1,930 matches
-
aflat la baie încremenit în fața oglinzii, luptîndu-se cu gazele din stomac care de obicei nu-i dau pace în timpul orelor matinale, își trece în revistă jucăriile cosmetice, care mai mult decît orice doctrine, idei politice sau răzvrătiri interioare l-au propulsat în viață, l-au făcut să ardă ca o flacără. Pămătuful moale, spuma de ras, aparatul Wilkinson, lamele Gillette, loțiunea cu miros de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
legate de ideologie. Cu toate astea, lăsînd la o parte rivalitatea care arde încă la foc mocnit, trebuie să recunosc că el are ceva ce mie îmi lipsește, și anume tupeu. Un tupeu la graniță cu nerușinarea, care l-a propulsat, și bineînțeles, pe lîngă asta, cei cîțiva ani pe care-i are în plus față de mine, norocul de a se fi născut la momentul potrivit. Dar astea cu greu cineva i le-ar trece la capitolul calități. După părerea mea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
implicat în acțiune, spune Sena. Dumneavoastră, Petrică sau Monte Cristo ați avut dintotdeauna o înclinație spre răzvrătire, fiecare și-a construit idealul lui în viață bazat pe rațiuni din astea. Pentru fiecare politica a fost un motor care l-a propulsat înainte, adaugă, aducîndu-și aminte de pistoanele Daciei 1300 care încă nu dădeau nici un semn că ar vrea să pornească. Ca să nu mai amintesc de educația pe care ați avut-o la bază, nu ca mine care am fost toată viața
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Beverley, miopia ei de școlăriță și buclele ei ca din desene animate (și, desigur, mirosul acela de smântână: de la transpirație sau mai rău?), poate că ar fi reușit și Carol să rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi masa ritmic perineul. Dan izbea și el în ușa casei. — Deschide, iubito, striga el, mi-am pierdut cheia. Îl pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Articulă cu o voce gâtuită: — Cancer, nu-i așa? Alan se simțea atât de puternic și de protector! El era cel care controla această ciudată procedură de seducție și nu se putea opri să nu râdă. Hohotul de râs îl propulsă din scaunul pe care stătea și acum râdea din toată inima, aplecat cu o solicitudine dubioasă asupra nefericitului redactor de divertisment. Într-un târziu, se calmă și spuse: — Nu, John, nu e vorba despre cancer, nu e nimic de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de efecte tehnice folosite cu măsură și logică, trucaje care au o justificare în planul realului, fie și afectiv. În ultimii ani, presiunea filmărilor live, real time 100% de-a lungul și de-a latul Terrei, este formidabilă. Ele sunt propulsate de televiziune, această funcție a cinematografului fiind practic anulată. Vă mai amintiți jurnalele de știri care rulau înaintea filmului, cu decenii în urmă? Înghesuit rău în planul realului, cinematograful se refugiază în mari montări fantastice, unde se dezlănțuie tehnologia computerizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin cerurile străbătute de meteoriți strălucitori. A explicat pe urmă că, în timpul zborului, m-aș fi mișcat tare, tare de tot, încât a fost sigur că revenisem pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asteroid. Murmurul sistemului de transmisie îmi reverbera prin picioare și prin coloana vertebrală și îmi ricoșa în pereții craniului, ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prim secretar (la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej în urma unui cancer - 19 martie 1965), invocând, pe bună dreptate, că un intelectual nu avea putința să se mențină în fruntea unui partid «muncitoresc» (de fapt, cu o tradiție antiintelectuală).” Acesta l-a propulsat în vârful piramidei (în locul său) pe Nicolae Ceaușescu. Inițial, multă lume a crezut în schimbarea regimului lui Dej, că noul lider are orizonturi mai largi: „Ceaușescu a cerut restituirea tezaurului dus la Moscova în 1916-1917. [...] În anul următor, Ceaușescu a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mod real, ca atâția alții?). Era «văzut» la Moscova, unde își făcuse studii suplimentare ca un potențial nou președinte pentru România, ca lider reformator al comunismului, adept al politicii lui Mihail Gorbaciov. Nu a avut merite deosebite și a fost propulsat de alții, care ulterior desigur că au fost recompensați pentru sprijinul lor. De ce a fost ales tocmai el, care fusese secretar de partid la Iași? Chiar nu a avut nici un rival pe măsură? A câștigat detașat alegerile din 1990 grație
