582 matches
-
În funcție de interese de moment va manipula cu clișeele antisemite - unele vechi, altele noi - și În același timp va patrona un antisemitism tacit. În perioada comunistă, În România, antisemitismul se va dezvolta pe diverse planuri: unul tradițional, al atacurilor fizice, al profanărilor de cimitire sau de sinagogi, cât și unul ce consta În manipularea „dirijată” a unor zvonuri - de asemenea o cale tradițională -, marginalizarea populației evreiești la diverse niveluri și difuzarea unei imagini negative a evreului. La aceste planuri se adaugă, În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
erau văzuți. În fond, cei ce difuzau aceste teze preluau, uneori cu multă „acuratețe”, teze ale antisemitismului clasic, pe care Îl introduceau În ambalajul doctrinei comuniste. Pe lângă acest antisemitism ideatic, putem Întâlni și un antisemitism În forme brutale, atacuri fizice, profanări ale unor monumente de cult, ca și răspândirea unor zvonuri de tip pogromist ce Învinovățeau evreii ca autori ai unor fapte Împotriva populației românești. Astfel, În vara lui 1946, la xe "Iași"Iași și În Împrejurimi Își fac loc zvonuri
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
copii creștini uciși, cărora li s-a luat sângele... Un soihet (haham) este ridicat de Miliție, percheziționat și eliberat 2. Zvonuri similare apăreau periodic și În xe "București"București, nu Întâmplător, Înaintea sărbătorii de Peisah. În paralel au loc repetate profanări de sinagogi și cimitire. Primele știri despre astfel de evenimente le avem din 1950, de la xe "Brăila"Brăila, unde conducerea comunității reclama spargerea geamurilor la diverse sinagogi din oraș, În ianuarie 19513. În anul următor, un document al Securității nota
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
evreiesc din xe "Cluj"Cluj4. Informațiile devin mult mai frecvente la sfârșitul anilor 50. În 1958, o sesizare a Comunității xe "București"București informează despre spargerea de geamuri și murdărirea intenționată cu material uman a uneia dintre intrări 1. Ritmul profanărilor crește la o cotă fără precedent la Începutul anilor 60. Rabinul xe "Rosen"Rosen va cere o audiență la Procurorul General al României, În care Îi relatează 18 devastări la diverse sinagogi În perioada 1962-19632. În această perioadă se poate
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
repede, uneori chiar fără să fi cerut... aprobare de emigrare. Este cazul amintitului rabin xe "Tobias"Tobias din xe "Piatra Neamț"Piatra-Neamț căruia i se aprobă emigrarea, deși făcuse o cerere de renunțare. Caracterul de provocare este susținut de faptul că profanările au loc În locuri simbolice, cu importantă Încărcătură emoțională, cum e profanarea gravă a centrului vieții religioase evreiești din România, Templul Coral, În septembrie 1963 - În ziua de Rosh Hashana!!! -, de distrugerea a o serie de obiecte de cult - ce
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
amintitului rabin xe "Tobias"Tobias din xe "Piatra Neamț"Piatra-Neamț căruia i se aprobă emigrarea, deși făcuse o cerere de renunțare. Caracterul de provocare este susținut de faptul că profanările au loc În locuri simbolice, cu importantă Încărcătură emoțională, cum e profanarea gravă a centrului vieții religioase evreiești din România, Templul Coral, În septembrie 1963 - În ziua de Rosh Hashana!!! -, de distrugerea a o serie de obiecte de cult - ce nu sunt furate, În ciuda valorii pe care o aveau - sau distrugerea parțială
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
erau identice: un grup de minori, hoți etc. Prin „omniprezența” În aceste explicații a minorilor, prezentați ca autori ai atentatelor - ei nu puteau primi o pedeapsă gravă -, se căuta minimalizarea evenimentului și În orice caz nu se accepta ideea de profanare, de acțiune cu mobil rasist, antisemit. Unele explicații sunt de-a dreptul hilare. Astfel, În răspunsul la reclamația Comunității xe "București"București, din iunie 1963, privind dărâmarea a 25 (!!!) de pietrefunerare, se arăta: „...am constatat că monumentele s-au răsturnat
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
