple Întregul teatru până sus, până la picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în măsura în care ordonarea presupune eliminarea elementelor nepotrivite. Curățenia, în acest sens, este altceva - și mult mai mult - decît a da cu mătura : îngrijirea este un imperativ moral categoric, iar curat/ murdar devine astfel izomorf cu frumos/urît și chiar cu sacru/profan. O prietenă arhitectă a făcut un soi de experiment printre studenții la arhitectură despre ce consideră ei a fi case frumoase, respectiv urîte. Astfel, pentru o studentă, de pildă, „o casă veche, monument de arhitectură, «are niște detalii interesante, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
paradigma existenței terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare clipă întru moartea însăși a tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
propria interioritate trezită din melancolia unei iubiri ce apărea ca fără de final. Resortul suferinței sufletești care încearcă aici spiritul celui părăsit se relevă a fi tocmai această ardere ce smulge și purifică conștiința de magia abisală a dragostei. Reconexarea la profan, recăderea în materia acestuia, în substanțialitățile ce-și consumă constant fragmentațiile mișcătoare determină sufletului părăsit de cel drag suferința intensă a străfundurilor dezancorate din solul fostei iubiri. Aici se relevă natura reală a celui drag, natură ce aparține și se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trecutul dinamic și plin de afirmarea sinelui ce și-a părăsit acum organicul care-l înveșmântă. Această amintire a modului cum arăta lumii și în special celor care l-au prețuit chpul ființei care tocmai s-a desprins de imanentul profan într-un mod ireversibil se rezumă la condensarea, la concentrarea unei multitudini de secvențe în care, cel dispărut acum, se întrista sau se bucura, plângea ori râdea, era destins sau încordat și încrispat. Complexul reunit al acestor momente ce și-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin îmbinarea dintre efort și spectatorii aplaudă viitorul campion al cărui nume va fi un ideal pentru viitoarele Olimpiade. Există nume proprii care desemnează atât ansamblul unei Olimpiade, (timpul) și elemente ale acestora (competiția), opoziția dintre timpul sacru și cel profan fiind sub aspect indicativ un nucleu semantic, plurivalent, numele propriu fiind aplicat unui singur individ, precum este acela al georgianului accidentat mortal în ziua de începere a Olimpiadei, a învins timpul prin moartea sa. Din perspectivă sportivă, odată cu globalizarea, sportul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii pentru care creierul era un computer, nici cartezienii sau neocartezienii, nici noii behavioriști deghizați, nici farmacologii, funcționaliștii sau partizanii leziunilor - n-ar fi putut propune așa ceva, în afară de un profan. Și nu părea nici mai distructiv, nici mai ineficient decât orice ar fi putut inventa știința. Poate că n-avea să dea nici un rezultat, dar tot avea să fie util. Ea îi evită privirea și murmură o întrebare. —Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
galantă de factură rococo), se diferenția de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști, cor și orchestră (RV 589) de A. Vivaldi (1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Adeseori gesturile conștiente cu mâna sunt înlocuitoare fie ale imposibilității altui tip de comunicare (pentru pompieri, scafandri), fie la jocul de cărți. Gesticulația mâinii reprezintă o întreprindere globală a corpului omenesc, într-un spațiu propriu: vertical/orizontal, stânga/dreapta, mitic/profan, practic/sacru, cu unități în planul expresiei, al conținutului etc. Se poate analiza modul în care funcționează mișcarea brațelor. Mișcările executate de mâini și de brațe pot fi: armonioase, fluente, afective, ritmice sau aritmice (nesiguranță, bruschețe). Uneori, apare o mișcare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
trimit spre număr. Unele gesturi liturgice sunt legate și de spațiul profan (luminarea cu ajutorul lumânării), iar alte elemente pragmatice depind de daruri, mai ales în prima parte pregătitoare, daruri purtate la altar. Unele gesturi (ridicarea în picioare, închinarea) trec de la profan spre gesturile sacre, dar trebuie să ținem seama de: a) spațiul bisericii, vas transcendent ecleziast; b) timpul liturgic, în care trupul primește valori simbolice; c) comunicarea de tip simbolic; d) curățirea sufletului prin sacru cu gesturi simple (ridicarea mâinilor, implorarea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
