274 matches
-
armatele sale de zombi și cu roboții săi indestructibili. Ming este și un descendent al rasei de creatori damnați și orgolioși ai romantismului german. Pasiunea pentru automate și clonarea ființei umane sunt o reminiscență poate a gestului ce trădează ambiția prometeică a personajelor lui E.T.A. Hoffmann. Ming este un Coppelius ce deține întreg arsenalul de soluții științifice al secolului XX. Niciodată împăcat cu înfrângerea, Ming este cu atât mai redutabil cu cât creaturile sale dețin știința de a duplica, până la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
documentabile oficial. Călătoriile în timp ale lui Mort Cinder sunt provocate de întâlnirea fragmentelor de memorie ce ajung până în prezentul narațiunii. Un ciob de vază străveche este poarta de intrare către misterul turnului Babel. Martor al acestei aventuri titanice și prometeice, Mort este autorul unei note de subsol gnostice la textul biblic. Regele și savanții ce ridică turnul mitic sunt fascinați de perspectiva unui voiaj spațial a cărui țintă este Luna însăși. Energii neînchipuite sunt mobilizate de ființele ce trăiesc înainte de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cărui mecanism ne scapă. Coerența în tablourile lui Vermeer este constituită de un simbol sintetizant perla concentrat de lumină și spiritualitate. "Armonia sferelor" respiră în muzica lui Bach, armonia sufletească cea mai pură, mai elevată în muzica lui Mozart, lupta prometeică dintre om și destin, cu triumful final al omului, în creațiile lui Beethoven. Sentimentul cosmic reunește simțul armoniei, al unui întreg perfect structurat, cu fiorul nemărginirii și etica proiectării în universul valorilor. Lectura cosmică a unui poem, a unui tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rîurilor limpezi și repezi pe holdele cîmpiilor bogate, după ce a furat hoțește puterea politică prin gîtuirea nocturnă a voinței populare, se pregătește a întina și Cugetarea românească, era necesar, imperios necesar, ca măcar gîndirea tinerei generații să rupă lanțurile sale prometeice și să-și ia zbor liber”. Apelul său către „tinerime” pune accent pe „gîndire”, pe „cugetare”, indicînd faptul că revista e una în primul rînd intelectuală. Dacă însă N. Lupu elogiază meritele „înaintașei” cvasiomonime din Iași, la rubrica „Povestea vorbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se �mbog??i, pe cei corup?i, pe trafican?i, pe intermediari etc., s? ne integr?n �n NATO ?i UE. E o �ru?ine antropologic?� s? ne plec?m capul sub vremi, spunea Cioran, este o ofens? adus? �elanului prometeic al spiritului�. Nimeni nu ne ajut? dac? nu ne ajut?m singuri. Nimeni nu se bate pentru noi dac? noi �n?ine n-o facem. C�nd corabia ia ap? comandan?îi au misia de a (re)de?tepta con
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
constrîngeri pentru unii și indispensabil pentru alții la o ingerință externă. Cetățenii români sînt asistați din afară, însă ei au simultan oroare și nevoie de această asistență. Neliniștea rezultă, pe de altă parte, dintr-o sărăcie inexplicabilă. Cînd și de ce prometeica provocare comunistă a eșuat? Această întrebare declanșează nesfîrșite analize. Intîrzierea nu datează de la deriva anilor '80, nici din urmările războiului din 1941-1945. Aceasta era evocată de socialiști în anii sfîrșitului de secol XIX, era deplînsă de revoluționarii de la 1848, era
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sovietice care n-a fost pusă în discuție de către occidentali. În sfîrșit, noul regim stăpînește viitorul pentru că pretinde că împacă modernitatea cu justiția. Întreaga construcție ideologică este axată pe acest crez al unei istorii semnificative și dominante. UN PROIECT INTEGRAT PROMETEIC Totul fusese pus în aplicare pentru marea operă: teoria și logica ei, cadrul instituțional, implementarea modelului sovietic. Un mare pas a fost transformarea instituțiilor. Constituția din martie 1948 aliniază evoluția românească la aceea a Iugoslaviei, Albaniei, Bulgariei și Ungariei. Principiul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de om nou, trebuia să măsurăm". Pe de altă parte, există realitatea formării unei elite de noi conducători care dețin mecanismele puterii totalitare și care nu au de gînd să renunțe la ele. Constituția din 1952 răspunde și imperativelor mitului prometeic, dar și nevoilor revoluționarilor deveniți cadre, plini de ambiții pentru ei înșiși, pentru familiile lor și pentru cei asemeni lor; aceasta impune ca partidul, după articolul 86 al Constituției din 1952, să fie singurul partid recunoscut în țară. După cum arată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a fost și este convinsă că ea posedă cheile științei și că, în consecință, este competentă. Această înlăturare a îndoielii privitoare la o identitate considerată în mod natural ca superioară deschide calea unei rutine liniștitoare, în completă distorsiune față de elanurile prometeice ale proiectului social impus. Spiritele împietresc într-un fixism științific și, dacă unii gîndesc că puterea minte, ei nu vor merge pînă la a pune în discuție adevărul și obiectivitatea științei. Relativul este de neconceput, de negîndit. Afectivitatea va fi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
