451 matches
-
ale românilor din Solnoc: Afimia Anania Artemie Ariton Dochia Despa Efrem Eufrosina Firona Gafta Gherman Gerasim Gapia, Agapia Istratie Iftimie Iroftie Istafie Isai Ilontie Iov din Euphemia (bineprevestitoare) se traduce cu. Amalia; nume biblic de bărbat, se traduce prin Anna. Prorocul Anania, ungurindu-se, devine androgin. (de la artemia sănătate, întremare) se traduce prin Aurel. (Chariton, Gratiosus) se cheamă Ambruș (Ambrosius). (gr. Eudokia, buna favoare) ungurește = Dorrotya. Pe Eudochia, nevasta împăratului Teodosiu, autoarea poemei Homerokentra, o chema Dorottya? (Despina, Despoina - stăpână, împărăteasă, fiica
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spele favoritul? O să poată să descopere cineva mărginit de mijloacele ce un prefect fără scrupul și fără rușine dispune? Pișca - stânjenul, Pișca - Șerban Vodă. Ce-o să poată să descopere un om cât de onest - prefect fără scrupul și fără rușine. ["PROROC MINCINOS S-AR FI NUMIT... "] 2257 Proroc mincinos s-ar fi numit acela care acum șase ani ar fi prezis următoarele lucruri: Ca după șase ani bugetul cheltuielelor se va urca cu 40 procente. Că funcțiile se vor înmulți la
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mărginit de mijloacele ce un prefect fără scrupul și fără rușine dispune? Pișca - stânjenul, Pișca - Șerban Vodă. Ce-o să poată să descopere un om cât de onest - prefect fără scrupul și fără rușine. ["PROROC MINCINOS S-AR FI NUMIT... "] 2257 Proroc mincinos s-ar fi numit acela care acum șase ani ar fi prezis următoarele lucruri: Ca după șase ani bugetul cheltuielelor se va urca cu 40 procente. Că funcțiile se vor înmulți la îndoit de ce au fost. Că ele vor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acesta particularizează semnificația mai generală a numelor ’Pl neq"mÄÖ și ’Pl gemulÄÖ. În 2Rg 9,7 se spune: ... niqqamt demQy ‘a>"dQy ha-n-ne>’m we-demQy kol ‘a>edQy YHWH miyya: ’Œz">el: „...voi răzbuna sângele slujitorilor mei proroci și sângele tuturor slujitorilor Domnului asupra Izabelei.” (t.n.) Semnificație de bază: cel care pedepsește omuciderea. 3.1.12. Vrednic de încredere Dumnezeu este drept și de aceea este vrednic de încredere. Contextele în care apar numele date lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Apocalips, unde călărețul de pe calul cel alb se numește ho lógos to¤ theo¤i (Ap 19,13). Prologul Epistolei către evrei explică parțial acest nume: „După ce Dumnezeu, odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri a vorbit părinților noștri prin proroci, în aceste timpuri de pe urma ne-a vorbit prin Fiul..., prin care a făcut și lumile” (Evr 1,1-2 - t.n.). Fiind dintru început la Dumnezeu (În 1,2), „toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
I, 589 PRIMUL TEMPO îMPĂRTĂȘANIA SFINȚILOR ERETICI I Talmeș-balmeș sectar. Climatul intelectual și ambianța ontologică în care se constituie creștinismul ține de cea mai absolută harababură... E greu de imaginat mulțimea comunităților extravagante, a profeților care se cred inspirați, a prorocilor iluminați, a gânditorilor ezoterici, a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului secol al erei noastre. Desigur, filosofia demnă de acest nume subzistă și, la Roma sau în alte locuri, sunt urmate în continuare învățăturile stoicilor sau ale epicurienilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
treia epocă, decurgând dialectic din cele două precedente, se deschide pe timpul monahismului sfântului Benedict: timpul Sfântului Duh care va fi trăit în milostivire în libertate și în inocența reînnoită a întregii umanități. Această nouă vârstă va fi marcată de întoarcerea prorocului Ilie. Pentru Ioachim din Flora, timpul Fiului a trecut deja. Biserica spirituală va înlocui formula sa temporală și vizibilă. Aceste teze, expuse în Cartea concordanței dintre Vechiul și Noul Testament, duc în cazul libertinilor spirituali la crearea unei matrice în care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
străine neasimilate. Pe măsură ce se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu oamenii de valoare ai epocii, cu care a avut, nu o dată, idealuri comune
