321 matches
-
rezultatul alegerilor actuale, cancelarul a ostenit de-a se mai bate cu prostia și răutatea, deși regretăm din fundul inimei o asemenea hotărâre, din cauza patriei noastre? După principiile parlamentarismului, majoritatea înaintea căreia se retrage are să ia asupră - și succesiunea; însă progresiștii și centrul pot să formeze opoziția împreună, dar nu pot guverna împreună. E așadar necesar ca cancelarul să repete încercarea de a câștiga aprobarea împăratului pentru retragerea sa și ca succesorul său să opteze între cele două direcțiuni ale opoziției
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca cancelarul să repete încercarea de a câștiga aprobarea împăratului pentru retragerea sa și ca succesorul său să opteze între cele două direcțiuni ale opoziției. În imposibilitatea de-a guverna Prusia monarhic {EminescuOpXII 392} și totuși în acord cu principiile progresiștilor, această opțiune nu se poate întîmpla decât în favorul centrului și a tendenței de-a forma, cu cooperarea partidului catolic, o majoritate capabilă de-a guverna. Din cauza luptei îndelungate pe care principele de Bismarck a avut - o cu Centrul pe când
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se mărginesc să reproducă, În mod stereotip, discursul autojustificativ al revoluției. Revoluția a fost minunată, ea a Înfăptuit schimbări extraordinare, „noi” suntem cei care am avut dreptate, dușmanii au fost răi și s-au Înșelat În mod fundamental (unii, mai „progresiști”, și-au dat seama, până la urmă, că au greșit Împotrivindu-se revoluției „noastre”, și s-au căit apoi amarnic) ș.a.m.d. Glorificarea și prezentarea Într-o lumină extrem de favorabilă, ca pe un model exemplar, a unor evenimente care au
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
deficiență artistică sau civică a lor fiind atribuită originii lor de clasă. Dacă drumul progresului, în sens marxist, duce direct de la feudalism, la dictatura proletariatului, trecând prin capitalismul burghez, este logic și consecvent pentru un marxist ca să-i aprecieze pe progresiști în orice moment al istoriei. El trebuie să-1 aprecieze pe burghez când, în primele stadii ale capitalismului, a luptat împotriva feudalismului care mai dăinuia. Dar adesea marxiștii critică scriitorii de la înălțimea secolului al XX-lea sau, ca A. A. Smirnov
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
mai mult cu lucrarea pământului, nu avea nevoie de acest belșug de legi, apanagiu a națiunilor civilizate, de acest nămol de forme care adese înghite fondul (s.n.). N. Iorga a descoperit și publicat opera cugetătorului politic moldovean ștefan Scarlat Dăscălescu, progresist moderat, mare adversar al precipitărilor și imitațiilor politice nestudiate. El a lăsat, între altele, și o relatare de călătorie făcută în 1858, în Occident, plină de reflexii incipient junimiste. Liberalii, după el, copiază, maimuțează instituțiile țărilor civilizate și ni le
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Occidentului Intervenția sovietică are loc în momentul în care Franța și Marea Britanie tocmai își trimiteau trupele pe canalul de Suez. URSS profită de împrejurare pentru a contraataca pe plan internațional pozând în putere antiimperialistă*; prin aceasta comuniști recuperează eticheta de „progresiști” pe care erau cât pe ce s-o piardă în Europa*. Trebuie totuși subliniat faptul că statele din lumea liberă n-au încercat în niciun moment al crizei să influențeze mersul evenimentelor. Astfel, revoluția ungară din 1956 confirmă existența blocurilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
americană. Unele nu au decât o structură națională, cum este Frontul Național Anticomunist creat în Franța de J.-L. Tixier-Vignancourt, în 1968, și mișcarea Occident, sau mișcarea britanică Rock Against Communism. Extrema dreaptă utilizează anticomunismul pentru a-i denunța pe progresiștii, mai ales catolici, pentru a denunța gaullismul în timpul războiului din Algeria, pe socialiști, în timpul Uniunii Stângii sau mișcările de eliberare și pe susținătorii lor din lumea a treia în timpul luptelor anticolonialiste, fie că aceștia sunt inspirați de comuniști, fie că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de mutațiile sociale în curs. Definindu-se ca anticapitaliste*, antiimperialiste, pacifiste, antifasciste și antirasiste*, aceste partide propun reconstruirea stângii în jurul unui „pol de radicalitate” și caută să se alieze cu toți actorii anticapitaliști - indivizi izolați sau rețele de cetățeni, creștini „progresiști”, critici ai globalizării de tipul Attac sau stângiști*. Viziunea revoluționară le este obliterată de un anumit număr de constrângeri puternice: prăbușirea recrutării și îmbătrânirea aderenților, slăbiciunea financiară, concurența extremei drepte în mediul popular, reîntoarcerea troțkiștilor* și anarhiștilor* care îi atrag
