19,629 matches
-
pe drum. Cu toții, noi am moștenit această umbră ivită la picioarele Evei când cuplul primordial a ieșit în fugă, alungat din Eden... Lucian Blaga greșește vorbind despre un ,drum" pe care va fi căzut prima umbră. Mai întâi, umbra se proiectează doar înaintea pașilor lui Adam și ai Evei, căci ei ies din luminosul spațiu fără timp și fără pată al Paradisului. Pe altă parte, nu există drumuri în altă parte decât în locuri deja locuite de oameni; or, în acel
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
fiziologiei: Știu că o să am emoții, știu că o să-mi tremure mîna. Emoțiile sînt însoțite de plăcere ca și frica. Parcă ar fi secretate de glandele sexuale. Există un palpit interior care vine din zona pubiană". Ori, din nou, se proiectează într-o ușoară speculație, halou de-o naivitate inteligentă al emoției inextingibile: ,Examenele sînt ca întîlnirile. Trebuie să faci față. Starea de emoție e o promisiune. Totdeauna așteptarea e amestecată în emoție ca și speranța. Altfel ai spune nu de la
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
1. Macedonskianismul originar al tânărului poet Arghezi, ca o bună soluție a ieșirii din raza acaparantă, copleșitoare, a post-eminescianismului; 2. Extinderea viziunii argheziene spre un decadentism foarte personal, deși artificios (dar orice decadentism e artificios), în Agate negre; primul volum proiectat de Arghezi, dar pe care a refuzat apoi să-l mai publice, din autoexigență, nu a fost nici acum (re)descoperit și restituit integral, deși a circulat în câteva copii manuscrise; una trebuie să existe în biblioteca lui Șerban Cioculescu
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
previziuni. De altfel, astfel de predicții, se vede, au influențat calitatea primelor filme, axate pe viața cotidiană. Vezi primele producții Lumičre: Mic dejunul bebelușului sau Partida de cărți. De dragul acurateții, 1895 este data la care cei doi frați și-au proiectat filmul în fața unor spectatori. Care și plătiseră pentru asta. Totuși și la capitolul premiere Auguste și Louis fuseseră devansați: neamțul Max Skladanowsky făcuse același lucru cu două luni înaintea lor. Oricum, precedându-i cu patru ani pe pionierii cinematografiei, în
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu o consistență superioară celui real. Dincolo de alegorismul prea accentuat, la final, al cărții (epilogul cu August și Anghel, fața luminoasă și cea întunecată a credinței, i-a fost reproșat pe bună dreptate autorului), singurele obiecții
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
exclusiv îmbogățirea a dus la constituirea unor echipe mass-media a căror meserie e oricând interschimbabilă cu aceea a gunoierilor, groparilor sau oficianților de la morgă. Emisiunile de știri ale televiziunilor din România au ajuns veritabile colecții de acte și fapte antisociale, proiectate în figura telespectatorului cu un sadism ce l-ar umple de oroare pe Divinul Marchiz însuși. Destrăbălarea sexuală ca formă de duioșie, accidentul ca formulă conversațională, crima ca divertisment de masă au devenit moneda curentă a canalelor de televiziune românești
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate", "filtrate", cărora le-am făcut deja sensul. O nesinceritate orgolioasă (adică eu sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind al meu, mă proiectez pe mine în lume, o descopăr după chipul și asemănarea mea ș...ț)." E drept că vocea eului biografic răzbate adesea în paginile jurnalului, clamând solitudinea, înstrăinarea și angoasa; dar "aventură formativă" pe care o promite nota introductivă e, de
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă pe marginea lui și îl pipăie cu voluptate. Textul însuși e o oglindă. Calamburul, vorba de duh, Witz-ul sînt mijloace de a proiecta materia în limbaj și de a pulveriza eul. Teatrul lumii devine, astfel, un teatru al limbii. Cu cît mai consistentă lumea, cu atît mai iluzorie lumea. Realul e depășit doar prin excesul de real. Limbajul, prin pulverizarea comunicării. Dincolo de aceste
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
