289 matches
-
ele, din moment ce sunt mute. Didascaliile precizează însă că marionetele se mișcă, vorbesc, râd batjocoritor, în vreme ce popicele cu cap de om doar țopăie; aceleași manechine își vor manifesta deplina supunere în fața bătrânei Sgricia, vestitoarea sosirii Îngerului ocrotitor al sufletelor din Purgatoriu, prosternându-se dinaintea acestuia, îngenunchind atunci când Îngerul, urmat de cortegiul său de suflete - și ele cu înfățișare de îngeri -, va trece prin spatele peretelui transparent din fundal. De-abia atunci când peretele va redeveni opac, manechinele se vor ridica și se vor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
după care renunță la profit, mulțumindu-se să se laude cu metodele de reflecție care, printr-o bună folosință a rațiunii, a deducției, a supozițiilor și a altor operații filosofice, i-au permis înfăptuirea acestei minuni în fața căreia toți se prosternează... Gusturile sale îl predispuneau mai curând la viața solitară și meditativă. În fundul grădinii, el își amenajase o bojdeucă în care se închidea pentru a reflecta și a-și scrie lucrările. Mai era uneori văzut și plimbându-se prin cimitire, locuri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Orient, înainte de a se răspîndi în Europa. Filosoful denunță prin acest exercițiu ceea ce el însuși numește fanatism, cultul Istoriei transformat în prejudecată a necesității, iluzia faptului împlinit, nevoia de a arăta un respect profund față de realitate, faptul de a se prosterna în fața prezentului. Se ridică împotriva istoricilor realității, expresie prin care pot fi desemnați astăzi specialiștii în uman, în general. Renouvier recunoaște măsura iluzorie a demersului ucronic: istoria alternativă construită de călugăr nu este verosimilă. Mergînd însă pînă la capătul eșecului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe cine sau ce venerează acest personaj, servitor sau călău, pe stăpâna sa, ori capul Sfântului Ioan. Cruzimea apare în prim plan, fără a fi stilizată: sângele se scurge în picuri grei din capul proaspăt tăiat, căzând pe ceafa servitorului prosternat la picioarele Salomeei. Avem aici un detaliu naturalist care imprimă și o durată materială a momentului care succede în imediat decapitarea. Diferența se poate ușor cuantifica prin comparația cu cromolitografia lui Aubrey Beardsley, sau pictura lui Gustave Moreau, unde fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
față de planta care uneori nici nu trebuie atinsă cu mâinile: „În județul Turda, fetele care vor să fie chemate la horă și să se mărite primele, se duc la miezul nopții la locul unde e mătrăguna, se descalță și se prosternă de trei ori. Au adus fiecare câte un ban de argint pe care Îl țin În gură. Se apleacă apoi peste mătrăgună, fără să o atingă cu mâinile și rup câteva frunze cu dinții pe banul de argint. (...dacă duc
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
capitule, se acuzau în mod public chiar și de poluțiile nocturne. Obișnuiau să nu judece niciodată, ci spuneau cu simplitate: «Așa este». Imediat ce vreunul dintre ei era certat de superior sau de un confrate, răspundea îndată: «Mea culpa» și se prosterna adesea la pământ. În acest sens, fratele Giordano, maestrul general al Predicatorilor, a spus că diavolul, apărându-i o dată, i-a spus că această expresie «mea culpa» distrugea tot ceea ce el crezuse că reușise să smulgă de la frații minori, fiindcă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de ultima afirmație a poetului: "De ce i-am considera pe zei demni de a fi onorați, dacă în ei nu există dorința de a ne ajuta? Dacă Jupiter rămâne surd față de cine îl imploră, de ce victima lovită trebuie să se prosterneze în fața templului lui Jupiter?" (v. 24-25). Pentru cei care știu din alte epistole identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios, devine cât se poate de clar. De fapt, poetul afirmă categoric
