231 matches
-
artiștilor originari din Rusia. Unii dintre arhitecții ce contribuiseră la arhitectura "complexului Weissenhof" au găsit ulterior refugiu în Uniunea Sovietică, fapt care a agravat contradicția și a întărit radicalismul autorităților naziste, după preluarea puterii de către Adolf Hitler. Astfel, scriitori naziști propagandiști, așa cum au fost Wilhelm Frick și Alfred Rosenberg, au numit școla Bauhaus "ne-germană" și au criticat cu asprime stilul și realizările sale de orice factură. Ba chiar mai mult, au categorisit mișcarea Bauhaus, alături de alte mișcări artistice moderniste, ca
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
studenții din ani terminali, criticile de mai sus trebuie să fie valabile. Aceste critici sunt valabile în special într-o anumită măsură și anume aceea că profesorul afirmă că supozițiile simplificatoare sunt adevărate și/sau le folosește într-un mod propagandist. Economiștii mult mai sofisticați sunt destul de conștienți de limitările empirice ale modelului "Homo oeconomicus". În teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul "Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
precum Lotte Reiniger, și Walt Disney, cu filmele „Albă ca zăpada și cei șapte pitici” (""Snow White and the Seven Dwarfs"") și „Frumoasa din padurea adormită” (""Sleeping Beauty""), printre altele. Spre mijlocul secolului XX poveștile au fost folosite în scopuri propagandiste de către cel de-al Treilea Reich. Mai târziu, în același secol, psihologi precum Bruno Bettelheim au reafirmat valoarea basmelor fraților Grimm, în ciuda cruzimii și violenței din versiunile originale ale unora dintre basme (ce au fost de atunci adaptate în acest
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
și "Muncitorul" datat în anul 1911. Începutul tematicii proletare în opera lui Băncilă a fost stabilit cu lucrarea "Muncitori" din anul 1905. Reprezentarea în spirit critic a vieții satelor s-a remarcat în picturile "Pribeagul", "Pâinea noastră de toate zilele", "Propagandistul". A avut pe simeze și tablouri cu scene din munca rurală, a câmpului, cum au fost "Culesul porumbului, Întoarcerea la câmp, Întoarcerea cosașilor". În acest an a expus și lucrarea din ciclul 1907 intitulată "Historia". A mai expus o serie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fost refuzate de editori. A intrat în contact cu Partidul nazist NSDAP în 1923 în timpul ocupației franceze a Ruhr-ului, devenind membru în 1924. A fost numit "Gauleiter" (lider regional de partid) al Berlinului. În acestă funcție și-a folosit atributele propagandiste pentru a combate partidele locale socialiste și comuniste, beneficiind și de ajutorul „Sturmabteilung” (SA). Până în 1928 a fost continuu avansat în ierarhia partidului, devenind unul dintre cei mai proeminenți membri. După ce naziștii au preluat puterea în 1933, Goebbels a fost
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Berlin, Goebbels a putut să-și exprime talentul pentru propagandă lucrând ca editor la ziarul nazist "Der Angriff" {Atacul} și ca autor a multe postere naziste. “A devenit numai în câteva luni cel mai teribil agitator din oraș”. Tehnicile sale propagandiste erau cinice: “Propaganda este bună atunci când duce la succes și este rea când nu reușește să îndeplinească rezultatele dorite”, scria el. “Nu e misiunea propagandei să fie inteligentă, misiunea sa este să aducă succes”. Printre țintele sale favorite erau liderii
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
pe 13 ianuarie 1945. Acest atac a fost încununat de succes. După aceea, Ministerul German al Propagandei a raportat comiterea unor crime de război în satele est-prusiene, în particular în Nemmersdorf (azi Maiakovskoe din regiunea Kaliningrad) și Gołdap. Conform spuselor propagandiștilor naziști, locuitorii acestor sate au fost uciși. Acest lucru era doar parțial adevărat, soldații sovietici ucigând 23 de locuitori din Nemmersdorf, în vreme ce alți câțiva au scăpat. Cum efortul de război german făcuse ca majoritatea bărbaților din zonă să fie mobilizați
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
fetei nu este un pieptene obișnuit, ci o formă pură plasată în spatele capului. În aceste tablouri, doar în aparență mai accesibile, se ascunde o premiză politică. Ni s-ar părea că, revenind la pictura figurativă, artistul se apropie de arta propagandistă care celebrează munca și eroii socialiști. În realitate, i se opune în mod categoric, culorile autonome și formele pure trăiesc în opera de artă prin sine și pentru sine, demonstrând în felul lor ceea ce Malevici a numit "supremația sentimentului asupra
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
E. Baconsky și alți scriitori încercau să combată caracterul propagandistic și lozincard al literaturii ,proletcultiste”, în calitatea sa de secretar al Uniunii Scriitorilor, a afirmat că lozinca ",e un lucru sfânt, ordinul de luptă a Partidului nostru, iar scriitorii sunt propagandiști și trebuie să învețe a utiliza cu mândrie și cu măiestrie lozincile”". Într-o informare referitoare la atmosfera din Uniunea Scriitorilor se atrăgea atenție că aceasta nu este cea mai bună, deoarece în rândul scriitorilor "își face loc tot mai
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]
-
reprezintă de la început cerințele noii drame realist-socialiste- personaje bine conturate „pozitive”- mineri conștienți de necesitatea făuririi noii societăți, și „negative”, burghezi „foști” care se opun, sabotează. Conflicte puternice care se rezolva optimist prin triumful noului, a abila si simplista retorica propagandista, replici scurte si dure însa memorabile, limbaj accesibil însa pigmentat cu regionalisme, versuri populare, terminologie specifica profesiilor prezentate. Prin conceptul naiv dihotomic al conflictului si personajelor, Davidoglu rămâne un reprezentant tipic al „noului teatru”.