opoziție cu mizeriile subliniate de observatorii comitetului Helsinki ai Ligii Drepturilor Omului... În timp ce disidenții explică de ce se pleacă din România, protocroniștii înscenează o Românie luminoasă. Protocronismul este un fel de răspuns la o disidență care crește atît în discursul oficial prometeic, cît și în tradiția naționalismelor tradiționaliste dintre cele două războaie. Paul Goma explică: "în România, un pașaport are o valoare infinit mai mare decît un serviciu bun, decît un automobil, decît o vilă. În România, pașaportul produce stratificări sociale și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o tresărire a națiunii. Or, această națiune nu-1 urmează nici în proiectele sale grandioase de reorganizare a peisajului și nici în mobilizarea sa naționalistă antimaghiară. Speranțele într-o mutație transnațională înving speranțele autarhice. Ceea ce era în anii '50 un proiect prometeic devine în anii '80 subiect de scandal. Ceaușescu distruge, se spune; el însă pretinde că ar construi. Acționînd, el rămîne credincios propriilor declarații din 1965 și 1971, ca și cum erei perestroika a lui Gorbaciov trebuie să-i fie opusă o eră
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
A IV-A SUPLICIILE SECOLULUI XX Capitolul l Războiul și revoluția . . . . 263 Cucerirea puterii . . . . . . . 269 Cei care fac dreptatea . . . . . . 274 Ordine și ortodoxie revoluționară . . . . . 276 Capitolul 2 Urmașii lui Stalin . . . . 283 Succesele și erorile unei mișcări . . . . . 283 Un proiect integrat prometeic . . . . . 285 în zbuciumul istoriei unei democrații populare . . . 292 Capitolul 3 Frumoșii ani'60 . . . . 301 Un nou avînt sau revoluție instituționalizată? . . . . 301 Timpul disprețului . Totul pentru victorie . . . . . . 308 Munca și patria socialistă . Capitolul 4 De la mediocritate la mizerie . . 322 Pierderea încrederii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
despre zei a lui Euripide), Valentin Lipatti, Tatiana Nicolescu, Mihai Novicov (exponent al tezelor oficiale de-a lungul întregii sale colaborări), Adelina Piatkowski (Spartă, oraș al culturii în sec. VII î.e.n.), Al. A. Philippide ( Shakespeare), Sevilla Baer-Tomoșoiu, Tudor Vianu (Mitul prometeic în literatura română), Martha Vilag, Gh. Bulgar (Ovidiu și peisajul dobrogean), Silvia Cucu, Alexandru Duțu (Alegorie și realism în „Divină Comedie” - însemnări inedite ale lui Coșbuc), Maria Gabrea, Tamara Gane, M. Hubert, Iorgu Iordan (Despre „perenitatea” limbii literare), Despina Mladoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
posibilitatea să le aștearnă pe hârtie, acestea i-au fost distruse, dar le-a compus din nou din minte. Intrigile, interogatoriile Sfintei Inchiziții, torturile, umilințele, cei douăzeci și șapte de ani de pușcărie n-au izbutit să-i anihileze temperamentul prometeic, și nici să-i sufoce talentul de nestăpânit. Figura lui Campanella e una complicată și compozită, nu are o linie de dezvoltare uniformă; nu este lipsită de contradicții, extravaganțe, obsesii, în pofida profunzimii gândirii sale. Dante Maffìa este un scriitor poliedric
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel al romantismului conservator, iar afinitatea cu filipicele lui Iorga de mai târziu nu poate fi negată. Nașterea formelor fără fond este opera unei generații europene ce ignoră datoria de solidaritate cu înaintașii. Ea este, în linie burkeană, o generație prometeică ce întoarce spatele trecutului, fascinată de un viitor utopic. Gândirea abstractă franceză este combustibilul raționalismului politic. Dezvoltarea de energie vitală fără seamăn pe care o arătase poporul francez se părea atunci lumii întregi a fi rezultatul ideilor abstracte, al formulelor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Dintre fondatorii Junimii, Rosetti se distinge, ideologic, prin accentul pus pe critica postburkeană a raționalismului politic și a modernizării fondate pe omnipotența schemelor abstracte. „Mișcarea socială de la noi“ este ocazia cu care Rosetti schițează și alternativa conservatoare la logica radicalismului prometeic al schimbării radicale. Sugestia lui merge în direcția burkeană a unei altoiri care să permită fon dului local să se adapteze, gradual, la noile para digme introduse. Este, mutatismutandis, o variantă locală a acelui „a reforma și a conserva“ - calea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