sofisticată, a rafinamentului. Sub faldurile masive ale delirului eroticesc, Mihail Gălățanu ascunde o egolatrie sfioasă, un egotism incredul care devine simpatic chiar prin această fragilitate a sa pe care o dau în vileag enormitățile. Poetul cochetează cu propria-i identitate, proiectată la o scară uriaș-derizorie, donquijotescă, prezentată, din prudență, în două variante. Una este cea a expansiunii neînfrînate, care ar desfide orice concurență, pe o dimensiune universală: "Toți bărbații - și pînă și băieții, de mici,/ vor avea un singur vis: să
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
de originea sa românească pură care, după revoluție, trăiește șocul de a-și vedea una dintre fete măritată cu un arab, iar cealaltă, emigrată în America. Tranziția a fost pentru cei mai mulți dintre români un soi de potop care, i-a proiectat pe unii pe o creangă salvatoare în vreme ce pe alții, cei mai mulți, i-a scufundat. Categoric, în aceste povestiri ale lui Cristian Teodorescu, bietul muritor se află sub vremi, iar sentimentul care se degajă este cel al destinului pascalian al omului în
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
publică. Suspiciunile vizează persoana care a scris respectiva carte (însuși șeful de stat sau unul dintre consilieri?), capacitatea celui în cauză de a fi perfect obiectiv în judecata diverselor evenimente politice în care a fost implicat (tentația de a se proiecta într-o lumină cît mai favorabilă în ochii electoratului, uneori în detrimentul adevărului) și posibilitatea sa de a rosti întregul adevăr (orice om politic știe lucruri care nu trebuie să ajungă la urechile opiniei publice). De aceea, apariția cărții unui lider
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
uscată, ofilită, mîna ce povestește istoria secretă a unui om căruia împlinirea lui Otello îi repugnă. Barthes spunea că în unele opere, dincolo de interesul pe care-l suscită ansamblul, spectatorul poate fi atras de un detaliu în care el se proiectează și care-l inspiră. Îl denumește punctum. ÎnOtello, punctum-ul meu e mănușa lui Iago. Ceea ce interesează uneori într-un spectacol e capacitatea lui de a înscrie în durată anumite motive, de a relua și conjuga: ca aici, de exemplu, motivul
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
Dar pot să enumăr categoriile de situații. Am citit la masa de lucru, aplecat asupra cărții, astfel așezat încât lumina să-mi cadă din stânga, urmând un sfat de demult al mamei, dar și așezat la întâmplare, cu propria mea umbră proiectată asupra paginilor. Am citit în pat (în copilărie, uneori, noaptea, la lumina lanternei, sub plapumă, pentru că trebuia să dau impresia că dorm demult). Am citit întins pe spate, în iarbă, ignorând chemarea imperativă a vieții - soarele strălucitor, trilurile păsărilor, zborul
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
pentru a suporta realitatea! Pînă azi parcă nu mi-am trăit viața. Am citit-o într-o carte în timp ce scriam alte cărți“. „Viața nouă“ pe care și-o dorește autorul Jurnalului infidel ar fi una debarasată de zgura evenimențială, contemplativă, proiectată asupra misterului existenței în sine: „«Evenimentele sînt spuma valurilor, dar ce mă interesează pe mine este marea» - Paul Valéry. Cînd o să reușesc să mă preocupe doar... marea?“. Pe alocuri, Bujor Nedelcovici are aerul de-a se depărta chiar de militantismul
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
Constanța Buzea, poeți ai dezghețului, cum i-am putea numi. Poezia de început a Gabrielei Melinescu, astfel cum îmi stăruie în amintire, era o poezie de frenezie senzorială, de fervori juvenil-sfidătoare. Exprima integral o vârstă sufletească și un temperament. Ne proiecta într-o lume proprie, de culori foarte vii și de trăiri care o înscriau, cum s-a spus, în tradiția bucureștenismului literar, cu puncte de sprijin în Anton Pann, în Ion Barbu, în M.R. Paraschivescu. Au urmat alte cărți de
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