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt aici deținute. Acest sistem este instituit în Coreea de Nord, în Vietnam și în Cuba. Istoria și memoria sistemului concentraționar comunist Recunoașterea existenței lagărelor în URSS și în lumea comunistă a dat ocazia, timp de decenii, unei lupte intense, comuniști, intelectuali „progresiști” și tovarăși de drum refuzând cu îndârjire, mai ales după descoperirea lagărelor de concentrare naziste, în 1945, să recunoască existența fenomenelor identice în URSS. Ei au vorbit mult timp despre ele ca despre niște centre de reeducare de care erau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
146 CD S 425 2751 0 0,02 0 0 Partidul democrat ecologist 147 CD S 26058 14496 0,19 0.10 0 0 Partidul democrat independent 148 CD S 5257 615 0,05 0,01 0 0 Partidul democrat progresist 149 CD S 1495 914 0,01 0,01 0 0 Partidul democrației sociale din România 150 CD S 3015708 3102201 27,72 28,29 117 49 2633860 2836011 21,52 23,08 91 41 Partidul dreptei naționale 151 CD
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
985094 6,41 7,06 29 10 286467 2920584 2,63 2,67 0 0 747263 814381 6,89 7,48 30 13 Partidul național liberal câmpeanu 168 CD S 151518 154761 1,40 1,42 0 0 Partidul național progresist 169 CD S 1116 634 0,01 0 0 0 Partidul național republican 170 CD S 1610 754 0,01 0,01 0 0 Partidul național român 171 CD S 3983 1019 0,03 0,01 0 0 2224 397
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dreptul diabolică (cel puțin pentru basarabeni): "Gândirea lui Eminescu a fost arma formidabilă de spălare a creierilor de care s-a folosit comunismul". Virgil Nemoianu a lansat "teoria secundarului", promițând, în premizele ei, să reabiliteze noțiunea de "reacționar" discreditată de "progresiștii sans rivages" și să o încarce c-un sens pozitiv, substituind "rușinea de a fi reacționar" cu "geniul de a fi reacționar, spre binele umanității". Autorul, observă Theodor Codreanu, "pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este mai rapid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
luate măsuri destinate sporirii creșterii economice. În ianuarie 1883, a fost fondată o Bancă Națională. Guvernarea Partidului Progresist a fost totuși tulburată de mai multe scandaluri, dintre care cele mai mari erau legate de construirea căilor ferate. Pe lîngă aceasta, progresiștii nu beneficiau de un sprijin politic solid. În alegerile din septembrie 1883 radicalii au cîștigat cu o mare majoritate, dar Milan nu era dispus să accepte un cabinet radical. El i-a rechemat în schimb la putere pe conservatori, iar
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a populației era în continuare nemulțumită de situația sa, chiar dacă țara era condusă de un guvern național independent. Revolta a fost zdrobită de armată, iar capii ei au fost fie executați, fie întemnițați. În 1884, Milan le-a dat înapoi progresiștilor puterea. Următoarea criză majoră a afectat politica externă. Deși Bulgaria Mare de la San Stefano fusese divizată, iar relațiile lui Milan cu Alexandru de Battenberg erau bune, cele două guverne erau separate de foarte multe resentimente. Prima dispută a fost declanșată
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
desfășurat într-o atmosferă de preocupare față de respectarea strictă a legalității. Uniunea de Centru a cîștigat 138 de locuri; ERE s-a clasat pe locul doi la mică distanță, obținînd 132 de locuri. EDA a primit 28 de locuri, iar progresiștii lui Markezinis 2. Cu toate că a format guvernul, Papandreou nu era dispus să depindă de sprijinul stîngii, astfel că și-a dat demisia ca să poată fi organizate alte alegeri. Rezultatele celor din februarie 1964 au însemnat o victorie decisivă a Uniunii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
anul 1973, este și asociat la Universitatea Johns Hopkins din același oraș. A predat totodată la Hanovra, la Oxford și la Buenos Aires. A fost de două ori ales în parlamentul italian, ultima oară în calitate de senator pe listele forțelor de stînga (progresiștii). În rîndurile specialiștilor și ale cititorilor italieni, profesorul Pasquino se remarcă prin lucrările sale de mare originalitate, prin articolele și editorialele apărute în diferite ziare din peninsulă. Este director al renumitei reviste de specialitate intitulată Rivista italiana di scienza politica
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cancelarul, nu a fost niciodată pus în discuție de către liberali, partid minoritar, dar crucial, în posibilele coaliții de guvernare. În mod analog, partidele mici israeliene, indispensabile în formarea coaliției de guvernare, au consimțit întotdeauna ca, fie conservatorii din Likud, fie progresiștii Partidului laburist să desemneze primul ministru, înainte de a se trece la alegeri populare directe în 1996 (cu intenția nu atît de a reduce forța de coaliție a partidelor mici, cît de a mări autoritatea și puterea de guvernare a primului
