1,461 matches
-
căptușit cu mesadă, pe care-l primise de ziua lui, în urmă cu vreo 30 de ani, cu cravată și vestă de efect, pe care aveai impresia că nu le dădea jos de pe el nici când dormea, cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu fugiții, adică ar vrea să se dea bine cu valul. Pe Epa nu-l încălzeau vorbele astea și bodogănea: Idei de prost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat Într-un rebus clarifică adesea un ansamblu Întreg de cuvinte, dîndu-le un sens: Cum Îl prezentase, oare, doamna Bellairs? „Omul nostru de afaceri“ - da, așa Îi spusese. Rowe rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
exagerărilor posibile în care astfel de abordări teoretice cad cu ușurință. În al doilea rând, în termeni juridicidacă tot vorbim de un proces - cele două „cauze”, cea a comunismului și cea a globalizării, trebuie să fie disjuncte. Chiar dacă principiul internaționalismului proletar, exprimat în lozinca de tristă amintire „Proletari din toate țările, uniți-vă”, pare să sugereze o năzuință de extindere a comunismului la scara planetară, această tendință are cu totul alte resorturi decât cele ale globalizării , anume: victoria mondială a revoluțiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
exprimat în lozinca de tristă amintire „Proletari din toate țările, uniți-vă”, pare să sugereze o năzuință de extindere a comunismului la scara planetară, această tendință are cu totul alte resorturi decât cele ale globalizării , anume: victoria mondială a revoluțiilor proletare. Mărturisesc că eu însumi consider fenomenele sociale fundamentate pe ideologiile comunismului și globalizării extrem de negative pentru prezentul și viitorul ființei umane, încât fiecare poate constitui obiectul câte unui proces, chiar și numai teoretic, dar procesele nu pot fi decât separate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
experimentului dur al comunismului tocmai datorită eșecului acestuia. Reprezintă un alt proiect economic, social și politic de anvergură, gândit și pus în aplicare la scară planetară. Comunismul a urmărit și el revoluția mondială. Ce s-a schimbat? Actorii. În locul liderilor proletari au apărut elitele financiare grupate și suprapuse, cele mai mari constituind lojile masonice. Libertatea omului se reduce simțitor în ciuda răspândirii conceptelor vizând drepturile omului, în condițiile în care bogăția, puterea și supremația asupra destinului omenirii este concentrată în tot mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
filosofico-juridică:“ După prima concepție, revoluția e bazată pe lupta dintre clase, e un rezultat al acestei lupte. Socialiștii văd în revoluție «o răsturnare completă a formelor vechi de cooperație ale oamenilor», căci în locul economiei și producției burgheze se introduce economia proletară. Revoluția socială constă în cucerirea puterii politice de către o clasă oprimată, care nu a avut până acum această putere. [...] Mult mai largă și mai rațională este însă concepția pe care am numit-o filosofică-juridică. Întradevăr idealismul social consideră acum, pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nimic nou; dar procesul de aplicare al programului său de execuție e, după cum am văzut, realizarea contrariului teoriei. Ca doctrină politică bolșevismul se depărtează însă foarte mult de MARX. . Punctele deosebitoare între aceste două concepții sunt: dreptul de vot, dictatura proletară și concepția revoluției sociale în întregimea sa. După ce am trecut în revistă tipuri de revoluții și aspecte referitoare la acestea putem aprecia că „revoluția socială nu este deci posibilă în mod absolut prin cea politică, ci ea se înfăptuiește numai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
funcțiune pentru informarea populației pe tema succeselor obținute de «revoluția socialistă» și rolul partidului în această ecuație. A apărut meseria de activist de partid (presupus a fi bine plătită). În România s-au găsit - din păcate - și simpatizanți ai Revoluției proletare din Rusia (de fapt a lui V.I. Lenin), în rândul Partidului Socialist, fapt care a condus la destrămarea acestuia (comuniștii au înființat PCR iar grupul de dreapta a înființat Federația Partidelor Socialiste din România în perioada 19-20 iunie 1921, ulterior
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
românească a avut un anumit succes, «primăvara de la Praga» a fost înăbușită de trupele Tratatului de la Varșovia (mai puțin ale României, care a condamnat această intervenție, și Iugoslavia, Albania). Anii ’70-’80 s-au caracterizat prin accentuarea factorului național, internaționalismul proletar fiind înlocuit cu «patriotismul socialist». În esență, regimul și-a păstrat caracterul socialist totalitar, dar cu unele accente naționaliste. Evoluțiile au fost contradictorii în Uniunea Sovietică, după înlăturarea lui Hrușciov (1964), a urmat o lungă perioadă de stagnare, în «era
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În timp ce corpul Îi tremura oricum din pricina bolii, mai vizibil În momentele de emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case din oraș, și chiar din cartierul lor, mai puțin avut, mai proletar, dacă se lăsa deoparte vila doamnei Ster, dar tocmai de aceea Îndrăgit. Ar fi putut să-și facă oriunde casă În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei pahare de țuică, i se adresa cu „frate Coriolane”, spre mirarea golită de sfânta mânie proletară a secretarului de partid, nelipsit de la petrecerile tovărășești din casa parohială. Teoria lui era simplă: Dacă oamenii vor crede cu adevărat În viața nouă și Îmbelșugată care Îi aștepta, atunci așa vor și trăi. Ca să fie cât mai covingător, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de șepci proletare în București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență contra slugoilor ambițioși, înjugați la arta cu mesaj. Desculții nu i-ar fi interzis pe culți, în numele "moralei proletare", preț de jumătate de secol și mai bine. Vergangenheitsbewältigung " Nu spera cînd vezi mișeii La izbîndă făcînd punte Te-or întrece nătărăii de ai fi cu stea în frunte". M. Eminescu, Glossă 24-25 august, 2001 Am șters din agendă numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dezastru economic. La dezastru cînd leul românesc a fost leu greu? Mai greu decît marca? Pandrea, Noica, Țuțea au ajuns profesori după gratii. Pandrea a fondat, în pușcărie, Academia de sub pămînt. Sus, Leonte Răutu ducea "lupta cea mare" pentru arta proletară. Neapărat ruptă de trecut. Față de invazia realismului socialist, celelalte invazii mi se par neînsemnate. Și nu știu care a fost mai ucigătoare: prestația lui Teohari Georgescu la Interne sau a lui Leonte Răutu la Cultură. Mă gîndesc mi se dau multe ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și frații lui mai mici (poem tradus în cîteva limbi) le explica școlarilor de ce rîndunica de tip nou nu-și mai face cuib sub streașină. Pentru că inovase locuința în prun. Țelul înalt al păsăricii era să vadă mereu cerul. Cer proletar, mult mai senin decît posacul cer burghez. Repede "orientată" și "limpezită" după îndrumarea dascălului A. Toma, Veronicăi i se încingea condeiul: "O, Europă, te simt în vine,/ Te simt în mine". Ghidușul epigramist a consemnat evenimentul așa: "Domnișoară Veronică, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Titel Petrescu. A cedat. După ani și ani de temniță, a formulat o scrisoare de adeziune pentru regim. Era înfometat. Era șantajat. Psihicul i s-a șubrezit și s-a frînt. Dar Pandrea? Petre Pandrea chiar crezuse în alternativa proletară. A pledat gratis pentru eliberarea a o mie de comuniști. Cu toate astea, a intrat la Ocnele Mari în '48 și n-a ieșit pînă-n '53. "Cine gură mare are/ Cinci ani va tăia la sare". Odată cu el a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cît despre om, declar că nu l-am întîlnit deloc în viața mea". Pricep. În loc de național e spus persan. Ingenios! aprobă Miss Deemple găselnița lui Călinescu. Insist să reții, Șichy: om era doar celovekul. Noi eram reperiști, în hamul internaționalismului proletar. Nu români. Dezrădăcinarea naționalismului, așa suna un editorial al "Scînteii". Particular etnic? N-aveam. A durat mult pînă cînd Dej a făcut recurs la ideea națională, la sentimentul național și s-a putut profita. Călinescu se eschiva. Se pronunța aluziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
catedrele securicumetriale** de după reforma curriculară, nu-i loc pentru profesori culți și probi. Măcar generația mea, între "parantezurile" lui Al. Dima și "ghilimetele" lui Ioan Constantinescu, mai făcea ceva școală. Fără ei și alții ca ei, puțini, ne năpădea cultura proletară: "Notați, tovarăși studenți, pentru poetul nou, Partidul nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
idealului măreț". Decretul 770 impunea "nașterea unei noi generații": șoimi, pioneri, uteciști, clone ale unei mentalități obscure, care trebuiau să crească odată cu orânduirea, care urmau să se formeze în "minunatele condiții de educație socialistă", cărora li se impunea să gândească proletar, în spiritul "celui mai iubit fiu al poporului, conducător înțelept al partidului și al statului, mare erou al neamului, patriot și vizionar revoluționar, strategul tuturor victoriilor obținute sub stindardul partidului". Iar pentru ca această generație uniformă să existe, s-a purces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după ce au ajuns la putere, comuniștii albanezi au avut nevoie urgentă de un nou imn național pe o muzică mobilizatoare. Era urgent, ardea tare, pofta de putere Îi strîngea de boașe, Îi mîna Înainte. În jur, pustiu de talente muzicale proletare. Pe cine să Întrebe, cui să-i ceară? Păi, lui Victor Eftimiu, cel mai mare poet În viață născut Între granițele statului lor. În 1948, apreciind că În lume comunismul e veșnic și că nu se vor mai Întoarce vremurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
însă prima dată când îl vedea în carne și oase. Fostul electrician, fostul lider de sindicat, fostul agitator comunist interbelic trecut prin lagăre și închisori, ajuns la cârma țării în urma tancurilor sovietice arăta exact așa cum trebuie să arate un lider proletar din România: vânjos, bine legat, nu prea chipeș, dar totuși înzestrat cu o anumită carismă pentru ochii și inimile mulțimii. În locul salopetei de electrician, pe care o agățase de mult în cui, purta un costum de lucru, de culoare deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
totuși înzestrat cu o anumită carismă pentru ochii și inimile mulțimii. În locul salopetei de electrician, pe care o agățase de mult în cui, purta un costum de lucru, de culoare deschisă, care se încheia până la gât, ca un mondir. Șapca proletară de rigoare îi acoperea capul cu păr încărunțit și-i proiecta o umbră conspirativă peste ochii expresivi. Cu un gest de om pentru care nu cititul era ocupația de căpetenie își scoase ochelarii și îi așeză pe birou, peste ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bucuria de-a ieși la săniuș, pe o zăpadă bogată, căzută de curând. După un Crăciun petrecut la mănăstire și după câteva zile libere la sfârșitul anului, de revelion, când încropise un brăduț modest pentru copil, sub care Moș Gerilă proletar depusese parcă cu sfială și rușine, în noaptea dintre ani, o biată mașinuță de tablă, Virgil se înhămase din plin la treburile lui funcționărești, cenușii dar presante, de la secția financiară, dând uitării celelalte griji. Cu o abnegație benedictină, care întrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]