514 matches
-
-i “surcică”;Mai rar, cu un așa alean! Înseamnă asta, vasăzică,C-ar vrea să fie... un buștean.*** S-a fript, de-ntâi aprilieDe-ntâi aprilie și-a zis:„Ia să-mi scornesc eu o amantă”. Și-așa ajunse el proscris,Căci soață-sa era... o toantă.*** La probă, pentr-un jobbMizând cam totul pe veșmânt,A mers să dea o probă pentr-un jobb.Și-avu din asta-nvățământ:E gol și îmbrăcatul, de-i... neghiob.***... V. IRINA LUCIA MIHALCA
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
una fără-mpotrivire cine-i pro și contra, cine e neutru? De-aia simt că toamna răsucește-n mine mai adânc cuțitul, rana e deschisă; când pustiu e-n juru-mi să înfrunt - pe cine? În pădure, Doamne, frunză ți-s, proscrisă. Citește mai mult CârteliSteluța CRĂCIUNGata, toamna asta vine mai decisăsă despoaie-n suflet, să despoaie pomi,se-ncleștează frunza, ultimă proscrisă,se umple pădurea de fatidici gnomiFrunza asta pală, ultima din vară,răsucită-i Doamne ca în suflet vinacă-mi uit
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
arbitru:când voința-i una fără-mpotrivirecine-i pro și contra, cine e neutru?De-aia simt că toamna răsucește-n minemai adânc cuțitul, rana e deschisă;când pustiu e-n juru-mi să înfrunt - pe cine?În pădure, Doamne, frunză ți-s, proscrisă.... II. IMPRESII DINTR-O EXPOZIȚIE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. Impresii dintr-o expoziție Steluța CRĂCIUN Mă simt ca-ntr-un tablou pointilist Cu silueta disipată-n puncte De mă privești de-aproape
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Cerului și-a razelor uitate de o stea. Noaptea-i ultima monada, care vine, N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis, Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâine Să-mi ia și ființă, în veacul ei proscris. Lilia Manole ... Citește mai mult Noaptea-i că un vuiet de tramvaie,Ziua, căi pe pajiști se înfrățesc,Zorii în aghiasma lor sorb din văpaie,Mieii gândului cu inima-mi vorbesc.S-a deschis în ziua vocea gurii,Aprige simțiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ocrotirea Cerului și-a razelor uitate de o stea.Noaptea-i ultima monada, care vine,N-aș visa la ea, dar mă pândește-n vis,Mult ar vrea cu prețul zilelor de mâineSă-mi ia și ființă, în veacul ei proscris.Lilia Manole... XXIII. DE MULT ȘI TANDRU TIMP MI-E DORUL ÎMPLINIT, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016. Mi- e atat de dor, în străluciri de cedri, S- alunec și la umbră lor să-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Ca aspirat de-un vânt paradisiac, A dispărut, lăsând pustiu, în parc - Câte-un bătrân, arar câte-un matur, Câte-un căruț, cu o bunică-n jur, Câte un chioșc, și el, întredeschis, Între a fi, sau a nu fi - proscris - Și noi, pe-aici, pe unde n-am venit Dar ți-am găsit izvorul cristalin În care ochii tăi, în verde plin Mă beau, eram ferigi, la asfințit - A început și școală, ce târziu! Tocmai acum, când parcul e pustiu
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
De când umblai singur desculț prin țăpligi? Iata, o fetiță ți-a adus sandale Nu-s prea arătoase - dar pot fi opinci A numărat cineva copiii răpuși De bombe, de foame, de gloanțe și ciumă? Sigur nu, căci printre noi sunt proscriși Ce ne îndeamnă să ucidem cu ură A numărat cineva crucile Din cimitirele pentru copii? Nu cred, căci noi ne nuărăm curcile Când Domnul miluește doar pe cei vii Jaksonville , Florida, 2005 Copil din flori Copil al străzilor de azi
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
petalele arse Să mă chemi cu o albastră adiere Și eu să-ți picur pe gene ploi interzise. De nu te caut, păstrează-mă în vise Îți voi broda din stele o pelerină de poeme Să nu te îngenuncheze furtunile proscrise În vis se dezleagă ale dragostei dileme. De dorul tău, a înnebunit bălaiul tei Ce-și scutură-n vânt coamele parfumate Sub copitele clipelor se nasc ale verii scântei Sudoare de dor îmi galopează pe frunte. Și dacă tu ar
DE DORUL TĂU, de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/373606_a_374935]
-
creionat satul și dascălul, folosind farbe și locuri care au o situare bine definită pe harta mentală proprie. Accentul cade pe suflarea omenească, pe trăire, pe frământări sufletești și țesătura diamantină interioară. Acolo unde se găsește omul... În Vâltoarea, Valea Proscrișilor și Nimic deosebit în timpul serviciului meu. Vă îndemn să le citiți! M-am aplecat însă acum asupra unui aspect de nuanță din romane. Vreau să mă refer la prezența descrierii naturii. Aceasta ocupă spații restrânse. Intensitatea romanului este concentrată în
