KorAP: Find »[drukola/base=proiectiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...26 >

632 matches

Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

interpretări i-au diminuat reacțiile paranoide imediate și i-au permis să rămână în încăpere și să comunice cu mine”. Meltzer (1975/1984) distinge diverse forme de patologii, în funcție de faptul dacă ele privesc mai mult latura de identificare sau latura proiectivă. În primul caz prevalează depunerea în interiorul propriu a pulsiunilor distructive, așa cum se întâmplă în isteria de conversie, ipohondrie, maladiile psihosomatice, chiar și în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
identificare sau latura proiectivă. În primul caz prevalează depunerea în interiorul propriu a pulsiunilor distructive, așa cum se întâmplă în isteria de conversie, ipohondrie, maladiile psihosomatice, chiar și în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este trimis în exterior, dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum se trăiește în obiect?”. În acest caz, fobiile, mai ales cele legate de spațiu (agorafobia, claustrofobia), se află în raport cu fantasmele interiorului obiectului

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
stările psihotice de confuzie observate la anumiți adolescenți, precum acel licean care se aruncă de pe acoperișul școlii pentru a vedea, într-un moment de derealizare, ce senzații îi dă faptul de a zbura ca o pasăre. Prin urmare, mecanismul identificării proiective prezintă numeroase variante, nefiind deloc convenabil să-l restrângem la câmpul psihozei, scopul lui fiind ca, dincolo de diversele simptome, să apere eul împotriva pulsiunilor distructive (Steiner, 1996). Putem totuși observa că, în cazul unei „confesiuni psihotice”, subiectul se debarasează masiv

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Melanie Klein, se întreabă psihanalistul, numai ca să nu mă lase să o domin din punct de vedere intelectual? Într-adevăr, specialistul a constatat că pacienta „a început să vorbească «în manieră kleiniană» și cu mare minuțiozitate” (Schaeffer, 1989). În testele proiective, răspunsurile „intelectualizante” permit subiectului să evite conflictul, așa cum se întâmplă cu răspunsul dat la planșa 1 din TAT (băiat cu vioară), redat de Shentoub et al. (1990): „Acest băiat, care poate fi un bun artist, ia cursuri de muzică și

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
în travaliul progresiv de internalizare propriu vieții psihice, introiecția este prima etapă a unui proces mai complex ce conduce la identificare, definită ca un mod de a-ți apropria calitățile celuilalt și vizând o îmbogățire a eului. Variantele identificării (identificarea proiectivă, identificarea cu agresorul) țin mai curând de o utilizare defensivă a mecanismului. Această legătură cu identificarea este la originea a numeroase confuzii (A. Freud, în Sandler, 1985/1989). Pornind de la procesul de clivaj și de la modurile de apărare primară care

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
faptul că tânăra reproduce cu copilul său situația trăită în copilărie, fără însă a conștientiza câtuși de puțin acest lucru. Consecințele nefaste ale acestui tip de izolare vor fi studiate ceva mai departe (vezi pp. 223-224). Atunci când se utilizează metode proiective, izolarea se poate manifesta prin răspunsuri fragmentate, fărâmițate, fără ca vârsta subiectului sau nivelul său intelectual să explice în vreun fel această sărăcie în exprimare. „Fărâmițând imaginea în detaliile sale descriptive” (Corman, 1961), ignorând legătura între diferite elemente ale planșei (indiferent

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
basmele, ele au scos dintotdeauna la lumină realitatea psihică intimă. Fabulele lui La Fontaine sunt exemplare prin bogăția trăsăturilor de personalitate umane puse pe seama animalelor. În plus, proiecția este mecanismul psihic mobilizat când se pune problema investigării personalității, obiectul probelor proiective. Este suficient să amintim aici, spre a ne convinge, modul în care Rorschach evocă nașterea testului petei de cerneală. El a fost de-a dreptul uimit să citească în jurnalul unui discipol al lui Leonardo da Vinci modul în care

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
clopot îndepărtat, poți auzi numele sau cuvântul la care te gândești” (Anzieu, 1961/1970). Să mai notăm că utilizarea transferului în cură se sprijină pe proiectarea experiențelor infantile asupra persoanei terapeutului. Expresie a unei relații imaginare cu celălalt, această „situație proiectivă” poate fi decriptată și permite o degajare pornind de la interpretările care îi sunt date. Lebovici (1992) relatează cazul uneia dintre pacientele sale care acordă o mare importanță modului în care psihanalistul o privește când o întâmpină la cabinet. Dacă acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
îi sunt date. Lebovici (1992) relatează cazul uneia dintre pacientele sale care acordă o mare importanță modului în care psihanalistul o privește când o întâmpină la cabinet. Dacă acesta este puțin preocupat, ea se simte „disprețuită”, reacție în mare parte proiectivă. Faptul o trimite cu gândul la experiențe de același tip, trăite în relația sa ambiguă cu tatăl. Întregul interes al transferului constă în a putea reactualiza, sub efectul regresiei, situația din copilărie în care realitatea și proiecțiile au distorsionat relația