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-o postură ridicolă și chiar nedemnă. Auzise și el de talentul cuscrului său, dar acum i se părea că nu era vorba de teatru, ci de circ. După un timp observă că, în tot acest scenariu nu s-a prosternat niciodată în fața vizirului, sub pretextul durerii și-a ținut fruntea înălțată și ar fi de discutat ce este mai demn: să vii să te ploconești în fața vizirului și să te târăști în genunchi sau să joci teatru, simulând aproape isteric
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orice muritor. Pletele îi flutură în vânt, săgețile din tolbă îi zornăie, iar marea calmă palpită. După numirea sa ca stăpân al lumii, coboară la Delfi. Templul strălucește în baia de flăcări divine și aure sfinte. Preoții din templu se prosternează în fața sa, felicitându-l pentru numire, urându-i bun venit. -Bun venit slăvite zeu. -Pace, iubire și lumină. Și fie ca acest templu să fie un edificiu al frăției și cunoașterii. Pentru bunătatea sa și libertatea mare dată oamenilor, Zeus
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
femei, aprinzându-le curiozitatea erau ademeniți și atrași de singurătatea adâncimilor de pădure și de dezmățul sinistru al enigmaticelor bacante. Bacantele ajunseră la început de seară în valea ternarei Hecate, împreună cu prizonierii, descălecară. Încolăcindu-și brațele ca șerpii otrăvitori, se prosternară ternarei Hecate. După care începu ritualul dansului. Nude, lascive, atrăgătoare la păcat, preotesele lunii, râdeau și urlau sălbatec, chemând mieroase la dezmăț. Vai de prizonierul care era atras de voluptatea lor. După ritualul împerecherii era aruncat într-un abis fără
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre, nici un fir de iarbă, numai piatră, o dorință stearpă, tăcerea, strigătele lor, limba din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Marile puteri continuă să tragă de perciuni țările mici, cu aceeași voluptate de altădată. Liderii lumii pot avea minte mai puțină, dar să fie barem sănătoasă. În jurul oricărei noi puteri se gudură alți neo țucălari. Politica înseamnă libertatea de a prosterna în fața idolilor pe care ți iai creat. Politica hrănește numeroși analiști bucali. Când este în călduri, politica face pipi pe viețile oamenilor. Multe opțiuni politice sunt stomacale. Cei care suportă greu libertatea sunt asemenea convalescenților care au nostalgia bolii. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
personajul, mergea ca el, perora ca el... Știa și volumele de versuri ale lui Matei Călinescu, își bătuse capul și cu critica lui. Cred că dacă l-ar fi întîlnit cu adevărat pe criticul nostru din State s-ar fi prosternat, pe trotuar, în fața lui. Niciodată n-am întîlnit atî-ta devoțiune însoțită (să fie o marcă a idolatriei?) de atât de puțină înțelegere pentru textele reale. Dincolo de "Zacharias Lichter" nu prea-l interesa literatura. Nu-nțeleg cum Dumnezeu îi căzuse romanul lui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-o și ea a cedat ispitei. Atenție, capcană! Vagina dentata. Păcat al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îi oprimă.298 Lupta de clasă în mitologie nu se oprește însă aici, deoarece divinitățile create de către muncitori și sclavi pentru a-și ușura munca au fost deturnate de către exploatatori și transformate în entități înfricoșătoare, pentru ca cei dintâi să se prosterneze înaintea lor, dar aceștia au conceput alte divinități, opuse celor dintâi, protestatare, care favorizează omenirea (Prometeu, Hou Yi etc.), lumea zeilor fiind o reflectare a lumii oamenilor, cu ideologiile și conflictele sociale aferente: "miturile, ca și alte genuri artistice, reflectă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Quetzalcoatl. Îmi imaginez și scena întîlnirii lui Cortes cu Moctezuma petrecută într-o dimineață de noiembrie. Conchistadorul coborând de pe cal. Și împăratul aztecilor coborând din lectica de aur, în