1,089 matches
-
transferat în cer pentru a încropi acolo echipa de aur de la Dunăre și în ultimul sau în primul rând, strângerea unor sume de bani pentru a-i ajuta pe cei mai săraci dintre ei. Sigur, dacă nu erau PETRE grecul, prorectorul Adrian LUNGU (absent obiectiv datorită unei deplasări în Japonia), piscicultorul Titi CHIRIAZIC, chimistul de Panciu Andrei PASQUALE, un LEHĂDUȘ sau TĂNASE, cel cu balta de Buzău, precum și fostul director de ICRA, ajuns ditamai vicepreședinte la Petrolul, BUCULEI, nimic nu se
MEMORIALUL ION ZAHARIA, LA UN DECENIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372183_a_373512]
-
niciodată grăbit și fără a refuza pe cineva". * prof. Constantin Ungureanu, Fondatorul Formației "Nemuritorii" " M.M model de înțelepciune". * Col (r)Gheorghe Bălăceanu, Președintele Filialei "Mareșal Averescu", jud. Buzău. "Cuvinte puține pline de taine". * Conf. univ. dr. ing. Manolache Constantin, Prorector Univ. Bioterra București. "Un om care dorește să vadă oamenii fericiți". * Col. Ion Nicolae, Șeful pentru Situații de urgență "Neron Lupașcu", jud. Buzău. "M.M. om binecuvântat de Dumnezeu". * Pr. Alexandru Tudose. "apropiere și reverența față de cuvântul lui Dumnezeu". * Gen. de
BUCURII BASARABENE. LANSARE DE CARTE UN SAMARITEAN DEOSEBIT de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369244_a_370573]
-
pe unul dintre coorganizatori, profesorul Gauger, să refuze - în semn de solidaritate cu oaspetele așteptat, dar blocat în țară - a lua parte la lucrările acelei manifestări științifice. Gestul voluntar al omului de știință german, care îndeplinea și funcția administrativă de prorector al Universității din Freiburg, va fi avut ecoul așteptat în rândul factorilor decizionali din țară, de vreme ce, la ediția următoare a aceluiași colocviu organizat în spațiul german, la Regensburg, isoricului ieșean i s-a îngăduit să plece. E drept, nu fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Études en Sciences Sociales (1990, 1992), predă ca visiting professor în SUA (Ann Arbor, Michigan), Germania (Universität Bielefeld) și Franța (Université „Paul Valéry”, Montpellier III) în diverse perioade cuprinse în intervalul 1993-1999, iar între 1997 și 2002 îndeplinește funcția de prorector la Central European University din Budapesta. Colaborează la „Echinox”, „Viața românească”, „Fahrenheit 451”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Contrapunct”, „22” ș.a. A. a coordonat volume colective, a tradus cărți de Alain Besançon, Pierre Manent și Katherine Verdery, a colaborat
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
drept, matematică și fizică, își întrerupe, din motive de sănătate, studiile de calcul diferențial la Sorbona, iar după război, predă ore de matematică; moare în 1965. Mama, Elena Bogdan, chimistă, cadru didactic universitar, era fiica profesorului de chimie-fizică Petru Bogdan, prorector, apoi rector al Universității ieșene în perioada 1926-1940, membru al Academiei Române. C. urmează școala primară, gimnaziul și liceul la Iași, între anii 1956 și 1967, terminând ca șef de promoție secția reală a Liceului „Vasile Alecsandri”. În martie 1967 debutează
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
Înalte Studii Comerciale din Cluj-Brașov, al cărei rector devine în 1945. Din 1948 și până la sfârșitul vieții a fost profesor la Facultatea de Filologie a Universității din București, decan al Facultății de Limbi Romanice și Clasice (1963-1965) și câțiva ani prorector. A primit distincția „Palmes académiques” a guvernului francez. Teza de doctorat în literatura comparată, La Légende de Geneviève de Brabant et șes versions roumaines (1938), trecută cu mențiunea summa cum laude, a suscitat chiar de la publicare, un viu interes. Fiind
CONDEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286356_a_287685]
-
la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu”. În ultima parte a activității sale didactice este lector și conferențiar, șef de catedră la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice (1955-1960), decan al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din București (1962-1963) și prorector al instituției, conferențiar la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Universității din București. Între anii 1950 și 1963, a fost cercetător și șef de secție la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei Române. A înființat și a
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
legate de istoria poporului român. Cu studierea și editarea lor se va îndeletinici până la sfârșitul vieții. Din 1891, funcționează ca profesor de filologie slavă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, fiind ales, de mai multe ori, decan, prorector și, pentru scurt timp, rector (1-15 iunie 1912). Va deveni membru în 1903, iar în 1910 vicepreședinte al Academiei Române. Între 1902 și 1906, conduce revista „Convorbiri literare” (după ce făcuse doi ani parte din comitetul de redacție), iar trei ani mai
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
După 1990 este promovat profesor la aceeași catedră. Lucrarea de doctorat - Contradicția lui Maiorescu - este respinsă în 1970, în urma referatelor nefavorabile ale lui Liviu Rusu și Al. Dima. Susținută din nou în 1974, datorită intervenției favorabile a lui Al. Piru, prorector al Universității din București, teza este, în fine, admisă. Manifestată precoce, vocația de cronicar literar a lui M. se exercită constant vreme de trei decenii (1962-1992). Debutul survine în „Viața românească” din iulie 1961; scrie apoi la „Contemporanul”, unde G.
