1,071 matches
-
pe acesta al Vieții - nu (oblia.wordpress.com). * Pronume + formă verbală nepersonală (supin): Astea de mâncat sunt mult mai scumpe decât alte consumabile. O situație aparte are construcția alcătuită din pronume demonstrativ și numeral cardinal, unde ambele componente au valoare pronominală: Aceștia doi vor sta la aceeași casă (www.roportal.ro). 3.2. Pronumele demonstrative de depărtare în ipostaza de centru de grup acceptă toate contextele de la 3.1. La acestea se mai adaugă tipare la care un demonstrativ de apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
asemenea, în cazul adjectivelor demonstrative cu topică variabilă, se observă preferința pentru variantele poziționale antepuse, care precedă un substantiv nedeterminat, trăsătură care poate fi pusă în legătură cu tendința de economie în vorbire. Totodată, analiza pe corpus evidențiază frecvența redusă a formelor pronominale de G-D, dar și pierderea mărcilor cazuale de G-D la adjectivele demonstrative postpuse. În ultima parte a cercetării, am analizat posibilitățile și restricțiile combinatorii ale pronumelor demonstrative, urmărind să evidențiem comportamentul sintactic al fiecărei clase în parte. Astfel, se observă
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
ALDE RODICA ZAFIU 1. PREMISE Operatorul nedefinit alde, aparținând registrului popular și familiar, dar în curs de impunere în unele zone ale limbii standard, are multiple valori semantice și pragmatice, asociate unui comportament sintactic specific. În ciuda relativei sale marginalități, adjectivul pronominal invariabil alde prezintă un mare interes întro tipologie generală a indefinitelor 1, dar și într-o descriere a tendințelor actuale din domeniul operatorilor impreciziei. În limba actuală, în limbajul colocvial curent, alde a păstrat toate valorile deja înregistrate în limba
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
ai lui..." = "familia lui..."; prin extensie, rar, "grupul lui"). Atunci când sintagma ocupă poziția de subiect, valoarea de plural se manifestă prin acordul în număr al formei verbale 6. Sunt destul de rare situațiile în care sintagma să cuprindă și un adjectiv pronominal (tipul alde Nenciu ăștia), care să marcheze acordul în număr (și gen). În multe cazuri, alde nu este într-o poziție sintactică în care să-și manifeste conținutul prin acord, astfel încât doar contextul poate ajuta la recunoașterea valorii specifice. Această
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
zvonuri ("Evenimentul", 10.V.2002); Îl "cercetam" și eu pe Țugui și pe alții de-alde el (suporteri.ro); nu de ăștia de-alde noi, mereu nostalgici, complexați (conexiuni.net). În forma scrisă a limbajului colocvial actual, construcția cu formele pronominale de acuzativ, impuse de prepoziția de, este frecventă. Mai rar, pronumele de persoana I și a II-a singular apar și cu forma de nominativ: d-alde eu sau Aliosha (fanclub.ro); o chindie cu puștiulică de-alde tu (am
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
de public. (Ana Blandiana, Calitatea de martor) au venit ca unguri și-au deveNIT prin cultura și civilizația lor numai [populație dă limbă și dă religie maghiară]. (CORV) în general bărbații fug primii la (...) când veneau popoarele migratoare/ * un grup pronominal: TOT Luci că numai [EA] mai era cu oarecare situație (CORV) și NUmai [EL] stătea acolo? (CORV) Făptura noastă fizică și făptura noastră spirituală își știu împinge granițele rezistenței incredibil de departe, atâta timp cât numai [de ele] depinde să o facă
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
a frumuseții. Mi-e cu neputință să spun dacă era doar [un obiect estetic lipsit cu desăvârșire de psihologie] sau dacă, dimpotrivă, era numai psihologie, derealizată, proiecție a privirilor fascinate ale celor din jur (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile). * grup pronominal: Eram într-un muzeu vid, doar [noi doi], urmărindu-ne printre sarcofage (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile) Ceea ce nu s-a știut însă niciodată, ceea ce am aflat doar [eu], printr-o întâmplare, este cine a fost cel care a comis
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, Înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată În locul celei de I plural. Un alt exemplu În care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre altceva: Ce mai faci?eu
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