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
însă era o figură mai exotică, oarecum nervos și deosebit de dinamic, însă nu ne-am acomodat prea bine cu el. Cursul de Biochimie l-am făcut cu doamna prof.dr. Eliza Văscăuțeanu. Purta încă aura soțului său Theodor Văscăuțeanu, un mare progresist. Biochimia era atunci în perioada copilăriei la noi. Pot spune că doar profesorul Vlad Artenie a predat cu adevărat biochimie. Doamna Văscăuțeanu avea un comportament bizar la examene. Nu punea nota după ce ai răspuns la problemele din bilet; strângea toate
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
românul a vrut poate să spună, dar criptic, că e un popor bărbătesc, deși nuanțat de atributele frumuseții și tenacității feminine. Și ar mai fi ceva: roșul, simbolul masculin, arată și vechimea, patriarhală, a obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare. Ideatic e la fel: Înainte de a fi pervertit de comuniști, roșul a Însemnat simbolul progresiștilor, În antiteză cu albul conservatorilor. Iar istoria dă câștig de cauză progresistului. Nu Întâmplător, după războiul celor două
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar mai fi ceva: roșul, simbolul masculin, arată și vechimea, patriarhală, a obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare. Ideatic e la fel: Înainte de a fi pervertit de comuniști, roșul a Însemnat simbolul progresiștilor, În antiteză cu albul conservatorilor. Iar istoria dă câștig de cauză progresistului. Nu Întâmplător, după războiul celor două roze, Anglia a Încăput pe mâna rozei roșii a York-ului, iar nu pe aceea a rozei albe, Lancaster-iene. Adoptând, pentru ceea ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare. Ideatic e la fel: Înainte de a fi pervertit de comuniști, roșul a Însemnat simbolul progresiștilor, În antiteză cu albul conservatorilor. Iar istoria dă câștig de cauză progresistului. Nu Întâmplător, după războiul celor două roze, Anglia a Încăput pe mâna rozei roșii a York-ului, iar nu pe aceea a rozei albe, Lancaster-iene. Adoptând, pentru ceea ce noi definim astăzi atât de ușuratec drept simbol al primăverii, roșul, românul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și un El. Și, dacă am zis plantă, mai e ceva de speculat. Căci planta, cu țesuturi oxidante de felul ei, e asemenea femeii; iar ambele sunt conservatoare, apărând stabilitatea. În antiteză, animalul, cu țesuturi reductive, e asemenea bărbatului; ambii progresiști, În veșnică căutare, tentând schimbarea. Și atunci Ea, Întâlnindu-se cu El, nu alcătuiesc altceva decât o biocenoză. Biocenoză? Prefer prototipul ei, lichenul, unde Ea, planta, e o algă, iar El, heterotroful, o ciupercă. Ca și În societatea umană, El
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate bune. Dar... Evoluția este schimbarea direcționată, continuă, din sine Însăși a ceva. Dacă nu e direcționată e o schimbare și atât. Dacă nu e continuă, nepresărată cu catastrofe, nu poate exista, căci Întotdeauna trebuie să fie contemporani și noul - progresist - și vechiul - conservator -, tendințele și grosul productiv, pentru ca evoluția să-și păstreze sensul, adică să existe; ca’n istorie, unde trecutul și prezentul sunt cele două puncte care definesc o dreaptă, a cărei prelungire a musai viitorul. Trebuie să fie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
liberalii, și cu toate acestea resimțind nevoia unui spațiu public în interiorul căruia să se poată exprima articulat, reprezentanții conservatorismului românesc acordau întreaga lor atenție înființării unor ziare. Ziare precum Conservatorul, aparținând lui I.H. Rădulescu și N. Russo (1856-1857), și Conservatorul Progresist bucureștean (1859-1861) ilustrau, prin denumirea lor, preocuparea editorilor de a realiza o fixare și o definire cât mai precise în vocabularul politic autohton a termenului de conservator 46. Ceea ce sperau cei mai mulți dintre susținătorii "dreptei" era faptul că încercarea lor de
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
politici cu vederi de stânga cu scopul de a face din liberalii munteni o formațiune politică coerentă și care să realizeze un proiect de program de esență liberal ce era asumat în cele din urmă de un partid numit "al progresiștilor"122. Dătător de speranțe în privința șanselor de reușită ale ideilor liberale era și faptul că politicieni moderați precum Vasile Boerescu, Gh. Costafrou și Christian Tell dăduseră mâna cu radicalii, alcătuind chiar un comitet central din care făceau parte printre alții
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]