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
spre exterior. Eul se comportă ca și cum pericolul dezvoltării unei angoase nu ar veni dintr-o moțiune pulsională, ci dintr-o percepție, și este deci îndreptățit să reacționeze împotriva acestui pericol exterior prin tentativa de fugă care este evitarea fobică.” Tendința proiectivă spre figurare în fobie, ca și în paranoia (ambele recurg la imaginar, cu toată bogăția, dar și cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
cu toate pericolele sale) justifică apropierea de procesul de formare a viselor. Potrivit lui Freud (1917a/1968), „un vis este deci și o proiecție, exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își continue somnul, de unde și dimensiunea protectoare a proiecției. Gelozia proiectivă este studiată într-un alt text în care Freud (1922/1974) arată că gelozia în dragoste proiectată asupra celuilalt se naște din refularea dorințelor de infidelitate ale partenerului sexual. Freud (1927/1995) propune în final o analiză a concepției religioase

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
de aceste animale, a căror posibilă apariție o sperie pe fetiță atunci când trebuie să se ducă la culcare. Asistăm oare la nașterea unei fobii? Asemănarea dintre proiecție și acest simptom își găsește aici confirmarea. Iată acum un exemplu de mecanism proiectiv acționând la un subiect adult: Heimann (1952/1980) citează cazul unuia dintre pacienții săi, încredințat că a văzut, intrând în cabinet, o baltă de sânge într-un colț al încăperii. Pacientul evita să se uite în acea direcție și se

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
asasinase și să vadă o baltă de sânge într-un colț”. Apărarea a constat deci în a expulza agresivitatea, atribuind-o pacientului precedent; iată așadar o deplasare luată ad litteram. Pentru a ilustra, în sfârșit, mecanismul proiecției prezent în probele proiective, vom lua un citat din Chabert (1990), care conține un răspuns dat de Cédric, un adolescent de 17 ani, la testul Rorschach. Grație proiecției, acest simplu răspuns evidențiază dificultățile trecerii la vârsta adultă în cazul unui adolescent „care nu se

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
moartea precoce a tatălui și plecarea mamei. Funcția „defensivă” și reparatorie a proiecției delirante ar merita să fie, măcar în parte, folosită de medicii uneori prea grăbiți să prescrie un tratament. Este propriu relației terapeutice să fie receptaculul acestor materiale proiective de care copilul sau pacientul caută să se debaraseze - în virtutea compulsiei la repetiție - aici și acum, iar aceasta cu atât mai mult cu cât el resimte cadrul analitic ca pe un recipient în sfârșit posibil și rezistent. Putem afirma că

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
doar pentru că „ești Joseph/Iosif” este un lucru de nejustificat! Prin urmare, o serie de motive politice, sub forma raționalizării, vor da o aparență logică acestei acțiuni. Alte două exemple arată că raționalizarea își găsește terenul predilect într-un test proiectiv, cel numit „Satul”. Inițiatorul testului în Franța, Mabille (1950), pusese în evidență tendința subiectului constructor de a „legitima așezarea unei piese printr-un pretext ingenios și logic”. Testul „Satul” este într-adevăr un excelent revelator de afecte, care se exprimă

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
dintre care nu vom cita aici decât Poetica reveriei (1960). În DSM-IV (1994/1996), refugiul în reverie figurează printre mecanismele caracterizate printr-o importantă distorsiune a imaginii de sine sau a imaginii despre celălalt (în acest grup mai figurează identificarea proiectivă și clivajul imaginii de sine sau a imaginii despre celălalt). Exempletc " Exemple" Freud (1908c/1985) insistă asupra universalității și similitudinii reveriilor noastre, fie ele ambițioase, erotice (acestea din urmă mai frecvente la femei) sau, de multe ori, un amestec al

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Elisabeth von R. în Studii despre isterie (1895/1965) scrise de Freud în colaborare cu Breuer, iar cazul Dora în Cinci psihanalize (1905/1979). Iată acum două exemple mai recente, precum și un scurt studiu despre identificarea refulării printr-o probă proiectivă. Primul caz este prezentat în Revue française de psychanalyse (1991) de către Steward: O pacientă în vârstă de 45 de ani, doctorul E., cercetătoare foarte cunoscută, „era înspăimântată la ideea că își va pierde memoria. An de an, cazul său se