din nou să ningă. Dragoman Diana-Alexandra, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Sacrul și profanul în viziunea lui Mircea Eliade și a cititorului de rând Din punct de vedere gramatical, cuvintele ,,sacru” și ,,profan” reprezintă două dintre numeroasele perle ale vocabularului ce îl ajută pe om să afirme anumite concepte și nelămuriri, porniri în unele domenii și smerenie în sânul altor științe și lucruri neelucidate pentru mintea omului de rând. Dincolo de aceste probleme cotidiene
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Profan în templul sacru și de a închide ușa Templului constituit de dorințele noastre lumești. Pentru început, aș dori să menționez că în noi există atât profanul, cât și sacrul și, actualmente, sacrul trebuie dezvoltat spre a elimina profanul, considerat profan din punct de vedere actual, al omului modern. Sacrul, în primul și în primul rând, trebuie să fie ceva format numai din energii pure care să întrețină între noi și Divinitate o conexiune sinceră și dezinteresată, bazată pe dragoste sinceră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
al istoriei, întrucât nu recunoaște nicio chemare către transcendență. Totodată, el consideră că sacrul este o piedică în calea libertății sale. Majoritatea celor fără Dumnezeu sau fără religie, au însă în continuare în mod inconștient un comportament religios. Nu există profan în stare pură. Se pune întrebarea dacă existența omului modern mai este încărcată de vreun sens sau are un destin tragic. El trăiește în istorie, dar în istoria evenimențială, fără încercarea de a o aboli. În esență, istoria înseamnă memorie
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
admiratori, cititori. În Statele Unite era controversat. Acasă avea mai mulți inamici decât Își poate dori un om normal, mai ales printre specialiștii În științe sociale și printre filozofi. Dar eu nu dețin decât cunoștințe limitate În aceste domenii, ca orice profan. Abe Ravelstein și cu mine eram prieteni intimi. Locuiam pe aceeași stradă și ne vedeam aproape zilnic. Mă invita adeseori să asist la seminariile lui și să discut literatură cu doctoranzii. Pe vremuri, În țara noastră exista Încă o considerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
locul primei iubiri. Aceste spații devin Locuri Sfinte pentru că determină o schimbare în universul de cunoaștere al celui implicat direct. Ele oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul se diferențiază de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelații. Profanul este echivalentul cotidianului, în timp ce sacrul presupune „ieșirea” din profan. Manifestările sacrului, „ieșirile din profan” sunt numite de autor hierofanii. Sacrul se manifestă ca spațiu și ca timp. Pentru omul religios, spațiul nu este
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
al celui implicat direct. Ele oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul se diferențiază de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelații. Profanul este echivalentul cotidianului, în timp ce sacrul presupune „ieșirea” din profan. Manifestările sacrului, „ieșirile din profan” sunt numite de autor hierofanii. Sacrul se manifestă ca spațiu și ca timp. Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci are rupturi și spărturi, unele porțiuni de spațiu fiind calitativ diferite de celelalte. Din
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
oferă revelația unei alte realități decât aceea la care participă zilnic. În aceasta constă sacrul. Sacrul se diferențiază de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelații. Profanul este echivalentul cotidianului, în timp ce sacrul presupune „ieșirea” din profan. Manifestările sacrului, „ieșirile din profan” sunt numite de autor hierofanii. Sacrul se manifestă ca spațiu și ca timp. Pentru omul religios, spațiul nu este omogen, ci are rupturi și spărturi, unele porțiuni de spațiu fiind calitativ diferite de celelalte. Din punctul de vedere al spațiului
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
nu este nici omogen, nici continuu pentru omul religios. Există intervale de Timp sacru și pe de altă parte Timpul profan. Timpul sacru este timpul sărbătorilor, cu ocazia cărora se readuce în prezent Timpul mitic, primordial. Riturile înlesnesc „trecerea” de la profan la sacru, un timp recuperabil și repetabil la nesfârșit. Spațiul sacru se distinge de cel profan grație unei experiențe originare specifică omului religios. Diferența semnalată de Mircea Eliade ridică o problemă importantă: cum se poate supune analizei spațiul sacru având
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]