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
În Germania occidentală. În România, sintagma „științe sociale” a fost Înlocuită, după 1989, cu „științe socioumane”. Unii „nostalgici” continuau Însă În Germania de Est să vorbească de Gesellschaftswissenschaften. Importantă acestor științe fusese consfințita În administrația universităților, unde Întotdeauna unul dintre prorectori era responsabil cu aceste științe. Spațiul științelor sociale se distribuia pe două axe, una „teoretică”, ce ierarhiza disciplinele fundamentale ale marxism-leninismului, si o altă „istorică”, care reunea trecutul cu prezentul politic. Un numar de discipline ocupau poziții intermediare („construcția de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
născut În 1931), fiul unor mici comercianți evrei care au supraviețuit Holocaustului, și-a făcut studiile și și-a urmat carieră profesională la Universitatea Humboldt, unde a fost profesor de economie politică Începând cu 1965, ocupând diferite posturi de răspundere (prorector responsabil cu științele sociale Începând cu 1978). Recunoscut profesional pentru lucrările sale, În conflict deschis cu rectorul de la Parteihochschule Karl Marx În 1983 (a fost acuzat de „revizionism”), Klein s-a remarcat prin mai multe inițiative la Institutul de Economie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de partid” sau În ateism. Foștii membri ai departamentului de ateism de la academie dispăruseră cu toții „din peisaj”, fără a fi cineva preocupat să afle ce deveniseră „dispăruții”. Unul dintre cazurile de „dispariție” evocat era cel al lui Wolfgang Schneider, fost prorector la Parteihochschule Karl Marx, cunoscut pentru articolele lui Împotriva politicii lui Gorbaciov din Neues Deutschland și supranumit de aceea „DDR-Nina Andreevna”. Unii luaseră o distanță mai pronunțată și deci mai suspectă față de activitatea lor anterioară: brutalul lor reviriment «critic» sau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
1939), căpătând între timp, în 1936, titlul de doctor. Între 1934 și 1973 predă la catedrele de limbi clasice și de istorie ale Universității din Cluj, unde în 1959 și 1960 activează ca decan și între 1962 și 1968 ca prorector. Debutează în 1923 la „Anuarul Liceului «Mihai Viteazul»” din Alba Iulia. Colaborează la „Ausonia”, „Maia” (Florența), „Revista clasică”, „Studi ovidiani” (Roma), „Studii literare”, „Transilvania”, „Țara nouă”, semnând și cu pseudonimele N. Beniceanul și N. N. Romanul. A fost membru în Société
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
că deformau mult faptele reale, dar nu rareori inventau deficiențe inexistente. Pe lângă acest aspect, exista și imoralitatea de ordin erotic. Nu puține erau cadrele care își șantajau studentele care le cedau pentru un examen. Chiar la universitatea din Iași un prorector, deși puternic în partid, a trebuit să fie destituit pentru tentativă de viol. Aici iar e nevoie să recunoaștem că și în perioada interbelică existau relații extraconjugale între profesori și studente, întrucât specificul vieții universitare, unde bărbați trecuți de prima
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
răspuns salvator care aprecia că „în momentul vorbirii pleava e spulberată, aflându-ne în miezul bobului dătător de pâine albă și bună!”. Cum tonul contează, fiecare a înțeles ce a putut, iar „urechea” grupului n-a mai avut rezonanță la prorectorul de atunci, la profesorul Ionel Hagiu. N-am știut niciodată dacă această solidaritate este mai importantă pentru noi sau pentru studenții cărora aveam a le oferi un anumit climat, anumite comportamente și atitudini. Sigur însă le era utilă tuturor - indiferent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pușcariu la conducerea Muzeului Limbii Române. A fost în câteva rânduri prodecan și decan al Facultății de Litere, iar când, în urma Dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a trebuit să se refugieze la Sibiu, a funcționat o vreme și ca prorector. Moartea l-a surprins în plină putere de creație pe acest devotat slujitor al filologiei și lingvisticii românești ce și-a făcut datoria în spiritul pe care îl deprinsese - cum singur afirmă în Mic tratat... - la „buna școală românească pe
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
critic și istoric literar. Este fiul lui Pavel Racul, țăran. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1950), unde mai târziu va fi decan al Facultății de Istorie și Filologie (1954-1957), profesor (1976), șef al Catedrei de literatură moldovenească și prorector (1957-1964, 1969-1974). Doctor în filologie (1954), debutează cu monografia Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică (1967), scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și ale realismului socialist. Și în următoarele volume - Articole și studii literare (1969), Proza sovietică moldovenească. 1924-1941 (1979
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