și înalt semnificativă". Adevărul poetic, chiar în prototipul orfic al lirismului, salvează lumea de absurd. În același timp, introducînd sens în lume, el e generat de un subiect în care coexistă "elementele secrete și impalpabile ale unui edificiu lăuntric, care proiectează asupra realității din jur un fel de epură a realului, corpul viu al tîlcurilor pe care le trăiește o conștiință excepțională". Mitul orfic al Euridicei e explicat de Doinaș, cu argumente din Blanchot, prin potențialul semantic absolut al subiectului liric
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
Doina Ruști Ea îl văzuse de pe cealaltă parte a străzii, înaintând printre oameni cu picioarele lui lungi ca niște coase, proiectat pe zidul gri al Universității, și alergase spre el, strigând printre șuvoiul de mașini, la întrecere cu motoarele în viteză: Cristiaaan! Trebuiau să se întâlnească în librăria de pe colț. în-- tr-aco-lo alerga el, dar Madi nu mai avusese răbdare, voia
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
deranja faptul că tăceam, că nu aveam nicio nelămurire, nicio curiozitate neîmplinită în legătură cu el. Cum îl deranja faptul că nu-l acuzam violent, că nu strigam la el revoltat de toate monstruozitățile pe care le aflasem despre el. Îl deranja. Proiectase altfel această scenă. Repet, probabil cu dumneavoastră aflată în fața lui, nu cu mine. Și nu așa, fără cuvinte, în tăcere, cu seninătate. Când eram copil, tatăl meu m-a rugat să mă străduiesc să-mi iubesc semenii ca pe mine
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de strălucirea inumană a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
cinematografică tridimensională a unei femei, fără să știe că este o "fantomă artificială" și vrea să se introducă în acea ficțiune, pentru a se eterniza împreună cu femeia iubită, chiar când înțelege că ceea ce a văzut nu e decât un film proiectat în realitate. Personajele lui Eugen Uricaru află cu stupoare, în finalul romanului, că au avut relații de conviețuire sau de dragoste cu proiecțiile, perfect verosimile, dar suspecte, ale unei ficțiuni. Rod al unui imaginar sofisticat și abscons, Vladia mi s-
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
au fost pierdute. Cvartetul de coarde nr.1 de Constantin Silvestri (1913-1969) se remarcă prin unele elemente novatoare, cum ar fi natura cromatică a limbajului și concizia exprimării. A fost distins cu Premiul Enescu. Distingem la Silvestri ușurința cu care proiectează imagini sonore de o inpecabilă finețe, imaginație și sensibilitate. În Cvartetul de coarde nr.2 op. 27 (1947) se apreciază acel cânt imaterial, suplețea inflexiunilor motivice în stare să evoce o atemporalitate romantică. Fiecare sunet din cvartet pretindea să fie
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Apărut la Editura Compania În anul 2006, volumul Adrianei Bittel, Cum Încărunțește o blondăpovestiri din secolul trecut, Însumează existențe dramatice pierdute prin cotloanele vieții comuniste. Însuși titlul este o afirmare a stărilor specifice atmosferei socialiste. Povestirile proiectează miniaturale istorii umane pierdute În istoria lumii. Remarcabilă este, pentru ochiul lectorului, coper-ta volumului, pictând În tonuri vii, jucăușe, o si-luetă feminină abstractă. Acest tablou reiterează universuri uitate În trecut, topite În tonuri de alb, verde vibrant și un
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin legăturile aflate Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este proiectată atât direct cât și aluziv prin rememorarea a trei etape: copilăria, adolescența și viața de adult a fiului. Momentul ce anticipează dorința protagonistului de a-i dedica tatălui un roman survine În urma morții acestuia și declanșează un instinct al defulării
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
morții acestuia și declanșează un instinct al defulării acompaniat de dorința Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului: rememorarea (psihanaliza) și actul scrierii. Încercând să imprime o ordine În șirul amintirilor, protagonistul proiectează evoluția propriei raportări la o ipostază paternă dominantă, „de la nașterea fiului până la moartea tatălui”: „Lui François i se părea de-a dreptul idiot să se enerveze Împotriva tatălui său după atâta timp. Dar nu se putea stăpâni. Nu Îi era
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]