604 matches
-
azi, decât Nicolae Dabija sau Leonida Lari. Nici criteriile de bază nu sunt integral respectate, câtă vreme în antologie intră scriitori care nu au scris nimic (sic!), ca Pan Halippa, sau poeți integrați literaturii din țară, ca Aura Christi. „Dinozaurii proletcultiști”, cum le spune Adrian Dinu Rachieru, sunt recuperați printr-o minuțioasă selecție a puținelor lor creații necontaminate, în timp ce tinerii sunt tratați cu asprime, în ciuda evidenței că, măcar, fac literatură, iar nu propagandă. În sfârșit, aș mai înregistra la minusuri și
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
comasare" (HG 85/02.02.2011) a IGH - concomitent cu înființarea unui institut cu profil similar în alt oraș - face ca această unitate sanitară de elită să devină un simbol întru nostalgică și furioasă amintire a valorilor distruse de incompetența proletcultistă cu sprijinul nepăsării noastre", a scris Răzvan Constantinescu. Medicul a vorbit și despre efectele "comasării" "Imediat după „comasare", consecințele prostiei mândre și ignorante nu au întârziat să apară: de la formalitățile pentru internare și până la consumabilele pentru laboratorul de endoscopie, inima
Sfârșitul TRAGIC al celui mai mare spital din România. Dezvăluiri despre un final trist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62093_a_63418]
-
a sutelor de funcționari plătiți ca să prevină și să împiedice inundațiile? Conformisme Despre conformisme de ieri și de azi scrie Nicolae Prelipceanu în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5-6 / 2010, în editorialul intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor '90, ziariștii care s-au supus gustului publicului (al celui mai puțin educat public), și, în final, la conformiștii literari ai zilelor noastre, care au preluat ideea de la primii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
decât deplasarea domnului Băsescu, decât Codul Munciii, decât ședința PDL, a fost cu o domnișoară de la PSD care a pozat în Playboy. Anunț că mă declar învins de domnișoara respectivă. Nu am spus nimica și am văzut că toate energiile proletcultiste s-au mobilizat. Fiecare poate să pozeze unde vrea, poate să fie în ce partid vrea. Mă declar învins“, a spus Ponta. Întrebat dacă o va da afară din partid pe roxana Golban, Ponta a negat că s-ar fi
Ponta: Mă declar învins de Roxana Golban. Nu sunt apostolul noii moralităţi () [Corola-journal/Journalistic/48982_a_50307]
-
poetice, rostogoliri grandilocvente de cuvinte și metafore), dar există și o evaluare concretă, cu nume, iar aceste nume, pe bună dreptate incriminate pentru lipsa valorii estetice a textelor, sînt, așa cum s-a văzut, cele ale poeților cu o însemnată carieră proletcultistă anterioară. (...) Exercițiul lui Matei Călinescu, constant, curajos în verdictele sale date din spatele unui scut teoretic, cu aspect de studiu academic, este unul dintre cele mai impresionante din această perioadă. Că i se oferea acest spațiu, că o protecție oarecare se
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5176_a_6501]
-
-s nu știu cît de fericiți cu edițiile). Azi-mîine singurele cercetări încurajate în domeniul literaturii române vor fi cele despre „instalațiile sanitare în romanul românesc din secolul XIX, XX etc.”, ca să vorbesc și eu ca David Lodge (sau alte teme proletcultiste laicizate). De altminteri, pe cît văd, „granturile” sînt cîștigate numai de astfel de teme; o să ajungem cît de curînd caraghioșii cei mai emfatici ai Europei. - Ați publicat două cărți în titlul cărora se regăsește cuvântul „top” (Top Ten și Al
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
mai bine fugeam iute în trecutul condamnat de Maiorescu; bine măcar că a făcut puține, pentru literatură, în secolul XX). Călinescu, oricît de „antilovinescian”, a consolidat proiectul lovinescian și a stabilizat - critic - modernismul nostru literar. După război, dacă sărim peste anii proletcultiști, rolul lui Călinescu (dar, parțial, și al lui Lovinescu) a fost ținut de Manolescu; partea „lovinesciană” a acțiunii lui ține de etapa de emancipare a literaturii (acum nu de sămănătorism-poporanism, ci de realism socialist), partea „călinesciană” - de stabilizarea canonului contemporan
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
de pe firmamentul poeziei, au publicat mult mai repede? DT: Primul motiv a fost reticența mea de a mai scrie pentru o bună bucată de vreme. Obosit de experiența mea lirică timpurie și exploatată de reviste și serbări școlare în scopuri proletcultiste, preferam muzica, sportul și cititul. În fapt, dacă prin primul an de facultate colegul meu de bancă, Adrian Păunescu, nu m-ar fi somat în repetate rânduri să mă reapuc de scris, probabil că aș fi scris doar extrem de rar