vreme ce slujitorii așterneau în calea lui țesături de bumbac, iar mulțimea se prosterna la pământ. Aceeași mulțime care, câteva luni mai târziu, când Moctezuma, prizonier al lui Cortes, a ieșit pe zidurile palatului să liniștească revolta împotriva spaniolilor, l-a lovit cu pietre și l-a rănit de moarte; aceeași mulțime care a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera noastră e invadată de feromoni. Niciodată corpul ei de infantă frigidă nu m-a excitat atât. Ea știe asta și gângurește amoros ca o fecioară după primul act. Mi se prosternează la picioare după fiecare orgasm. Îmi repetă că nu m-a Înșelat cu nimeni și că eu aiurez culpabilizând-o În mod gratuit. Minte cum ar respira, inventează alte istorii, alte texte și prin aceasta Îmbogățește realul și Îl ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
coborî să arunce gunoiul. La Întoarcere, Își va aminti să pescuiască În sfârșit din cutia poștală ziarul și scrisorile. Și va continua spălând vasele și făcând ordine În frigider, chiar dacă va fi nevoit să amâne schimbatul așternutului. Dar când se prosternă și Îngenunche pentru a căuta mărul pierdut, mai descoperi În spatele găleții jumătate de chiflă, o cutie unsuroasă de margarină și becul ars În timpul penei de electricitate de ieri, trecându-i În aceeași clipă prin minte ideea că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gâtul ca să fie măcelărit? Și Annette, domnule apărător al moralității? Ce i-ai făcut azi? Ea, care a avut Încredere În tine de la prima vedere? Care a crezut cu naivitate că o vei salva, ca o țărancă necăjită care se prosternează la picioarele omului lui Dumnezeu În vreo mânăstire pravoslavnică și Își deschide sufletul În fața lui. Singura femeie din viața ta care ți-a zis frate. Niciodată nu ți se va mai oferi un asemenea dar, ca o femeie străină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dispărut. Spuneți un cuvânt. Dați doar un semn mic, o aluzie, un capăt de ață, o clipire din ochi, și În clipa aia mă ridic și plec. Nu Întârzii nici măcar să-mi schimb cămașa. Mă scol și plec. Acum. Mă prosternez la picioarele tale. Cad În transă cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici să citească, a refuzat să-și piardă speranța. După ce medicii i-au spus că fiul ei nu mai avea nici o șansă și că doar o minune din ceruri Îl mai putea salva, femeia s-a dus și s-a prosternat la picioarele unui rabin celebru din Bnei Brak1. Rabinul a sfătuit-o să angajeze un anumit tânăr religios, cunoscut ca retardat mintal, care să-i citească la ureche copilului, zi și noapte, o anumită pagină din Zohar 2 despre Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
strada Țfania. Acceptă deci cu mulțumiri câteva broșuri ilustrate, cu itinerarele excursiilor organizate pentru grupurile de păstrători ai tradiției. Dintr-una din ele, scrisă În ebraică, idiș și engleză, află că, grație ajutorului Domnului Atotputernic, oamenii se puteau din nou prosterna la mormintele „sfinților venerați“ din Ungaria și Polonia, puteau vizita „locuri sfinte distruse de opresori, fie-le numele șters din cartea vieții“, și totodată se puteau bucura de „frumusețile lui Iafet, care lărgesc orizonturile umane“ - totul Într-o atmosferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și am sorbit din pahar. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. 6 — Măiculiță, doamne, veni coana redactoreasă de modă În persoană?! a țipat Jill cu prefăcută afectare când a deschis ușa. Hai Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte-ți. — Redactoare de modă? am pufnit eu. Aiurea, mai degrabă neștiutoare de modă. Bun venit Înapoi În lumea civilizată. Am strâns-o la piept Într-o Îmbrățișare Înfocată care mi s-a părut că a durat zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire. Nu e așa, Albert rosti el cu dezmierdare că tâlcul acestei pravile umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]