flexiune, forme și uz discursiv) Andra Vasilescu. Elemente de dinamică discursivă a pronumelui Rodica Zafiu, Utilizări actuale ale lui alde Irina Nicula, Dinamica pronumelor și a adjectivelor demonstrative în limba actuală. Observații pe corpusurile de română vorbită Monica Vasileanu, Locuțiunile pronominale alocutive - utilizarea în româna actuală Marina Rădulescu Sala, Numeralul și norma lingvistică Alexandru Nicolae, Utilizarea numeralului multiplicativ în limba actuală III. Verbul (forme, tipare flexionare) Adina Dragomirescu, Dinamica normei lingvistice. Observații statistice asupra verbelor din DOOM2 Adina Dragomirescu, Relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
clauses în English conversation", în Language, 66, 2, p. 299-316. Frâncu, C., 1983, " Vechimea și răspândirea construcției partitive de tipul un prieten de-al meu", în LR, XXXII, 1, p. 15-23. Frâncu, C., 1984, " Vechimea și răspândirea unor pronume, adjective pronominale și numerale cu articolul nehotărât: un alt(ul), un al doilea, un același", în AUI, XXX, p. 33-43. Gaatone, D., 1988, "Cette coquine de construction", în Travaux de linguistique, 17, p. 159-176. Gaudin, F., L. Guespin, 2000, Initiation à la
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
secundar: teorie și practica, Iași, Editura Librăriei Școalelor Frații Șaraga. Timoc-Bardy, R., 1999, "Pluralité et catégorisation. Leș substantifs ambigènes du roumain", în Faits de langues, VII, 14, p. 207-215. Tiugan, M., 1975, "Aspecte ale comportamentului verbal reflectate în uzajul formelor pronominale de adresare directă, în vorbirea populară", în FD, IX, p. 149-163. Todi, A., 2003, "Considerații asupra conversiunii în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 401-414. Trif, R.-N., 2000, Influența limbii engleze asupra limbii române în terminologia informaticii
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
pe de o parte..., pe de altă parte. -termeni sau expresii care exprimă direct o judecată de valoare: cum cred unii, unii cred că. -termeni sau expresii care exprimă indirect o judecată de valoare: putem spune că. -pronume și adjective pronominale demonstrative care fac legătura între idei: aceasta, aceștia, și asemenea, și nu. -alți conectori: de menționat că, numai că, de astfel, de asemenea care se referă la realizarea conexiunii secundare interne a unui argument. 3.CONCLUZIA -întărirea ipotezei prin reluare
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ELEMENTE DE DINAMICĂ DISCURSIVĂ A PRONUMELUI ANDRA VASILESCU Capitolul pune în evidență câteva particularități ale uzului pronominal în limba actuală, raportate la constrângerile tipologice specifice sistemului gramatical românesc. Mecanismele de semnificare, tehnicile de ancorare discursivă, efectele de sens au fost urmărite pe un corpus de limbă vorbită 1 și au fost interpretate pornind de la descrierea structurală din
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
variație culturală se schițează câteva particularități ale "stilului cultural de a vorbi"5 al românilor. Integrarea celor trei perspective de analiză pune în evidență interacțiunile dintre specificul structural și specificul pragmatic al limbii române. Analizând, în acest cadru teoretic, uzurile pronominale actuale într-un corpus semnificativ, voi schița câteva elemente de gramatică discursivă a pronumelui românesc în limba română actuală. 1. EVOLUȚIA PRONUMELOR SPRE ANAFORICITATE/DEICTICITATE DIFUZĂ La nivelul sistemului, pronumele sunt pro-forme care funcționează ca deictice/anafore discursive, luându-și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Astfel, pronumele personale de persoana a III-a evocă adesea entități prezente implicit în istoria conversațională a interlocutorilor, dar nenumite în discurs; trimit anaforic la unități plasate la distanță mare în enunț; prezintă referință ambiguă, în sensul că aceeași formă pronominală este folosită inconsecvent pentru a evoca entități discursive distincte; referința se propagă pe secvențe textuale întinse, în sensul că, o dată introdus referentul, vorbitorii îl evocă prin pronume un timp relativ îndelungat, fără a simți nevoia reactualizării prin substantiv (și determinanți
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
care le îndepărtează de rolul lor tipic, de deictice/anaforice discursive, și le conferă rolul de mărci lingvistice ale unor procese discursive . 2.1. Mecanisme pragmatice generate de parametrul pro-drop Tipologic, limba română este o limbă pro-drop, în care subiectul pronominal nu este exprimat, ci recuperat din flexiune (ca subiect inclus sau subînțeles). Gramaticile descriptive prezintă neexprimarea subiectului ca opțiune nemarcată a uzului, iar exprimarea subiectului ca limitată la situații de emfaza și contrast discursiv. Lucrările normative atrag atenția asupra caracterului
