604 matches
-
de clasă de a demola scena a fost dejucată de proaspăt unita țărănime. Poetul încă nu renunțase la scheme, întrebuințând tacâmul de rigoare; scrâșnetele cu spume la gură și ura care țâșnea ca niște cuțite din ochii chiaburilor. Curând schemele proletcultiste îl vor dezgusta pe Labiș iar poezia sa anecdotică nu va mai fi selectată în volum. Versurile de acest fel vor rămâne înmormântate în pagini de revistă ori pur și simplu în manuscris. Scurtă, perioada ieșeană a fost pentru Labiș
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
schițând jaloanele noii poezii care a început a fi scrisă odată cu al șaptelea deceniu. Părerea sa fixat datorită unor etichete. Odată cu instaurarea orânduirii comuniste (1945) și mai ales odată cu cotitura culturală prosovietică (1946), literatura noastră a fost strivită de curentul proletcultist care promova nulități literare gen A. Toma, ajuns academician după reorganizarea acestui for suprem. O nouă eră în poezie În obsedantul deceniu s-a creat o literatură conformistă, după scheme și șabloane cărora trebuiau să li se supună chiar nume
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
deloc la îndemâna unui astfel de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu, în opinia noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este la curent cu tot ce-i nou în câmpul literaturii. Și scrie. Pentru a publica, încearcă să-și găsească sprijinitori în "fauna literară ieșeană", dar nu-și află mentori pe măsură (ce putea fi mai nepotrivit decât bietul romancier proletcultist Ion Istrati?). Pas cu pas, răzbește... Cartea în discuție poartă precizarea "volumul II". Nu cunosc volumul I, dar nici nu-i neapărat necesar, câtă vreme acum ne stă la dispoziție un întreg raft de opuri semnate de Codreanu: "Eminescu, dialectica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca-ntr-un roman. "Ei, care au scris" s-au aflat, desigur, sub vremi, ceea ce-i absolvă oarecum de judecata aspră a contemporaneității, dar, desigur, nu până la capăt. Dacă în cartea lui Nițescu, M. Novicov (de pildă) apare ca un proletcultist agresiv, cu rol de inchizitor al literelor române, care-și permite să ajungă până la îndemnuri la lichidări fizice și la exilări din "orașul culturii", pe firul documentelor îl vedem și-n postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mă înșel, și o anume disjuncție cu tâlc între comunism și ceaușism. Am suspectat totdeauna jurnalele publicate în timpul vieții autorului de contrafacere și post-poleire. Aici nu cred că-i cazul, fiindcă ar fi fost "tunse" anumite răbufniri de-a dreptul proletcultiste ale tinereții. Lăsate neatinse, fac și mai convingătoare evoluția unui cărturar autentic, drumul cunoașterii căruia este jalonat de lecturi pentru care poate fi invidiat totdeauna și acum (în afară de cărțile proprii, a publicat nu mai puțin de 59 volume traduse din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
comunismului. Unul „autentic” național, antistalinist, „critic” și uneori „autocritic”. Aveam profesori care denigrau deschis la catedră Uniunea Sovietică, ce ne „furase” Bucovina și o parte a Moldovei, care evocau crimele stalinismului și reverberațiile acestei perioade În privința României, care Înfierau perioada proletcultistă cu exponenții lor externi sau din interiorul țării. Ne simțeam mândri de faptul că suntem români și că avem tăria să ne examinăm cu spirit autocritic! În fapt, regimul adora pornirile etnocentriste, Încuraja „românismul” și „patriotismul” prin contraponderea acestora la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
colaborat la „Familia”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Ca poet, M. se specializase în versificări subintitulate fie „poeme scenice”, „evocări istorice”, montaje literar-muzicale, „teatru-document”, fie „poeme dramatice muzicale”, într-un fel de poezie-vehicul al sloganelor proletcultiste, destinată explicit brigăzilor „artistice” de agitație. Seria o deschide placheta Stele fără amurg, apărută în 1959. Ca folclorist, alcătuiește și publică, ajutat de numeroși colaboratori, masive antologii de „folclor nou”, ilustrativ fiind volumul Folclor poetic nou (1965), care conține texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
după mai bine de două decenii de absență editorială - Dresoarea de fluturi (1968), Timpul oglinzilor (1968), Altceva decât umbra (1969), Ninsoarea neagră (1970), Poeme (1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări de ton sau de manieră poetică. În perioada proletcultistă, când poetul îmbrăcase „cămașa de forță a tăcerii”, iar poezia sa fusese considerată de critica oficială „decadentă și afectată de morbul putreziciunii burgheze”, imaginarul i-a fost impregnat de simboluri care vorbeau despre irealitate, inconsistență, fragilitate și volatilitate, ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