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
cum nu mai văzusem. Peste tot pomi înfloriți, livezile de pruni revărsau perdele albe de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor de soare pe lama coasei, dar rolul acestuia este decisiv: Dimineața atârnă plumburie (Vâltoarea). Astfel, prin referire la ritmul circadian, autorul oferă un reper temporal, o discontinuitate evidentă în ritmul
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
primăvară înaintea Floriilor, cu cer înstelat și lună plină. Noapte caldă cu parfum de flori și frunze tinere (Vâltoarea); Umbrele pădurilor dosnice se împreunau peste Limpejoara secată de arșița verii, încât printre bolovani noroiul uscat era cenușiu spre negru (Valea Proscrișilor); S-au dus ploile, s-au zbicit dealurile și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii ale cornilor (Vâltoarea); Fulgi rari alunecă și
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
și greu. Pâraiele dintre hăurile dealurilor își deversaseră puhoaiele pline de bolovani și bușteni în Limpejoara / Ziua era pe sfârșite, soarele sta sprijinit într-un vârf de deal, aerul rece, parfumat. Ședeam la marginea Limpejoarei. Valea principală, pe iarbă (Valea proscrișilor). Cârnu urla înfuriat aruncând valuri, valuri de ape mocirloase (Valea Proscrișilor). Reperele de sănătate morală și fizică au fost păstrate cu strășnicie, cu toate că în perioade tulburi ideologii nelegiuite au încercat să sluțească omul curat și frumos, așa cum l-a lăsat
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
bolovani și bușteni în Limpejoara / Ziua era pe sfârșite, soarele sta sprijinit într-un vârf de deal, aerul rece, parfumat. Ședeam la marginea Limpejoarei. Valea principală, pe iarbă (Valea proscrișilor). Cârnu urla înfuriat aruncând valuri, valuri de ape mocirloase (Valea Proscrișilor). Reperele de sănătate morală și fizică au fost păstrate cu strășnicie, cu toate că în perioade tulburi ideologii nelegiuite au încercat să sluțească omul curat și frumos, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Descrierea de natură așază temporal acțiunea: Ninsoarea s-a întețit
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
-au vremi de prigoniri sub zbirul Dioclețian Care prigonea creștinii, stârnit de Maximian... Cei 4 erau ostași în a Imperiului Oștire Și nu s-au închinat la idoli, nici nu le-au adus jertfire ; Alături de alți creștini, au fost considerați proscriși Și în Scyția Minor, în surghiun au fost trimiși ; Și la Noviodunum, au fost aspru judecați Pentru că erau creștini, la moarte fost-au condamnați În mijlocul poporului, de sabie să aibă parte Și orice om să își aleagă : păgân, sau creștin
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
fie templul iubirii. „Și zidurile repetându-se cu ceremonie, și tu divizându-te la nesfârșit prin pustiul înaripat și cineva cuvântând înaripat despre dezvoltarea controlată a planetei.” (Flori veștede) Cei care mai iubesc, cei care simt frumosul înconjurându-i, devin proscriși, devin damnați, într-un spațiu pustiit de idei și comportamente nobile, sunt vetuști declarați piese muzeale. „Tăcută lumina stelară pogorând peste lipsiții de vlagă, refugiați într-o miriște din mileniul trecut declarată minunea naturii de mâine.”( Câmpul deșert) „nu e
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
se întâmple, În disperare am dus mâna la tâmple, Și-am scris ca din gura morții mari, Răvașul ce-i în lumi făr’de hotari.. Și, n-am murit, că Domnul mi-a zis: ”Acum EU voi lua doar un proscris, Căci și-așteptă mulți - în ghilimele, Că nu-și fac nici la sfârșit metenele.. Tu încă n-ai.. tu trebuie să iubești, N-ai căutat degeaba și-ai să găsești! Ce nu-ți oblojești în al tău interior Trebuie să
RĂVAŞUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371285_a_372614]
-
în deriva corăbiei-dor și seara cu îngeri ce-o mistui în mine e-o veche misivă din vis călător. Cad cioburi de stele pe margini de vise și pletele ierbii m-adună sub cer, sunt apa ce curge prin maluri proscrise când îngerii apei lunatici mă cer. În ochi de amurg printre zboruri și frângeri, plutesc în deriva corăbiei-dor... Cad cioburi de stele cu aripi de îngeri și cu ielele apei sunt vis călător. Leonid IACOB Referință Bibliografică: apa ielelor / Leonid