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
deși nu avea afinități cu lirismul delicat al primilor poeți romantici. Din literatura clasică franceză și din cea a Luminilor a ales opere reprezentative: Amfitrion de Molière, Arta poetică a lui Boileau (tradusă parțial), tragediile lui Voltaire Fanatismul sau Mahomet prorocul și Brutu, precum și Julia sau Nuoa Eloise de J.-J. Rousseau sau povestirile morale ale lui Marmontel. Din marile poeme pe care și le-a luat ca model pentru creațiile proprii a încercat câteva transpuneri, rămase neîncheiate: Gerusalemme liberata (cântul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
1979; Corespondență inedită, îngr. Mircea Anghelescu, București, 1992; Opere, I-II, îngr. și introd. Mircea Anghelescu, București, 2002. Traduceri: Lamartine, Meditații poetice dintr-ale lui..., București, 1830; Levizac și Moysant, Regulile, sau gramatica poeziii, București, 1831; Voltaire, Fanatismul sau Mahomet prorocul, București, 1831, Brutu, în Curs de poezie generală. Dramaticele, București, 1878; Marmontel, Bărbatul bun, București, 1832, Femeia bună, București, 1832; Byron, Din scrierile lui..., I-III, București, 1834, Corsarul și Lara, București, 1837, Din operile lui ..., I-III, București, 1837-1839
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a face accesibilă cartea, adresată întregii seminții „rumânești” („tutinderea ce să află într-această limbă pravoslavnică”), mijloc de edificare a conștiinței naționale. În Polonia, la Uniev, se tipăresc în 1673 Psăltire a svântului proroc David (Psaltirea în versuri) și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prelucrat după traduceri românești anterioare, conținând numeroase pasaje de proză ritmată. Lui D. i s-au atribuit însă, mai de curând, și o traducere anterioară a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dăruit sufletului românesc din veacul al XVII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate și uneori înviorată de grație naivă. N. CARTOJAN SCRIERI: [Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679, în Psaltirea de-nțăles, Iași, 1680, în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. (Stihuri pre herghia Moldovei) în Viața și petrecerea svinților, Iași, 1682, în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în Psaltirea
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Viața și petrecerea svinților, Iași, 1682, în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Epigrama la psalmul 132], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; Apostrof, în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Ursu, Iași, 1974; [Epigrama la psalmul 132], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; Apostrof, în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Domnii Țării Moldovei], în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Mircea Scarlat, București, 1985; Opere poetice, îngr. și postfață Pavel Balmuș, Chișinău, 1989; Versuri alese, îngr. și pref. N. A. Ursu, Iași, 1994; Selecțiuni din opera poetică a mitropolitiului Dosoftei, îngr. și pref. N.A. Ursu, Iași, 2003. Traduceri: Psăltire a svântului proroc David, pref. trad., Uniev, 1673; ed. 2 (Psaltirea în versuri), îngr. și introd. I. Bianu, București, 1887; ed. 3 (Psaltirea în versuri), îngr. N. A. Ursu, pref. I.P.S. Iustin Moisescu, Iași, 1974, reed. în Opere, I, București, 1978; Preacinstitul Acatist și
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cea greacă. Fapt remarcabil pentru un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David o cronologie a domnitorilor moldoveni, Însemnare de domnii Moldaviei. Din îndemnul și cu cheltuiala mitropolitului s-au tipărit cărți didactice și scrierile lui Amfilohie Hotiniul (în 1795), după ce, în 1787, nepotul său Toma Stamati realizase o nouă
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