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau greșite. Societatea trebuie reașezată pe un edificiu și pe principii morale solide. O asemenea revoluție interioară va avea ca rezultat final scoaterea țării noastre din prăpastia în care au adus-o oameni nechibzuiți, nehotărâți ori imorali. România poate fi propulsată acolo unde merită să fie, și anume în rândul națiunilor libere și dezvoltate. Emil Cioran spunea că: „Ascensiunea unei țări este singura ei morală. [...] Defectele de evoluție ale României nu sunt de natură religioasă. Dacă nu ne-am mișcat atâta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o ambarcațiune fără să se audă nici cel mai mic zgomot și fără să ridice nici o singură picătură de apă. De fapt, nu făceau nici zgomot și nici spumă pentru că nu scoteau niciodată pagaya din apă. Această eră foarte lata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul. Războiul. Foametea. Molima. Ne propulsează drept către iluminare. — E-n firea unui suflet foarte foarte tânăr, spunea domnul Whittier, să încerce să facă lumea mai bună. Să încerce să-i salveze pe toți de porția lor de suferință. Am iubit întotdeauna războiul. Ne naștem știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țigară. Culoarea ochilor devenise din nou albastru-cer, inexpresiv. Ce-a trecut timpul, murmură oaspetele, consultându-și îngrijorat ceasul. Fantastic, domnule. Am uitat cu totul de antrenament. Se bătu peste frunte, nu reușea să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nici nu vrea să citească, hî,hî,hî. Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odată devine inviolabil, poate să ceară, să facă orice, devine de neatins. Și mă întreb eu pentru ce toate astea, nu cumva la mijloc sunt numai interesele lui meschine, nu dorește cumva să se cațăre nu prin forțele proprii ci propulsat de ceilalți, indivizi care-l consideră o victimă nedreptățită? Asta e întrebarea care trebuie pusă în cazul celor de teapa lui și, dacă mai ai la dispoziție, așa ca mine, plicurile alea burdușite de date și le studiezi pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese alungată sau mai bine zis singură se îndepărtase de profesorii Alexe, descoperise în primul rând că este posesoarea unor ore plate și goale, pe care nu știa cum să le umple, că odată ieșită din ciudata lor influență, fusese propulsată în afara unor forțe de gravitație și-i era greu să-și recunoască dezechilibrul resimțit. Când să plece sosi acasă și Ovidiu, ridicat în slăvi de Sidonia cu câteva minute mai înainte. Uite, glumea ea pe hol, unde se întâlniră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă miră. Să trecem peste asta. Mai departe. Ce-a fost mai departe? Când am ieșit am plătit telefonul. Mișcarea degetelor lui încetă. Deodată deveni foarte atent, se cabră în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu putere în tavan. La ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mei în capul altcuiva, pe care-l simt ca și cum aș exista în dublu exemplar, cu o dragoste de mine în alt corp, în altă viață, trăită din povestiri până la 5 dimineața, când dădeam aerul rău afară pe fereastră cu brațele, propulsată în veselie de râsul lui, ce bine că râde Pinochio și nu e rece și imobil și căzut în el, cu privirea ațintită și întoarsă, și ce ai, hai să fim prieteni iar... hai să fim prieteni iar... Pinochio râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ieși iar din apă. Fidorous adoptă poziția de tragere, cu arma la umăr. Ludovicianul se ridică mai mult deasupra apei și eu i-am văzut capul mare și lat și botul, înotătoarele ca niște aripi, coada musculoasă, mare și plată, propulsându-l către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
față de abordările riscurilor mai puțin coordonate. (2) Modelul holistic ERM, faza 2 Tot mai mulți autori recunosc importanța unei guvernanțe corporative puter nice și contextul unui bun management al riscurilor. Modelul continuă cu descrierea: procesul planificării firmei prin care se propulsează în cadrul organizației scopurile acționarilor. Planurile de activitate bune încearcă să reconcilieze contextul extern al organizației cu contextul intern al acesteia, care presupune: cultura, acționarii majoritari, resursele, procesele, capitalurile, țelurile, obiectivele și strategiile ș.a.; procesul performanțelor firmei. Modelul conține sistemul de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
dar incidentul coarnelor este irelevant pentru caz și n-ar face decât să complice lucrurile și mai tare. Numărul trei este cifra magică a acestui proces, patru ar fi de-a dreptul de neconceput. (Sinele Mic împinge Masca și se propulsează el în față.) Sinele Mic: Rahat, domnilor! Să nu mai umblăm cu fofârlica. Parcă onorata curte nu știe ce e aia o pereche și jumătate de coarne? Scumpa noastră Dora ne înșeală pe toți trei deodată și pe rând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
surprinzător de ușor pentru mine. Ca și cum o forță inexplicabilă mă ținea suspendată în aer. Numai pe bârnă și în visele mele din copilărie aveam senzația că zbor. Căci nu te poți lăsa aici cu toată greutatea, trebuie cumva să te propulsezi în aer, nici eu nu prea-mi dau seama cum, călcătura trebuie să-ți fie ușoară și agilă, imponderabilă. Ăsta ar fi secretul mersului pe bârnă... Mama mea ura exercițiile mele la bârnă. Spunea că într-o zi am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]