dreptul hilare. Astfel, În răspunsul la reclamația Comunității xe "București"București, din iunie 1963, privind dărâmarea a 25 (!!!) de pietrefunerare, se arăta: „...am constatat că monumentele s-au răsturnat singure...” (!!!)5, iar un răspuns similar, din 1976, urmare a altor profanări la Cimitirul Giurgiului, după ce indica șapte minori ca autori, arăta că: „Din cercetările efectuate până În prezent a rezultat că persoanele implicate au pătruns În cimitir să culeagă fructe și, sub impulsul curiozității, au acționat spontan, fără un scop precis, asupra
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
un scop precis, asupra monumentelor funerare, lipsindu-le parțial sau total discernământul”1. Trebuie spus că Cimitirul Giurgiului, cel mai mare cimitir evreiesc din xe "București"București, a devenit timp de aproape trei decenii teatrul permanent al unor acțiuni de profanare sistematică. La repetatele reclamații ale comunității evreiești, răspunsul era stereotip și În nici un caz nu se admitea mobilul antisemit. E greu de precizat care dintre aceste acte - și este vorba de sute - au fost spontane, rezultatul unui antisemitism primar, și
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
au fost spontane, rezultatul unui antisemitism primar, și care au fost „dirijate” de Putere. Chiar și cele „spontane” se petreceau, de fapt, pe fondul unei lipse voite de fermitate a autorităților, al absenței oricăror măsuri punitive. În ce privește alt tip de profanări, ce aveau loc cu regularitate cu ocazia sărbătorilor evreiești sau aveau obiective cu importantă semnificație emoțională, ele ne apar clar ca rezultat al unei anume organizări, ceea ce ne face să credem că erau dirijate de diverse organisme specializate ale Puterii
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Este tragic ce s-a întâmplat” e repede înlocuită prin „Trebuie făcută curățenie. Legea să-și spună cuvântul” sau „Să fim neîngăduitori. Să nu iertăm nimic”. Unii tovarăși declară că „li s-a făcut părul măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene, 1997, vol. 1, pp. 47-52). Ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai întâlniri din care Viața transcendentală a dispărut împreună cu orice patos, rușine sau angoasă: comerțul josnic între două corpuri lipsite de viață își vocalizează nevoile primare, într-un act colectiv de profanare. Acest eșec al dorinței de-a întâlni cu adevărat alteritatea în corpul organic al celuilalt nu poate fi evitat 3, în opinia lui Michel Henry, decât printr-un prealabil exercițiu al intercomuniunii („iubirea poate”4). Intersubiectivitatea reală presupune părtășia celor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
camuflaj, iar nu prin transparență. Cinismul erotismului contemporan e direct proporțional cu refuzul noutății pe care o poate da numai experiența Vieții, tăinuită în hotarele nevăzute ale „trupului transcendental”. În cuvintele lui Michel Henry, „față de viață, este vorba de o profanare”. Epilogtc "Epilog" Parcursul lui Michel Henry se încheie printr-o reconsiderare a fenomenologiei Vieții ca manifest al purei gratuități. În bunătatea fundamentală a vieții - care crește „fără de ce?” (ohne warum, în cuvintele lui Angelus Silesius 1) - Henry identifică un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul la unicitate nu mai contează. Microbii poftei insidioase omoară visele aerisite ale oricărei purități
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de plăceri 4. La ceremonia de botez, procedura poate să difere dacă ești fetiță. Băieții sunt duși la altar, tu nu5. De exemplu, în unele religiixe "„religie" nu ai ce căuta în lăcașul de cult fiindcă asta ar însemna o profanare 6. În cele mai multe religiixe "„religie" nu poți niciodată oficia slujba sau vorbi în lăcașul sfânt 7. În multe credințe populare ești considerată mai departe de Dumnezeu decât bărbatul, și imaginea ta ca femeie nu are mai nimic sacru 8. Din
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