a fost prompt dublat de către cel al muncitorului, figura acestuia înălțându-se inexorabil în culmea imaginarului comunist, căpătând proporții de colos. Marc Lazar identifica două tipuri ale "elitei" proletare, e drept că în arealul francez, însă valabile pentru întreaga ideologie proletcultistă: metalurgistul și minerul (metalurgia și industriile extractive reprezentaseră și pentru Franța sectoarele cheie ale dezvoltării spectaculoase a industriei din prima jumătate a secolului XX, puternic reprezentată atât datorită avansului tehnologic, cât și datorită pregătirii masivei mâini de lucru); metalurgistul sau
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a unui adversar mult mai numeros dar incomparabil mai slab"). Muncitorul devine "slogan mut: un braț musculos sfărâmând pe nicovală un lanț. Brațul și pumnul, iconurile cel mai des utilizate în grafica și pictura de gen, dar și în textele proletcultiste. Mâna adunată în pumn denotă o concentrare a energiilor pe cale de a fi eliberate, cât și intenția distructivă a acestui potențial energetic. De asemenea, pumnul strâns sugerează sentința zdrobitoare a partidului, care-l judecă pe frivolul fiu de chiabur, un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vitale, aflată în ebuliție cosmică. Primăvara e, de pildă, „grea ca un pântec de bivol”; „ceva [...] / mare, unsuros [...] se prelinge în mine, greu, pe neașteptate”. După Țara fetelor, scrisul poetei va părăsi acest filon, adoptând în mare măsură simplismul versificațiilor proletcultiste, pe care le înnobilează uneori cu talentul personal. Alteori însă, zelul poetic decompensează măsura simțului artistic; rezultă versuri care vor face carieră în zona ridicolului: „Plugul, strungul și condeiul / S-au pornit să chiuie” sau „La masa verde, față-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
nisipul strâns în sandale. Atâta tot. / Încheieturile tale îmi erau mai dragi decât cerul și decât pământul.” Procedeul acumulării de percepții, jocul subtil interioritate-exterioritate va rămâne constant. Se va schimba numai orientarea proiecției: în adolescență - neliniștea descoperirii carnalului; în perioada proletcultistă - neliniștea descoperirii morții impuse prin război și a tensiunilor sociale într-un univers văzut violent antagonic; la maturitate - neliniștea descoperirii ravagiilor impuse de trecerea timpului, dar și de o existență inautentică, falsificată, mascată. Din nevoia de stabilitate într-o lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
imperative etice primordiale”, ca mărturii ale unui timp dramatic, ca un act de responsabilitate civică, dar și ca o formă de împotrivire la ceea ce Mircea Eliade a numit „teroarea istoriei”. Este vorba de prima generație postbelică, ce depășește atât dogmatismul proletcultist, cât și paradigma realismului socialist și instituie o adevărată renaștere spirituală în peisajul cultural autohton. Ideile expuse inițial își găsesc aplicarea în secțiunea Generația ’60 între etic și estetic, iar cel mai amplu capitol este Obsesia eticului sau Cruciada pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
articole împotriva „ideologiei burgheze retrograde” a junimismului, nu și împotriva poziției estetice a Junimii, poate și pentru a nu încălca principiile criticului și istoricului literar profesionist care este directorul. În același timp cariera didactică a lui Călinescu este compromisă, iar proletcultiștii îl acuză brutal pentru „inconsecvențele” ce țin de formația sa intelectuală, aparținând regimului trecut. În articolul-program Lupta prin rațiune, din primul număr, se afirmă necesitatea angajării militante a scriitorilor în „slujba națiunii” și hotărârea de a înlătura forțele retrograde antidemocratice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
țării cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare să se fi schimbat. U. scrie despre cei care se războiesc cu legionari transfugi sau cu ofițeri naziști, despre femei care luptă neînfricate alături de bărbați. Autorul nu își schimbă prea mult registrul nici în perioada de dezgheț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