universitară la Catedra de literatura română, comparată și teorie literară a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca. Între 1976 și 1979 a fost lector de limbă și civilizație română la Universitatea din Saint-Etienne, Franța. Decan al Facultății de Litere (1992-1996), devine prorector (1996-2002) și rector interimar (1999) al Universității din Cluj-Napoca. Din 1987 este membru în Association Internationale des Études Sud-Est Européennes. Debutează în 1967 la „Tribuna”, iar editorial, în 1972, cu volumul Orientări critice. Alte cărți dezbat și adâncesc preocupări de
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
universitară la Facultatea de Litere din Cluj: asistent (1973-1989), conferențiar (1990-1991) și profesor (din 1992). Predă cursuri și seminarii de literatură italiană, filologie romanică și limbă portugheză. Începând din 1994 este șeful Catedrei de limbi și literaturi romanice. Este ales prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1992) și numit secretar de stat în Ministerul Învățământului (august 1990-ianuarie 1991), unde se implică energic în definirea unui concept modern de autonomie universitară. Coordonează numeroase proiecte științifice, printre care unele în programul Tempus (1991-1993
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
funcții administrative: șef al Catedrei de franceză (1990-1992), prodecan al Facultății de Limbi Străine (1992-1993), coordonator al Departamentului Lingua în cadrul Agenției Naționale Socrates (1996-1998), director al Centrului de Limbi Străine al Universității din București (din 1998), în 2000 fiind ales prorector. Pentru meritele sale științifice a fost distins cu gradul de Cavaler al ordinului Les Palmes Académiques, de Comandor al ordinului „Cruzeiro do Sul” și cu „Orden del Aguila Azteca”. Face parte din International Society of Arthurian Studies și din Asociația
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
devine ceea ce în corporații se numește Chief Executive Officer (CEO), fiind răspunzător în fața unui „consiliu al universității” (e.g. Board of Trustees or Board of Regents), care include reprezentanți ai lumii afacerilor, ai guvernului și, eventual (?), ai universitarilor. Rectorul își selectează prorectorii, decanii și șefii de departamente și organizează administrația astfel încât să servească aplicarea deciziilor de conducere. Senatul rămâne principala structură de conducere colegială, membrii săi sunt aleși de universitari, dimensiunea reprezentării este redusă la minimum pentru a-i spori capacitatea de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În școlile de toate gradele din R.P.R. de conf. univ. M. Manu, președintele Uniunii Sindicatelor din Învățământ; 6). Principiile predării limbilor străine În U.R.S.S. și rolul lingviștilor În ridicarea nivelului predării limbii ruse În R.P.R. de prof. N. Pascu, prorector al Institutului Maxim Gorki; 7) Despre importanța fixării unei terminologii tehnice În R.P.R. de prof. ing. Ștefan Bălan, vicepreședinte al A.S.I.T.; 8). Însemnătatea lucrărilor lui I.V. Stalin despre limbă pentru dezvoltarea literaturii În R.P.R. de Prof. Ion Vitner, director
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
legătură cu plagiatul În știință se află plagiatul de tip universitar, pe care Îi numim astfel doar din rațiuni metodologice. El este practicat de unele cadre didactice universitare. Astfel, un caz interesant de plagiat Îi aparține lui Florin Bratu, fost prorector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Beneficiind de un lectorat În Franța, Florin Bratu a descoperit la biblioteca din orașul Lille o teză de doctorat despre opera lui Proust redactată de Eveline Caduc, cadru didactic la Universitatea Nice-Sophia Antipolis
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a fost trântit În adevăratul sens al cuvântului, nu era profesor la Politehnică. Nu vreau, Doamne ferește, să scad din meritele lui Petre Roman. Foștii lui studenți spun că este un foarte bun profesor. Putea să devină În mod legitim decan, prorector. Dar prim-ministru?! Ceea ce l-a făcut pe Petre Roman prim-ministrul tranziției a fost un bine organizat vid de putere și un stil de „mare maestru al combinațiilor” - cam În stilul lui Ilf și Petrov. „Marele maestru al combinațiilor
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Științe Economice din București (din 1966), ocupă posturile de lector (1971), conferențiar (1976) și profesor universitar (1991). Din 1992, conduce Catedrea de limba spaniolă la Facultatea de Limbi Străine a Universității „Spiru Haret” din București, iar din 1998, este și prorector. Colaborează la „Secolul 20”, „România literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Traducătoare a unor autori spanioli și portughezi, precum Oswald de Andrade, Ana Maria Matute, José Maria Sanjuan, Ramón del Valle-Inclán, Miguel Angel Asturias, Rubén Darío, B.-O. publică
BALAN-OSIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]