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
în timpul cărora pacienta urlă de neputință și durere, două tentative de sinucidere, crize de somn incoercibile imediat ce revine din orașul său natal și, în sfârșit, o sterilitate psihogenă de circa 10 ani. Refularea nu este ușor de degajat prin probe proiective. Chiar și răspunsurile detaliate permit arareori o concluzie certă. Uneori, cercetătorii au vrut să vadă în scotomizarea unui detaliu bine definit al unei planșe a testului TAT un semn al refulării. Însă în acest caz este mai convenabil să vorbim

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
un eșec, de vreme ce simptomul isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia este suficientă pentru a drena conflictul” și că, de altfel, personalitatea subiecților pare a fi normală, la fel și răspunsurile lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici, în sensul caracterial al termenului. În schimb, caracterele isterice fără semne de conversie somatică manifestă alte consecințe ale refulării: scotomizarea realului, lipsă de atenție, blocaj în verbalizare, lacune de memorie etc. O refulare care eșuează poate

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
una de cealaltă, ceea ce conduce la un clivaj al eului” (S. Freud, 1940/1967). Să mai subliniem articularea mecanismului reprezentat de refuz cu proiecția, pentru că tot ceea ce este perceput e, înainte de toate, produsul unei proiecții. În perspectiva Melaniei Klein, identificarea proiectivă este cea care conduce la un refuz al realității proiectate în exterior. Să reținem, deopotrivă, și legătura refuzului cu denegarea. Refuzul ar trebui considerat o denegare tradusă în act, menținând lucrurile așa cum sunt, o „denegare implicită” (Rosolato, 1966/1987), în timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
exemplu dat de Freud (1931/1985) are la bază aceeași intenție:o fetiță repetă asupra păpușii sale, jucând un rol activ, ceea ce ea suportăpasiv din partea mamei, care o spală, o îmbracă și o silește să umble curată. Într-o probă proiectivă, testul „Satul”, psihologul îi sugerează subiectului-constructor că satul său va fi atacat. El îi propune deci o situație de pasivitate (să fie atacat). Această sugestie este uneori refuzată categoric, nici un mecanism de apărare neputând fi pus în acțiune pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653

societățile. Cuiva îi poate plăcea negrul pentru că îi stă bine (punctul 1), iar anumite civilizații nu asociază negrul cu moartea, deoarece culoarea doliului este albul, ca în China, de exemplu (punctul 2). Cele două atitudini ne plasează în domeniul percepției proiective. Abia a treia interpretare se dovedește obiectivă, și deci universală: negrul înseamnă întuneric pentru toată lumea și în toate timpurile. Pornind de la acest adevăr universal, se poate ajunge la valoarea simbolică a negrului. Descompunerea în trei timpi - furnizarea percepției individuale, studierea

[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649

rolul de mijloc de comunicare și de exteriorizare în mediul școlar. Devine o fereastră de deschidere (informațională, emoțională) către cei din mediul proxim sau chiar îndepărtat. Calculatorul joacă rolul de dispozitiv de programare. Prin intermediul lui, pot fi executate anumite operații proiective, pot fi stabilite o ordine și o succesiune de secvențe cu caracter operațional. Fiecare invenție de ordin informațional a impus o nouă paradigmă de realizare a învățării (tiparul la un moment dat, acum computerul). Am ajuns în faza de a

Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș (2006) [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
instantanee, videoconferințele sau telefonia sunt astfel de modalități de concretizare a educației colaborative. Realizarea unor proiecte de colaborare internaționale presupun secvențial și astfel de conexiuni ale muncii în comun pentru creionarea obiectivelor, conținuturilor și activităților specifice. O parte a activităților proiective se pot realiza in presentia, o bună parte putându-se realiza in absentia, prin asamblarea contribuțiilor trimise prin poșta electronică, de pildă. Desigur, colaborarea virtuală poate și trebuie completată cu întâlnirile fizice, ce desăvârșesc și încununează ceea ce s-a început

Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș (2006) [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
Corola-publishinghouse/Science/278_a_505

tot mai des expresii ca: pentru perfecționarea sistemului de pregătire a sportivilor de performanță trebuie să elaborăm „modelul campionului”, sau „modelul de concurs”, sau „modelul pregătirii tehnico-tactice”, etc. Acestea evidențiază paleta foarte largă de aplicare a modelării, începând de la etapa proiectivă, la concepție, a antrenamentului, unde metoda este fundamentală, mergând apoi în etapele ulterioare de aplicare practică sau experimentarea modelului. În antrenamentul sportiv , modelele au un caracter pronunțat prospectiv, chiar de ipoteză, având în vedere proiectarea lor în viitor. Realizarea acestei

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina (2007) [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]