situația concretă în care se afla autorul. În unele împrejurări, au fost importante elementele motivului tiranului eshatologic, și tocmai aceste aspecte apar în scrierile noastre. În altele, nevoia de a lupta împotriva falșilor învățători a adus în centrul atenției tradiția prorocului mincinos. În alte împrejurări, vechile tradiții mitologice ale forțelor haosului care se opun planurilor lui Dumnezeu sau forțele demonilor care duc o luptă cosmică împotriva legii lui Dumnezeu au putut fi, la rândul lor, aspecte demne de luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu, de cele care vin de la Anticrist. Ei au la dispoziție un indiciu dogmatic infailibil, un indiciu cristologic (4,1‑3). 1Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci puneți la încercare dacă sunt de la Dumnezeu (ƒ6 ϑ≅¬ 2γ≅¬); pentru că mulți proroci mincinoși (ΡγΛ∗≅ΒΔ≅ν↑ϑ∀4) au ieșit în lume. 2Întru aceasta să cunoașteți voi duhul lui Dumnezeu: fiece duh care‑L mărturisește pe Isus Cristos ca venit în trup este de la Dumnezeu; 3și fiece duh care nu‑l mărturisește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor înarma și se vor ridica împotriva lui Dumnezeu. „Dar s‑a coborât foc din cer și i‑a mistuit. Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor” (20,9‑10). Ultimul act al confruntării cosmice nu este victoria asupra diavolului, ci victoria asupra morții. Doar în momentul în care moartea și iadul ajung în „focul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sufletul omenesc aflându‑se la răscrucea acestora. A doua secțiune prezintă principalele „prescripții rituale și liturgice”, altfel spus, „maniera” concretă de manifestare a credinței. A treia se concentrează asupra „normelor de disciplină”. Principala temă a ultimei părți este cea a „prorocului mincinos”. Fragmentul referitor la „înșelătorul lumii” nu face decât să reia această temă într‑un registru diferit, hiperbolic. Peerbolte face o analiză aprofundată a etapelor care compun scenariul eshatologic, dar nu corelează imaginea „înșelătorului” din capitolul 16 cu tema principală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
latură inedită a istoriei creștinismului sirian. Urcarea la cer... reprezintă un document esențial, inclusiv pentru subiectul lucrării noastre. Cele patru tradiții precreștine, care, în viziunea lui Jenks, au contribuit la formarea mitului anticristic - kaoskampf‑ul, tiranul eshatologic, Beliar/Satan și prorocul mincinos - , se întâlnesc în această scriere. Din punct de vedere sociologic, grupul profeților creștini prezintă numeroase analogii cu faimoasa comunitate eseniană de la malul Mării Moarte. Unii cercetători au mers până la a propune gruparea religioasă de la Qumran ca posibil mediu de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Faptele Apostolilor -, o tradiție alcătuită de Ilie, Isaia și Miheia, și de care se prevalează, nu fără mândrie, comunitatea profeților sirieni. Beshira îl acuză pe Isaia de blasfemie în fața regelui Manase: „Iată, Isaia însuși spune: «Mai mult decât Moise prorocul mi‑a fost dat să cunosc», căci zis‑a Moise: Nu va fi om care să vadă pe DOMNUL și să fie viu»; iar Isaia mărturisește: «Eu am văzut pe DOMNUL, și iată că sunt viu»” (3, 8‑9). Aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mamă, stăpânitor al acestei lumi; și va asupri floarea pe care au sădit‑o cei doisprezece apostoli ai Celui Iubit” (4, 2‑4). După cum am spus mai devreme, în capitolul 4 se regăsesc cele patru tradiții anticristologice: Beliar, „războiul cosmic”, prorocul mincinos și tiranul eshatologic. Capitolul nu trebuie plasat și analizat în afara contextului, așa cum se întâmplă la Peerbolte. Faptul că întâlnim cele patru tradiții fundamentale nu ni se pare foarte semnificativ. Esențială este înțelegerea semnificației reale - teologice și istorice - a personajului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Evanghelie ca profet eshatologic: „Și venind Isus în părțile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii săi zicând: «Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?» Iar ei au răspuns: «Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre proroci»” (Mt. 16,13‑14). Despre Ieremia, Biblia spune doar că a scăpat de moarte în 587, refugiindu‑se în Egipt, în momentul cuceririi Ierusalimului. Paralipomenele lui Ieremia ne propun un scenariu diferit, care s‑ar putea afla, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]