prudențe atente la detaliu, împrumutul operat riscă să fie un element decorativ, parte a potemkiniadei românești. Subsidiaritatea, în termeni moderni, are capacitatea de a încuraja desprinderea cetățeanului de o dependență ereditară de statul paternalist. Rede finirea politicii, în afara marilor ambiții prometeice, se realizează, în acest spațiu aparent modest, acolo unde solida ritățile organice pot fi refăcute, iar țesutul comunitar poate acționa ca un ferment al patriotismului. Dar, dlor, se poate o lege de descentralizare în comună, fără ca alăturea cu dânsa să
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în câteva dintre punctele ei, în dezacord cu pre caritatea instituțională și mentalitară a unei societăți periferice, legea fundamentală de la 1866 este cărămida pe care se cere ridicat edificiul statului român. Prudența conservatoare trimite la un raționament ce descurajează ambiția prometeică a inovației permanente - care este utilitatea unei schimbări, în condițiile în care actului originar de la 1866 ia lipsit durabilitatea susceptibilă de a încuraja producerea efectelor sale? Viziunea junimistă este, în mod previzibil, atentă la sistem și la maniera în care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de a aclimatiza în contextul autohton principiile occidentale. Sincroni zarea este proiectul junimist, cu condiția ca aceasta să treacă de nivelul epidermic pe care îl instituie formele fără fond. De aici, o reformulare a politicii și rezerva față de ela nurile prometeice. Guvernarea se cere adaptată la provocările unei naturi sociale și mentalitare concrete, neputânduse sprijini decât pe un regim al realităților. Inteligența omului politic este de a ști să îmbine gustul pentru inovație cu valorizarea energiilor profunde ale societății. Din această
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
solidaritate. În cadrul schițat la 1866 și amendat la 1884, societatea este chemată să se dezvolte, iar evoluția este invitată să se realizeze în acel făgaș liberal conservator de compromis între individualismul creator și solidaritatea comunitară. Omul politic iese din sfera prometeică și intră pe terenul unei politici conservatoare a realităților. Greșit înțeles de contemporani și niciodată aplicat cu adevărat, proiectul lui Carp de la 1884 este organizat în jurul activării instinctului energiei creatoare individuale. Fie că e vorba de revitalizarea clasei meseriașilor ori
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui nou Început În gândire. Μ Despre omul care Înțelege să facă sacrificii supreme pentru apărarea unui ideal sau a unor valori morale superioare se spune că are un spirit prometeic, deoarece Își asumă, de fapt, cel mai Înalt grad de libertate interioară. Μ Sentimentul leagă prezentul mai mult de trecut, pe când rațiunea, de viitor. Μ Libertatea se constituie Întotdeauna ca un sentiment individual: când nu am reușit să ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
practicii literare pe care am definit-o ca exploatare a denotativului și recuperarea conotativului - intrat În patrimoniul literaturii - ca semn. Înaintea societății, din secolul al XIX-lea - odată cu Stendhal, susține Jean-Marie Gleize - literatura pură marchează „sfîrșitul transcendenței”: „Consumul nu este prometeic, ci hedonist și regresiv. Procesul de consum nu este unul de muncă și de depășire, ci un proces de absorbție de semne și de absorbție prin semne. El se caracterizează așadar, cum spune Marcuse, prin sfîrșitul transcendenței.“ Literatura pură - anti-literară
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și de buze" ("Peisaj cu ghimpi") Nu intuim un sentiment al înălțării în tot ciclul, pentru a putea face apropierea de "Cântare omului" (Arghezi "La stele"). Adrian Păunescu nu cântă feeria nopții, mrejele diamantine; îi lipsește, în acest ciclu sentimentul prometeic: "O, strigăm sub câlții lăptoși de decembrie/ La stelele cerului cum strigăm la noi". De aceea, în poemul "Moduri", omul este situat departe de marginea stelelor. Am cunoscut așadar limitele condiției umane, asediul pe care îl încearcă poetul. În finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]