Mihail Davidoglu () [Corola-website/Science/311933_a_313262]
-
(n. 12 octombrie 1974, Milano) este un farsor italian și propagandist al folosirii prezervativelor. Metoda sa de publicitate este de a se strecura în spatele prezentatorilor TV de pe teren aflați în transmisie directă și a flutura prezervative. Uneori reporterii enervați de prezența lui l-au lovit. În iunie 2008 a fost condamnat
Gabriele Paolini () [Corola-website/Science/312854_a_314183]
-
Dreptatea". În acest fel, Leonte Răutu se individualizează alături de Ștefan Voicu, Nestor Ignat, Miron Radu Paraschivescu, Silviu Brucan, Sorin Toma, Nicoale Moraru și Traian Șemlaru ca unul dintre criticii de forță ai sistemului pluripartinic al democrației. Din acest grup de propagandiști comuniști se va recruta nucleul dur al ideologilor Partidului Muncitoresc Român. Leonte Răutu este recunoscut că a fost cel mai apropiat colaborator al lui Chișinevschi și deținea funcția de membru al Comitetului Central al PMR după anul 1948. Începând din
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
și al Franței au recunoscut regimul Franco. Forțele republicane mai păstrau doar Madridul și alte câteva bastioane. Apoi, la 28 martie, cu ajutorul forțelor profranchiste din interiorul orașului (nu atât de eficiente cât erau descrise de generalul Mola în mesajele sale propagandiste din 1936 prin care făcea referire la așa-zisa „a cincea coloană”), Madridul a căzut în mâinile naționaliștilor. A doua zi, Valencia, care rezistase sub tunurile acestora aproape doi ani, s-a predat și ea. Franco și-a proclamat victoria
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
în diverse cataloage, pliante și buclete. Autoare de scenarii și prezentatoare de emisiuni "În lumea artelor". Lecții și prelegeri în fața unui auditoriu divers. E coautoare a "Dicționarului român-francez" (Ed. "Lumina", 1976). Emilia Panfil - (născută Eftodi la 31 iulie 1947) harnic propagandist a valorilor culturale al spațiului românesc. Primele 4 clase le face la școala din s. Hristici (învățătoare Natalia Alexei). Dat fiind faptul ca tatăl său Eftodi Feodosie, devenit între timp preot, este transferat cu serviciul la parohia din s. Căinari
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Russia 88 este un film despre neonazismul și neonaziștii din Rusia, pe scurt o gașcă de skinheads filmează videoclipuri propagandiste pentru publicarea lor pe internet, lucrurile se complică când propagandistul filmului află că sora lui își petrece timpul cu străin (non etnic rus). Rusia a interzis difuzarea filmului pe micile ecrane și în cinematografe însă procurarea unui DVD cu acest
Rusia 88 (film) () [Corola-website/Science/319482_a_320811]
-
Russia 88 este un film despre neonazismul și neonaziștii din Rusia, pe scurt o gașcă de skinheads filmează videoclipuri propagandiste pentru publicarea lor pe internet, lucrurile se complică când propagandistul filmului află că sora lui își petrece timpul cu străin (non etnic rus). Rusia a interzis difuzarea filmului pe micile ecrane și în cinematografe însă procurarea unui DVD cu acest film este legală . Titlul filmului oficial în Rusia este Rossiya
Rusia 88 (film) () [Corola-website/Science/319482_a_320811]
-
figurează ca Tehinia, Tehyna, Teghinea, Tighinea, Thehina, Tehin, Thehinea, Tehyn și Tekin. Denumirea de Bender datează dintr-o epocă mult mai târzie, fiind impusă uzului oficial de către autoritățile țariste abia în sec. XIX. Acest lucru s-a făcut cu scopuri propagandiste, mai exact, pentru a eterniza biruințele armatei rusești asupra turcilor, concepție și viziune străină tradițiilor românește istorice și culturale. Deși topicul Tighina a fost neglijat de ruși, el nu a dispărut nici în secolul al XIX-lea. În proza scriitorului
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ul este o atitudine (politică, socială, religioasă, etc.) ostilă față de evrei pentru simplul fapt că sunt evrei. Termenul ("„us”") a fost lansat în 1879 de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistă antisemită. Antisemitismul poate lua diverse forme: învățături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, de exemplu cartea lui Martin Luther "„Evreii și minciunile lor”", carte în care Luther scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii furați sau alt