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
informațională a propoziției în limba română. Astfel, în structurile românești nemarcate (pro - verb - complemente), tema este implicită atâta vreme cât se conservă din secvențele discursive anterioare; verbul și complementele sale ocupă poziție rematică. Ruptura discursivă, schimbarea temei coincide cu exprimarea nominală sau pronominală a subiectului. A: dar îmi este teamă că-ntr-o zi î:::# deși eu N-AM cheie la apartament↓ la noi# au fost [niște discuții odată demult B: [păi de CE +A: de foarte mult în familie↑ sînt un copil adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu un optimism FOArte:: mare:↑# dar EU# cu pesimismul meu # realist # de nouăscinci la sută: nu m-aș numi un: TEMĂtor. [accentuarea ezitării, a dubiului personal în exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
meu # realist # de nouăscinci la sută: nu m-aș numi un: TEMĂtor. [accentuarea ezitării, a dubiului personal în exprimarea punctului de vedere] (IVLRA: 201). 2.2. Mecanisme pragmatice generate de dublarea pronominală O particularitate structurală a limbii române este dublarea pronominală 8: complementul direct exprimat prin clitic acuzativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de acuzativ (El te-a întrebat pe tine); complementul indirect exprimat prin clitic dativ se dublează facultativ prin pronume personal formă tare, nonclitică de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a enunțului cu focalizare implicită a stării/procesului/evenimentului, nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ușor învechite (Avram 1986: 159). Preferința pentru structura cu dublare ar putea fi justificată prin gradul ridicat de accesibilitate discursivă a referentului exprimat pleonastic, necesară decodificării mesajului în absența unui context situațional partajat de emițător și receptor. 3.3. Dublarea pronominală Adesea, dublarea pronominală (dublarea prin pronume formă tare a complementului direct și indirect actualizat prin clitic) se justifică discursiv ca procedeu de focalizare/tematizare: +A: ai grijă de tine↓ lasă-mă pe mine [să mă păzesc SINgur. (IVLRA: 192); pă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
1986: 159). Preferința pentru structura cu dublare ar putea fi justificată prin gradul ridicat de accesibilitate discursivă a referentului exprimat pleonastic, necesară decodificării mesajului în absența unui context situațional partajat de emițător și receptor. 3.3. Dublarea pronominală Adesea, dublarea pronominală (dublarea prin pronume formă tare a complementului direct și indirect actualizat prin clitic) se justifică discursiv ca procedeu de focalizare/tematizare: +A: ai grijă de tine↓ lasă-mă pe mine [să mă păzesc SINgur. (IVLRA: 192); pă mine nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
că dan are strategie. CUM face dan. repede>. A: vine cu /leptop/ul↑ B: <R pe mine mă dezgustă> (IVLRA: 59-60) ↓ scriu EU. că mie nu mi-e că trebuie să scriu eu! (IVLRA: 119). În enunțurile eliptice, folosirea formelor pronominale accentuate se justifică discursiv prin trăsătura intrinsecă [+ focalizat] a constituentului conservat în urma elipselor: A: eu nu am plecat cu ăla pentru că mi s-a părut cam rablă. B: mie nu↓ (IVLRA: 88) "vă doare ceva?" "n:u. DA' pă tine
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
această cauză↑ a doua idee↑ perfect logică↑ ((inspiră)) din moment ce ESTE scopul acestei administrații cel care vi l-am spus↑ ((inspiră)) însemnează că toți cei încadrați tre să se bucure de încrederea președintelui↑ (IVLRA: 153). 3.10. Cuantificarea totalizatoare Uneori adjectivele pronominale nehotărâte și negative își convertesc funcția de cuantificare într-o funcție discursivă de focalizare a unui nominal, care capătă proeminență discursivă prin totalizare, exagerare, hiperbolă: caroseria e toată terminată (41); toată vila era plină numai cu....(56); îți strică tot
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
56); îți strică tot chefu (90); vă întreb pe dumneavoastră pe toți și ne întrebăm pe toți (256). O particularitate structurală a limbii române, dubla negație, este valorificată discursiv ca procedeu de focalizare în construcții de tipul nu + verb.....+ adjectiv pronominal negativ + nominal, în care adjectivul negativ, suprimabil, focalizează prin redundanță nominalul determinat: n-am nicio pretenție (105)/n-am pretenții; n-aveți nicio graniță (106)/n-aveți graniță; nu se pune problema de nicio succesiune (212)/nu se pune problema
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]