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
Tertulian. Primul, un ilegalist închistat și sumbru, a condus vreme de decenii cenzura. Istoricul filozofiei Ion Banu (fost avocat social democrat) era un intelectual care încerca să mențină o minimă decență în jungla ideologică stalinistă. Breazu (frate cu istoricul literar proletcultist Vicu Mândra și cu caricaturistul oficial al stalinismului, Eugen Taru) era un marxist de mâna a treia, conformist și fals-bonom. Popescu are neîndoios talent portretistic, unele pagini sunt chiar savuroase (de pildă, acelea despre membrele Comitetului Executiv, diversele Elena Nae
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
mai mari dacă se îmbogățește intelectual și sufletește”. Și nu în ultimul rînd are loc o „depersonalizare” a poetului, o discretă glisare spre figura Celuilalt, din imboldul unei obiectivități. Bunăoară această manevră, instinctiv „clasică”, de conviețuire, la începuturi, cu cerințele proletcultiste: „Constrîns să glorific mineri, zidari, oțelari și alte categorii de «oameni ai muncii», eu mă proiectam într-o imagine statuară a lor - fără a fi neapărat conștient de această substituire”. Dincolo de un atare episod, avem în aceeași direcție o veritabilă
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
și anunțul unei anchete din interior, „Poezii, poeții despre poezie și despre ei înșiși”. Se vede bine că interesul revistei la începutul anului 1967 este unul pronunțat literar, iar textele politice, fragmentul de discurs și articolul convențional semnat de vechiul proletcultist Ghilia sînt diminuate ca spațiu tipografic și împinse în mod semnificativ spre periferia paginii 1. În 1968, pe prima pagină a numărului 1 al Gazetei literare din 4 ianuarie, apar deasupra frontispiciului trei casete: prima anunță „Versuri de Maria Banuș
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
un moment de literatură adevărată. Însă poeții care s-au obișnuit să scrie ghidați de o cerere exterioară literaturii nu se lasă păgubași cu ușurință. Avînd în vedere că este vorba despre exact aceiași care se evidențiaseră și în poezia proletcultistă, putem presupune că rolul lor de actori activi, cu aspirații de protagoniști, pe scena literară, era unul extrem de important. Iată-i pe aceiași eterni Radu Boureanu și Victor Eftimiu scriind, ambii, pe prima pagină a Gazetei literare numărul 18, primul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4722_a_6047]
-
și le dezvăluie etiologia. Dar atitudinea rămâne, totuși, subiectiv-înțelegătoare, în ciuda zgârieturilor autoironice, fiindcă medicul lucrează pe corpul său și, probabil, îi vine destul de greu să-și toarne și o găleată cu cenușă în cap. Prin urmare, autorul vorbește despre „strungul proletcultist”, „fondul rigid al canonului ideologic”, însă compromisurile estetice devin, ca și în cazul altor colegi de generație, un „tribut” plătit Puterii politice, necesar, chiar „obligatoriu”. Sigur, dacă voiai să fii publicat (și nu e de neglijat nici faptul că două
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
G. Dimisianu se realiază în chip hotărât de partea unei abordări a literaturii din perspectiva criteriului estetic. Prozatorii comentați (Marin Preda, Fănuș Neagu, Bănulescu, Breban, Ivasiuc, D.R.Popescu etc.) sunt adepți ai formulelor epice moderne, adversari ai schematismului și dogmatismului proletcultist, autori ce nu mai pun accent pe concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările eseistice, tehnica sugestiei, alternanța planurilor narative, tentația deconstrucției epice etc.). Acești prozatori ai generației ’60 se situează într-o poziție implicit sau explicit polemică față de proza proletcultistă, racordându-se, în schimb, la realizările prozei din perioada interbelică. Relevant este modul în care autorul urmărește atât profilurile individuale ale reprezentanților prozei contemporane, cât și diversitatea tipologică a producțiilor epice, cu o atenție constantă la reperele axiologice. Nouă prozatori
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
vocația istorico-literară. O secțiune a cărții e consacrată perioadei literare 1945-1948, cu profilurile unor scriitori ai epocii desenate veridic, dar și cu disocierea, necesară, între satrapii ideologiei comuniste (N. Moraru, Sorin Toma, M. Novicov) și alți aderenți temporari la doctrina proletcultistă (Crohmă lniceanu, Paul Georgescu, Zaharia Stancu), care mai apoi au avut merite în redresarea literaturii române. Revizuirile lui G. Dimisianu din acest volum nu au valoarea și funcția unor sancțiuni etice, cât, mai degrabă, au o finalitate recuperatoare, benefică. Câteva
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