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
socialist” ce a urmat a implicat peste trei milioane de moscoviți, care s-au alăturat celor 30.000 de tineri vizitatori de la grupuri de discuții în tot orașul până la evenimente la Kremlin. Conform istoricului Vladislav Zubok, festivalul „a spart clișeele propagandiste” despre occidentali și a permis moscoviților să-i vadă cu ochii lor. În 1962, impresionat de romanul "" de Aleksandr Soljenițîn, a convins prezidiul să-i permită publicarea. Acest dezgheț reluat a luat sfârșit la 1 decembrie 1962, când Hrușciov a
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
organizări catalaniste, a dus să se dezvolteze sprijinul pentru independența Cataloniei printre comuniști. În 1926 Francesc Macià a încercat să organizeze o insurecție armată pentru independență în Prats de Molló, dar a eșuat, evenimentul întreg schimbandu-se oricum în reușita propagandistă, Macià devenind o icoană populară după exilarea lui la Cuba. Acolo, Macià a organizat Partit Separatista Revolucionari de Catalunya, luând inspirația din Partidul Revoluționar Cuban de José Martí și Maximo Gómez. Evenimentul cel mai important a fost proclamația Constituției de la
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
regiune autonomă. După Războiul Civil Spaniol, controlul central asupra regiunilor - incluzând Catalonia - a devenit mai strâns. Front Nacional de Catalunya — grup de forțe organizate în vederea unei lupte pentru a reobține dreptul regiunii de a autoguverna - a întreprins o activitate intensă propagandistă și de rezistență, colaborând cu forțele aliate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu speranța de a primi beneficiile și sprijinul pentru cazul catalan după învingerea fascismului. Totuși, strategia catalanilor a fost distrusă când aliați au început să coopereze
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
reală. Dr. Xavier Conroy se opune vehement programului lui Mogshack, dar incapacitatea sa de a ajunge la un compromis îl exilează la un post de profesor dintr-un mic colegiu canadian. Flamen li se alătură Lylei Clay, lui Xavier Conroy, propagandistului exilat Pedro Diablo și pacientului Harry Madison, care este foarte bun în electronică. În vreme ce țara se află în pragul unui război rasial, ei investighează legăturile dintre cartelul Gottschalk, dr. Mogshack și interferențele pe care Flamen le are în timpul emisiei. Investigația
Orbită periculoasă () [Corola-website/Science/324463_a_325792]
-
își amintesc oamenii, iar amintirile sunt cuvinte. Cine știe cum s-a comportat un rege de acum o mie de ani? Există doar amintiri și legende." Acest punct de vedere îi determină pe ducele și ducesa Felmet să ceară jucarea unei piese propagandiste, în care vrăjitoarele din Lancre și fostul rege să apară ca personaje negative, iar ducele ca un personaj pozitiv. Cartea a fost transpusă într-o versiune animată, precum și într-o dramatizare radiofonică în 4 părți la BBC Radio 4 (cu
Stranii surate () [Corola-website/Science/323294_a_324623]
-
retrograd. Este glorificată politica de industrializare forțată prin care Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în țară, fără a se mai apela la importuri. Jurnalistul găsește o serie de asemănări între dialogurile din "Zile fierbinți" și cele din filmul propagandist "Viața învinge" (1951). Cristian Tudor Popescu consideră că directorul Coman este un fel de personaj cu puteri supranaturale. Macaragiul interpretat de Sebastian Papaiani este sceptic că o piesă de câteva tone poate fi ridicată mai sus cu brațul macaralei. Coman
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
Scînteii tineretului" de Dan Zamfirescu, Artur Silvestri, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu, Dan Ciachir, Ion Coja, Mariana Brăescu, Fănuș Băileșteanu, Ioan Alexandru, Eugen Florescu, Ion Lăncrănjan ș.a. au susținut fervent acest propagandism protocronism. Dan Zamfirescu a fost unul dintre publiciștii propagandiști care au contribuit la popularizarea sintagmei „Epoca de Aur” pentru perioada de conducere a României de către Nicolae Ceaușescu. El a fost unul dintre cei mai servili propagandiști ai dictatorului comunist, după cum susține criticul literar Gheorghe Grigurcu. Preocupările protocroniste ale lui
Dan Zamfirescu (scriitor) () [Corola-website/Science/336971_a_338300]