îi făcea rău. Ideea de a frige un "mort" (nu zicea niciodată "cadavru"), cu fum și miros de combustie, îi dădea dezgusturi, cenușa reprezenta pentru ea o substanță înjosită. Să ții un om într-un borcan era pentru ea culmea profanării. Mormântul bine organizat făcea cu putință vizitele la date fixe, colocviile mute. Mortul remarca absența rudelor, suferea de solitudine. De aceea, madam Ioanide aștepta o zi când Ioanide ar fi avut un aer mai consolat ca să-l îndemne să facă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formulei betonului. Catastrofa nu era posibilă, deoarece Ioanide asociase un constructor inginer, elev al lui Pomponescu, și aplicase, culme a ironiei, metodele înseși ale acestuia din urmă. A doua ipoteză era o manifestație de indignare din partea cetățenilor, cerând primarului încetarea profanării. Cetățenii însă nu se mișcau, ba chiar păreau încîntați. O scândură de salvare o vedea Pomponescu în carența de fonduri. Părea foarte puțin probabil ca în acel an de îngrijorări guvernul să deschidă credite pentru astfel de lucrări de lux
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în grupuri de câte doi-trei pe strada lui Ioanide. De asemenea se perindară prin fața casei un număr cu totul anormal de preoți. În sânul clerului se determinară două atitudini. Unii afirmau că a pune o icoană pe casă e o profanare, întrucît într-o locuință privată se petrec lucruri contrare vieții evanghelice. Alții, dimpotrivă, afirmară că Ioanide a recreștinat casa românească, punînd-o sub scutul Bisericii. Zvonul ajunse și la urechile Hangerlioaicăi, care trecu în mașina mânată încet prin fața cabanei, împreună cu Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
22, 57, 59, 66, 81, 89, 102. Unele din aceste morminte de înhumație au suferit un proces de reînhumare datorat, probabil, unor practici religioase. Aceste reînhumări au avut semnificații cu totul aparte. În orice caz nu se pune problema unor profanări de morminte cu scopul jefuirii lor, deoarece aproape în toate cazurile se constată rămânerea pe loc a inventarului, inclusiv al pieselor din material prețios sau valoroase prin tehnica execuției lor. Mai mult, aproape în toate cazurile acestor reînhumări avem în
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cale ferată i se părea că e bine, e cald și doar răceala fulgilor care-i mai biciuiau fața părea să-i stârnească un oarecare disconfort, cu care de altfel începu să se obișnuiască în curând. De undeva, ca o profanare a liniștii aceleia, se auzi un zgomot ca un scârțâit de pași. Se gândi un moment că poate să fie un om, dar parcă se supără că îi strică liniștea ceea învăluitoare, că vrea să-i deranjeze starea aceea de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
era așa, era tot tânără, doar avea numai treizeci și cinci de ani, era doar cu un chip răvășit. Se rușină de acest impuls de o clipă de a veni în fața oglinzii, poate nu se cădea, poate era o profanare a amintirii celui mort nu de multă vreme, știa acum că viața ei până va arăta așa cum i se păru că se vede în ochii băiețelului, va fi lineară din punctul de vedere al privitului în oglindă. „Oglinda aceasta ar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
său își atinge punctul suprem, dar totodată impietează imaginea celor vechi. A pune pe talerele aceleiași balanțe trecutul sacru și prezentul "necopt" încă și, în plus, a mai diminua meritele anticilor, a echivalat în ochii marilor creatori clasici cu o profanare. Actul acesta de insurgență în raport cu dogma clasică, pe deplin asumat de autorul său, vizează o serie de motivații, care țin mai mult de o sferă extraliterară. Charles Perrault fusese multă vreme omul de bază al ministrului Colbert cel însărcinat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întâi în a-i proclama sfințenia în rugăciuneii, apoi în a-i manifesta sfințenia în fața coreligionarilor și a ne-evreilor printr-o respectare riguroasă a poruncilor și o conduită morală exemplară. Orice încălcare a acestui principiu fundamental ține, invers, de "profanarea Numelui"jj lui Dumnezeu. Forma ultimă a sfințirii este martiriul. Datoria de a sfinți numele lui Dumnezeu este menționată pentru prima oară în Levitickk. Calea cea mai potrivită pentru îndeplinirea ei avea să fie explicitată în Talmud și, mai târziu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]