585 matches
-
păreau răpuse, răzbeau înainte. Nimeni nu știa cine câștigase și, o vreme, fu o luptă în beznă. Unii oameni erau doborâți și uciși, în timp ce alții, victorioși, își strigau numele. Dintre cei răniți, uniora li se spunea lași, în timp ce alții erau proslăviți ca eroi. Dacă un observator privea atent, însă, putea să vadă că fiecare individ se grăba spre veșnicie, hotărându-și singur unica soartă. Rușinea era singurul lucru care nu-l lăsa pe Nagayoshi să se gândească la a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
el să-și „scuture de praf” propria privire. Călător neobosit, el parcurge lumea ca Exote. Denumirea aceasta, explică el În eseul citat, se aplică „aceluia care, Călător Înnăscut, În lumile pline de minunate diversități, simte toată savoarea Diferitului”. Segalen va proslăvi astfel diferențele, singurele care pot spori senzația de viață și care permit, prin interculturalitate, cunoașterea de sine. Cunoaștere care, din punctul lui de vedere, oferă artistului posibilitatea de a se confrunta cu Realul și cu Imaginarul pentru a accede la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și-au avut în publicistică un efect egal hermetismului suprarealistic". În concluzie, "termenii (creatorului Trilogiei culturii) sînt aproape beție de cuvinte". Și exemplele ar putea continua... A reușit să fie, tristă performanță, între primii care, încă din 1944, l-au proslăvit pe Stalin. Pentru autorul Enigmei Otiliei, tătucul este "un ocean, o forță grandioasă, temerară, stăruitoare, combativă, mai ales constructivă" (??!). Nici Gheorghiu-Dej nu duce lipsă de superlative călinesciene, născute cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de la "eliberarea" sovietică: "Numai un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Interesîndu-mă la recepționeră (care, altminteri, vorbea românește) ce se întâmplă la televizor, mi-a răspuns că există un post rusesc numit ,Nostalgia", care emite astfel de înregistrări ale unor evenimente din vremea vechii URSS, filme de război în care e proslăvit spiritul de sacrificiu al Armatei Roșii, muzică veche rusească (dar și Beatles ori Rolling Stones). Firește, am întrebat dacă au fost și emisiuni despre Andrei Saharov, Alexandr Soljenițîn sau milioanele de victime ale Gulagului. Nu m-a mirat să aflu
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn Țării Moldovei, și-l păzește pe el neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te proslăvim pe tine în veci, amin! Și s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”. Al doilea steag, de forma prapurilor bisericești, are în lungime un metru, și aproximativ tot atâta în lățime. În partea
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
nu s-a ajuns până aici, dar cred că e un subiect care ar merita discutat. Trist este că aceiași oameni, care se scandalizează când aud că regizorul a participat financiar la masa, să zicem, pe care a filmat-o, proslăvesc Nanuk al lui Flaherty, care este o ficțiune, dar asta nu-l împiedică să fie și un documentar în același timp. E limpede că Flaherty, trăind atâtea luni de zile cu eschimoșii, le-a plătit mâncarea și că le-a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
altul, în număr ca la 2 300”. La 9 decembrie 1473, domnul își făcea o intrare triumfală în cetatea sa de scaun. Atunci, mitropolitul, cu tot clerul bisericesc, „i-a făcut o minunată și frumoasă întâmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate câte le dăduse robului său Ștefan voievod. Și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. Domnul trimite două solii în Polonia ca să anunțe victoria obținută, dar și ca să ceară ajutor, deoarece el se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să te proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 [1500], iar al domniei sale anul 43”. Steagul va ajunge în cele din urmă la mănăstirea Zografu, de la Athos. Sultanul nu plănuia să atace Moldova în anul 1500. Turcii urmăreau cuceriri în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ștefan cel Mare (p. 46) se arată că, după alungarea lui Radu cel Frumos, în 1473, întorcîndu-se în scaunul său de la Suceava, „mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-a făcut o minunată și frumoasă întîmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate cîte le dăruise robului său, Ștefan voievod și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. După bătălia de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, în Letopiseț se precizează: „iar Ștefan voievod însuși a făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Țara Moldovei, adăugând Letopisețul lui Ștefan cel Mare, titlu și subtitlu care se potrivesc letopisețului. Important rămâne faptul că prima istorie a Moldovei s-a scris din inițiativa lui Ștefan cel Mare, la curtea acestuia și nu pentru a-i proslăvi domnia, ca să îi întărească autoritatea, ci din grija ca să nu se piardă amintirea faptelor care s-au petrecut în domnia sa. Aceeași grijă care a purtat-o și amintirii strămoșilor săi, atunci când a restaurat biserica domnească din Rădăuți și când a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
alhambra de trandafiri și tavane pictate, cu auriu și fildeș, cu o revărsare de plante de Florida și covoare pufoase, distanțe imense și acea senzație atotstăpânitoare că totul este destinat să susțină și să învăluie ființa umană în comfort. Să proslăvească trupul; să-l prețuiască; să-l îmbăieze, usuce, pudreze, învesmânteze în satin, să-l aprovizioneze, să-l hrănească. Am fost la Schönbrunn și în Palatul Burbonilor din Madrid și am văzut și acolo toate aceste decorațiuni care simbolizează puterea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