APA IELELOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346013_a_347342]
-
eu scoică în abis...? De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, între frunze-n apă, Precum o hidră-șarpe ce năpârlește-n lac, Sau ca o libelulă în mâlul-n care-și sapă O groapă efemeră la fund de sac în sac , Ori magdalenă-nimfă proscrisă și mioapă, Ca eu să-ți fiu cristosul, și din păcat să-ți fac, Eu cel fără păcat în carne și sub pleoapă, Un ritual de-o noapte, și-n trup să te împac? Referință Bibliografică: Iubito-nufăr / Romeo Tarhon : Confluențe
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
în calendare Cu sângele apostolilor scriși, Am aprins și eu o lumânare Întru jertfa celor doi uciși... Ce vină, încă au? luați aminte, Erau atât de simpli și de goi! Lipsiți de aer și de îmbrăcăminte Mai trec și azi, proscrișii, printre noi. Petru și Pavel, grâu jertfit în pâine, Două lacrimi din același plâns, Credința lor din veac în veci rămâne: Iubiți-vă în toate îndeajuns... CATREN: ORB DACĂ SUNT Orb dacă sunt din dragoste și mut Vederea mi-a
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
Acasa > Poeme > Antologie > URZIT ÎN TĂCERI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului fire de aur fire de argint fire de gând urzit în tăceri proscrise adună totul în dansuri de ierburi magici arbitri în colaje de fier se îndoaie colțuri de file îmbrăcate în galbenul vechilor timpuri și ploi răzbesc printre falii de viață îndreptată de cerul târât prin mocirlă drept colier de rostiri cumpătate
URZIT ÎN TĂCERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346877_a_348206]
-
umplu de ger și gerul frământă în tine și carnea arsă a sufletului copilul stingher glasul și-l lasă s-alerge prin cetate sau castelul de jocuri desprins din ieri fir de aur de argint de gând urzit în tăceri proscrise devine cerc apoi sferă în cub prelungit de uitare se rotește transformă în conul de umbre ale domnului cer spiritul cheamă corbul pe umăr cu glasul de foc al zborului pier mă reîntorc în castelul de scoici spiralate aștept un
URZIT ÎN TĂCERI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346877_a_348206]
-
-n curte la fereastre dinspre vie? Căușe din lut făcute și-un potop de veselie. E petrecere la soare, joacă-n horă mai cu zor rândunelele voioase; se întrec în cântul lor. După-o muncă tumultoasă, după timp de dor, proscris, simt din nou că sunt acasă; parcă zboară-n paradis. Printre spectatori , iau seamă că-i și mândra primăvară, mulțumită de reclamă, promițând viață ușoară. Lâng`-a lor mici edificii, unde doarme sfânta sevă, e motanul cu capricii; se pare
RÂNDUNICILE ŞI MOTANUL-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346390_a_347719]
-
ne dai un semn și nouă, la o gură de povești, treci pe vânturi, treci pe lună, treci pe toamne călătoare, domnul poeziei noastre, când te mai vedem noi, oare? arzi pe gânduri în ospiciu și te stingi ca un proscris, când mai scrii o poezie, când te mai apuci de scris? veronica la văratic te așteaptă printre brazi ca să-ți mângâie făptura, ochii tăi atât calzi, ea era melancolia, cu păr blond și brațe albe tu, profetul, cel din vise
EMINESCU, COLŢ DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346443_a_347772]
-
tragic, ce se-ntinde ca un nimb, tu veneai chiar de departe din părinții de părinți ea venea mereu spre tine cu ochi negri și fierbinți, tu ai vrut să te însinguri, urcând visurile-n stea, ai murit ca un proscris, n-ai vrut să mai știi de ea. toamna-nfășurată-n frunze și în gol de aer rece toamna vine ca un cântec și tot ca un cântec trece, printre stelele din ceruri tu te-ai înălțat luceafăr și-ai rămas în
EMINESCU, COLŢ DE RAI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346443_a_347772]
-
rulante tocite pe care alunecă, încă silențios, destinele personajelor care suntem cei mai mulți dintre noi.. Pe o altă cale rulantă, autostrada, se întâlnesc și se ciocnesc marile spirite, destine și idei, în timp ce pe bordură marșează, se scurtcicuitează sau se petrec valeții proscriși și confuzi ai clipelor ratate, ideilor tâmpe. Aici, rar câte-o idee mai potențează banalul, pana searbădă lâncezește și stăruie în absență, prezența reflecției profunde și așezate este înlocuită de chilipirul pripelii, de presiunea zvonului contravențional sau adulterin, de teroarea
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]