zorzonului academic țintea parcă să-l minimalizeze pe Constantin Botez, o veritabilă enciclopedie în domeniul istoriei psihologiei. Meritul lui Ralea este consituit, considerăm noi, din "împănările" unui text rafinat și bine documentat cu o serie de texte ideologice din perioada proletcultistă. Iată o mostră de "împănare"din această carte: "Astfel, de la gestaltismul lui von Ehrenfels și Koehler, reînvierea pe plan psihologic a apriorismului kantian, a fenomenologiei lui Husserl, a psihologiei înțelesului a lui Dilthey, a psihologiei trăirii (Erlebnis), a hegelianului Spranger
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
este exmatriculat pentru lecturi interzise din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Debutează cu poezie în „Almanah literar” în 1949 și colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc., semnând la începuturi și poezii de circumstanță, în ton cu epoca proletcultistă. Este redactor la „Tribuna” (1957-1969), director al Editurii Dacia (1969-1986) și din nou redactor la „Tribuna”, unde ține nu numai cronica literară, ci și o „cronică sportivă”. În perioada de început a „Tribunei” a fost și cronicar plastic și dramatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
unui articol intitulat Libertatea scrisului în România democratică, iar Mihai Beniuc traduce din poezia sovietică (Iosif Utkin). Revista prezintă activitatea locală a ARLUS-ului, elogiază figura lui Stalin etc. Un poet obscur, Th. Călin-Delapraja, compune o poezie „angajată”, Muncitorii, tipic proletcultistă. Tot cu poezie se manifestă T.H. Popa, G. Nedelea, Ion Caraion, Alexandru Dinu Ifrim, Isaiia Răcăciuni, Cezar Drăgoi, G. Tutoveanu, G. Ursu, Elena Georgeta Iuteș (Gica Iuteș). Critică literară semnează Camil Baltazar (E. Lovinescu - omul și scriitorul); de asemenea, apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287910_a_289239]
-
exemplu acelea ale lui Boris Groys (Filosofia și arta după sfârșitul adevărului), Hannes Böhringer (centrat tot pe relația artă/filosofie), Ion Negoițescu (Unitatea personalității eminesciene), Ileana Vrancea (Mâna statului democrat-popular, secvențe: 1958-1959, 1968, 1974), cuprinzând pagini restituite despre tulburea perioadă proletcultistă. Tot Ileana Vrancea recuperează din arhivele israeliene o parte a corespondenței lui Ion Caraion cu istoricul Theodor Lavi. Vasile Gogea publică pagini de jurnal, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ileana Mălăncioiu, Ion Negoițescu și Dan Verona împărtășesc cititorilor Amintiri despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
Populare (1955-1972), la Direcția Teatrelor din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1972-1978) și, în fine, ca redactor-șef adjunct la revista „Teatrul” (1978-1990). Debutează în 1953 (în colaborare cu Silvia Andreescu) cu piesa Simion Albac. Va semna mai multe piese proletcultiste, cum ar fi Comoara, care a luat Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților din 1953. În 1970 piesa Unde-s marile iubiri? i-a fost difuzată de Radioteleviziunea Franceză. Două sunt temele mari ale dramaturgiei lui M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
Vianu. Cea de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
e străină o anume ingeniozitate epică. Sunt descriși anii de școală din Iași și Țarigrad, în pagini care consemnează lecturi și dialoguri ale Spătarului, portretizat ca un umanist cu sensibilitate pentru cei obidiți (discursul, reținut, nu are însă tezismul literaturii proletcultiste care se înfiripa pe atunci), călătoria în Transilvania, întâlnirile cu Dosoftei și Miron Costin, marea expediție în China și întoarcerea la Moscova. Alei, codrule fârtate (1956), roman de factură romantică, povestește faptele eroice a doisprezece haiduci (Ciornei, Darie, Dobre, Balaur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
tonalitate cu pronunțată alură festivist-patriotardă, abundă în retorisme și artificii metrice: „De departe vin ecourile încăierării / Giganților cu pasiuni de eroi / Gâfâielile veacurilor / Explozia eliberării / Strigătul prevestitor al vremurilor noi” (Prefață). Stihuirea facilă, lipsită de măiestrie tehnică, are apăsate accente proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
caragealiană, redactor-șef, președinte, director și membru al conducerii unor instituții cu nume ilare, întrupează un mai vechi model al parvenitului în contextul unor vremuri „noi”. Citit acum, romanul se distinge prin abilitatea cu care deconstruiește inventarul tematic și formal proletcultist al anilor precedenți. SCRIERI: Sânge și vis, Paris, 1945; Poemul marii deșteptări, București, 1946; Fragment de veac, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1946; Moartea lui Iosif Clișci, București, 1948; Interogatoriu, București, 1948; ed. București, 1953; Evadare, București, 1949; Sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]