asemuite cu tovarășii acestor adormiți care tocmai au apucat să se ridice în picioare și să se cațere pe stâncile de mai sus. La prima vedere am fi ispitiți să facem o deosebire fundamentală între cele două grupe: să-i proslăvim pe cei care au început să se cațere ca pe autentici atleți și să-i disprețuim pe cei care zac trântiți pe povârnișuri ca pe niște paralitici; dar dacă ne vom gândi mai bine, vom găsi că este mai cuminte
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
am apărut pe scenă tocmai în clipa în care diferiții actori ai scenariului se întâmplă să fie tocmai în pozițiile menționate mai sus. La prima vedere am fi ispitiți să facem o deosebire fundamentală între cele două grupuri: să-i proslăvim pe cei care au început să se cațăre ca pe autentici atleți și să-i disprețuim pe cei care zac trântiți pe povârniși ca pe niște paralitici; dar dacă ne vom gândi mai bine vom găsi că este mai cuminte
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lor abuzivă și opresivă, începând, bunăoară, cu „materialele” care, în preajma sărbătoririi a nouăzeci de ani de la nașterea lui V. I. Lenin, vădesc un cult încă viu (semnatari: Cezar Petrescu, Eusebiu Camilar, Geo Bogza, Maria Banuș ș.a.). În perioadele următoare ele proslăvesc Partidul Comunist, ideologia sa și valorile instrumenta lizate de aceasta în așa măsură încât le-a pervertit în pseudovalori. Spicuirea unor exemple din această puzderie de articole este ilustrativă, criteriul fiind mai degrabă elocvența clișeelor folosite ca titlu. Spre pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
al bolșevicilor exersa o seducție deosebită asupra anumitor spirite: „Atacul său frontal împotriva creștinismului i-a entuziasmat pe cei care îl repudiaseră sau se credeau victimele lui”; • Al Treilea Reich a fost în mod violent antisemit și doctrina care îl proslăvea conducea direct la Dachau sau la Buchenwald, alegerea victimelor apărând mai „ecumenică” de partea cealaltă a „cortinei de fier”; • ipocrizia ambiantă a acționat de asemenea: „Este adevărat, m-am înșelat, dar credeam într-o cauză nobilă” - această justificare este imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și pulbere"; Rațiunea, un ghimpe-n trupul Revelației"*; "patul îngroșat al Revelației cei sumbre"; "Cum să venerăm Zeități necunoscute?"** [*Reason, a thorn in Revelation's side: prin această idee Chatterton pare a fi de partea neoclasicilor și a cartezienilor, care proslăveau rațiunea; totuși, se cuvine să privim această concepție în contextul celorlalte afirmații privitoare la Biserica oficială, care din perspectiva lui Chatterton nu a făcut decît să preia o moștenire pe care nu a înțeles-o și, mai ales, nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm exercițiul seninătății în înfăptuirea oarbă a voinței lui Dumnezeu sub toate formele ei. Mai mult chiar: să ne bucurăm de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excelează, cu panteismul său amoral, ca doctor hedonist, că îndemnul la „reluarea individuală” - o idee a lui Ravachol de mai târziu - face din Willem Cornelisz din Anvers un remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de Hollande l-ar reprezenta pe doctorul inocent... Dar, incontestabil, Jan din Brno îl personifică pe doctorul sadian - fie-mi permis anacronismul! Căci el formulează, până la ultimele lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai ușoare. Pentru că sănătatea trupului funcționează în tandem cu cea a sufletului: cum să trăiești creștinește, să practici virtuțile Evangheliei, să-ți întorci mereu fața spre ceea ce este esențial, dacă trupul nu te susține? în sens contrar dolorismului creștin, Erasmus proslăvește sănătatea, grija de sine, curăția. Simbolistica grădinii presupune o inițiere; florile și fructele au, fiecare semnificație. Astăzi, simpatia voluptuoasă, frumusețea strălucitoare, splendoarea, drăgălășenia sunt mai elocvente dacă-s însoțite de un buchet de flori de iasomie, de trandafiri roșii, de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primește Epistolele lui Pavel Chrysoglotos - o lămpiță, ca să poată, zice Eusebiu, să-și satisfacă pasiunea lui de mare cititor - dar și pentru ca acest mare amator de somn să rămână treaz mai multă vreme; Theodidact primește pene de scris pentru a proslăvi gloria lui Hristos; Uranus are dreptul la niște tratate morale ale lui Plutarh; Nephal primește și el un ceas, el care-și cheltuie timpul cu atâta parcinomie!... Plăcerea se dăruie, dar nu exclude nicidecum edificarea, construirea propriei persoane. Cărțile creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre Cer, despre Idei? Montaigne o face vorbind despre Natură, Pământ, Realitate. Ei se sprijină pe Religie, îl împing în față pe Hristos, și Biserica face la fel? Montaigne crede mai degrabă în Filosofie, în Socrate, în „Librăria” sa. Ei proslăvesc Unul și Eternitatea? Montaigne celebrează ceea ce e Divers, Multiplu, Spart în bucăți, Fragmentat, precum și Timpul prezent. Ei o fac cu ajutorul cărților? Montaigne argumentează cu viața sa. Ei gîndesc dar nu trăiesc? Montaigne gândește și trăiește. Idealiști contra nominaliști, confruntarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din agora Atenei nu era lipsită de picanterie! Pe atunci, ideile pure, idealismul și intelectualismul platonician erau combătute cu argumente mai bune decât discursurile interminabile. -2Elogiul peștelui masturbator. Nu prea-l vedem pe Platon masturbându-se în piața publică! El, care proslăvea meritele tuturor ipocriziilor posibile și imaginabile, n-ar fi ezitat, într-o cetate guvernată după bunele sale principii, să-l bage pe Diogene la închisoare sau chiar să-i ofere o cupă de cucută. Pentru că, după cum ni s-a transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]