probabil și sub influența mentorului său Iosif Iser, Marcel Iancu nu a făcut altceva decât să-și urmărească propriul vis, acela de a se defini ca om al cetății, prin intermediul tuturor formelor artistice pe care le-a creat. Sună ușor proletcultist, însă el și-a asumat întotdeauna o viziune de stânga, fiind printre foarte puținii artiști din Avangardă care nu au vrut să adere la comunism. Fire puternică, conștient de darurile ce-i fuseseră hărăzite, a încercat cu ajutorul lor nu doar
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în 1963, lui Ion Creangă, marchează debutul editorial deplin al viitoarei comparatiste și academiciene, având un loc distinct în receptarea marelui nostru clasic. Apărea într-o perioadă în care valorile literare românești începeau să se desprindă de blocajul proletcultist, revenind în orizontul reperelor stabile; într-o perioadă de redescoperire a operei lui Creangă, aceasta începând să fie iarăși citită, adusă în manualele școlare și predată în universități, recunoscută ca valoare perenă, deși exegezele care să-l comenteze analitic din
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
acela cu posteritatea cea mai dinamică. Spre a nu spune cu posteritatea cea mai agitată. În cei aproape șaptezeci de ani câți au trecut de la moartea sa acest scriitor mereu a interesat, într-un fel sau în altul. În intervalul proletcultist i s-au jucat piesele în, probabil, toate teatrele noastre ca și în multe din lume, în URSS (la M.H.A.T. din Moscova, la Teatrul Gorki, din Leningrad, în republicile unionale) și în alte țări, în America de Sud și în China. Mai
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
masă de la ora 13 la 13.30.” Și: „Pentru domnul Arman, scriitorii sunt țuțeri, ipochimeni, idioți. Cutare articol trebuie eliminat din revistă pentru că tratează volumul X al prozatorului Y care, intolerabil, a semnat Protestul. Mă tem că nici în perioada proletcultistă, conducă- torii Tribunei nu foloseau un asemenea limbaj, nu confundau - până la patologic - pamfletul cu atacul la persoană, cronica de carte cu omagiul, destinul unei comunităț i culturale cu propria persoană.” Curând, numele domnului Mircea Arman, redactorul-ș ef al revistei din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
nivel dificultăți insurmontabile de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii occidentali cu marcate sensibilități de stânga, care, pe bună dreptate, îi promovau pe Vallejo, pe Neruda sau pe Nazim Hikmet, nu se simțeau îndemnați să
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
ordinul monahal - de unde și încăpățânarea lui ulterioară de a imagina, în poezie, un paradis infantil. E reparcurs tot procesul stalinist intentat lui nu doar de Sorin Toma, dar și de Miron Radu Paraschivescu, eliminarea lui din circuitul literar după criterii proletcultiste agresive. Iar prefațatorul consideră că Arghezi e nedreptățit din nou, în zilele noastre, căci poeme precum Cântare Omului și 1907 - peisaje ar fi pe nedrept socotite opere de circumstanță, cu care poetul și-ar fi obținut reabilitarea. Ar trebui, de
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
Maria Banus. Maria Banus (10 aprilie 1914-14 iulie 1999) rămîne, în pofida etichetelor aplicate de către o istorie literară vindicativa, o mare poeta a secolului XX. A publicat în jur de 20 de volume de versuri, o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist și realismului socialist - Tie-ti vorbesc, America! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odată cu maturizarea literară și politică, poeta revine la grația poetica inițială (Portretul din Fayum, 1970, Oricine
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
antiestetizant. Istoria retează brutal, pentru un deceniu, evoluția firească a poeziei și o transformă în anexă a propagandei de partid. Revolta nu întârzie să apară, primele semne venind dinspre poeții „Stelei”, revista condusă de A.E. Baconsky, „el însuși un proletcultist în primii ani ai publicației”. Repunerea în circulație a marilor interbelici și traducerile masive din literatura universală fac posibilă irumperea generației ’60. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
îmi parveneau momente care contopeau ferice tăria vocală a maturilor și sunetul gingaș din piepturile unor copilandri, colinda se vădea predestinată să închipuie atunci făgăduința unei unități netemătoare. * Benefic, circuitul amintirilor rupea zăgazuri absurde, din interdicții ale unei epoci imbecil proletcultiste, răsărea intangibil magia colindelor redescoperite pe buzele Madrigalului: cînd măiestria lui Marin Constantin capta, murmur de neuitat, bucuria de la Cana Galileii. Ecoul unei atare biruințe își trece taina, peste măsurile noastre comune, în miracolul spunerii răzbate un licăr prelung, la
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]