7,270 matches
-
că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată (la propriu!): când se culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât o femme auto- fatale, iar protagonistul observă propensitatea ei de a se distruge (" Cred că vrea să moară" spune Jeffrey despre ea). Personaje feminine masochiste s-au mai văzut, dar Dorothy face din ea însăși o mascaradă a feminității. Se oferă pe ea însăși ca un
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
s-a încercat deja o interpretare - a Laurei Mulvey - bazată pe deja clasicul scenariu oedipian, cu Dorothy în locul mamei (substitut), Frank ca tată pre-oedipal și, evident, Jeffrey în rolul fiului. Dar această interpretare suferă de un anacronism major: din visul protagonistului se poate deduce că el se identifică cu mama (Dorothy) - ceea ce, în termenii lui Freud, este unul dintre posibilele efecte ale depășirii complexului oedipian. Și totuși, modul în care Frank o tratează pe Dorothy face să fie clar că el
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
comentariile negative, privitoare mai ales la megalomania camilpetresciană. Scepticismul criticului față de scriitor (exprimările sale reticente sunt foarte clare în legătură cu poetul, dramaturgul și publicistul) e oarecum paradoxal, dacă ne gândim că E. Lovinescu miza pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Relațiile celor doi, nici cele strict umane, nici cele literare, nu au fost dintre cele mai bune. Datorită defectelor omului Camil Petrescu, marcat de o excesivă mândrie personală despre care au depus mărturie
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
lui Petre Stoica este cea a începutului deceniului șapte, cînd scriitorii se întîlneau la "Cireșica" sau la "Mon Jardin", vinul era ieftin, mîncarea din belșug, iar porțile liberalizării păreau să se deschidă și pentru lumea literaturii. Nici unul dintre cei cincisprezece protagoniști ai cărții lui Robert Șerban nu seamănă cu celălalt, fiecare confesiune are doza ei de relevanță, din fiecare este ceva de învățat. Categoric autorul are stofă de reporter, el știe care sînt butoanele pe care trebuie să apese pentru a
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu dirijor cu tot, la nivelul scenei. Cortina se închide repede și Leporello este în fața ei cu vesta lui de valet bună pentru toate vremurile și pentru proiectul unui alt stăpân. Revin alături de el toți protagoniștii în haine de seară. Nu este încă faimosul sextet controversat de atâtea ori pentru că nu ar fi fost nevoie de el după moartea lui Don Giovanni. Cum s-ar spune, cu vorbe pe care să le înțeleagă toată lumea, "o dăm
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
de cînd era studenta lui Ion Cojar - pe Anne-Marie Ziegler-Mama...Actori bine pregătiți, cu sensibilități diferite, care știu să lucreze împreună, deși sînt angajați fiecare în alt teatru și știu, în același timp, să-și susțină, unul-altuia, recitalurile, momentele de protagoniști. Și Liliana Pană-Arta Popescu, o apariție care se naște firesc din jocul celorlalți și care urcă tensiunea, rigoarea, emoția la cote remarcabile. Mă uit pe geam. Ne apropiem de capătul cursei. Geamurile sînt complet aburite acum. Ce idee, ce călătorie
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
MAN sau înscris pe orbita exterioară a CC-ului. Idealul de mărire i se vărsa în ambiguitatea unor fabulații feerice. Astfel, nu s-a dat în lături a derula în fața unei doamne, la restaurant, un veritabil roman senzațional, avîndu-l ca protagonist: "tocmai sosise din Spania, trimis de Rezistența de aici; de aceea lipsise atît de mult. Peste alte luni se întorcea din Anglia - era cît pe ce să fie prins în Ungaria sau în Iugoslavia". Lui Dan Ciachir i-a povestit
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Olivotto E incredibil de amuzant faptul că, în zilele noastre, filmele de artă încearcă să se deghizeze în comerciale. Să luăm ca exemplu Fata cu cercel de perlă, o excelentă noutate DVD și video. Imaginea de pe copertă îi prezintă pe protagoniști foarte aproape, într-o ipostază senzuală, de altfel inexistentă în film; explicația, tot de pe copertă, ne informează că "frumusețea inspiră obsesie". Vezi lungmetrajul și rămâi cu întrebarea pe buze: care obsesie?! Iar cireașa de pe tort apare în momentul când producătorul
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
cinefile au compensat inconvenientele, așa că urăm viață lungă BiFESTului! Iată că și regizorii "de artă" fac sequeluri; ultimul film al regizorului hongkonghez Wong Kar Wai (difuzat la BiFEST) e elementul final al unui triptic, în sensul că 2046 continuă destinul protagonistului din O iubire imposibilă, aducând și personaje din Days of Being Wild (1991). Legătura dintre filme e foarte strânsă, iar plăcerea vizionării lui 2046 depinde de cât de mult vă amintiți din O iubire imposibilă. Dacă l-ați văzut recent
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
cu încetinitorul, cu puține fade-uri care să sincopeze "acțiunea". Filmul spune povestea a doi vecini, Su Li Zhen, doamna Chan (Maggie Cheung), și domnul Chow (Tony Leung), care descoperă că soții lor au o aventură. Petrecând mult timp împreună, protagoniștii sunt atrași unul de celălalt, dar își reprimă sentimentele ca să nu ajungă în situația penibilă a soților lor adulteri... Cel puțin pe ecran, iubirea lor nu se consumă; mai târziu, îți vine greu să crezi că cei doi au întreținut
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
conexiunea dintre scene (dintre care unele se repetă) e eliptică. Mizanscena e înecată de culori saturate, roșu, galben și maro. Mișcările camerei sunt elegiace în hipnotismul și încetineala lor. O singură dată camera se mișcă rapid: în scena în care protagoniștii iau cina într-un restaurant și joacă roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată a soțului sau soției. Figurile consorților nici nu apar pe ecran, auzi doar o voce sau le vezi doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
care cineva vorbește la telefon, dar e filmat într-o oglindă în care se reflectă doar corpul, nu fața - ceea ce e perfect adecvat jocului minimalist al actorilor. De altfel, există numeroase cadre în care de-abia deslușești expresia facială a protagoniștilor (sunt filmați de peste umăr), tocmai pentru a păstra un aer de mister și incomprehensibilitate, alimentat și de anumite trucuri de montaj. Filmul e lipsit de coeziune, pare încă neterminat (ca și la prima difuzare la Cannes), are suișuri și coborâșuri
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
își încheie aproape toate discursurile cu proclamarea necesității de a fi nimicită capitala dușmană, inima puterii punice, Plaut se oprește asupra tipului comic al negustorului cartaginez, fiind frapat mai ales de sonoritățile barbare ale limbii punice, Cicero îl alege drept protagonist al dialogului filozofic De republica pe Scipio Emilianul care expune rațiunile distrugerii cetății inamice, Cornelius Nepos inserează între biografiile oamenilor iluștri medalioanele dedicate generalilor Hamilcar și Hanibal, Ovidiu imaginează într-una din epistolele elegiace ale eroinelor sale apelul adresat lui
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
vrut să o găsesc tocmai în acea Europă devastată de război...") - oferă o posibilă cheie de interpretare, punând într-o cu totul altă lumină evenimentele narate. Așa ne putem explica, de pildă, dinamismul de roman picaresc al întâmplărilor ai căror protagoniști sunt Grecul sau Cesare, prezența detaliilor picante sau caricaturale din portretele infirmierelor poloneze Hanka și Jadzia sau exotismul calm al atmosferei din pădurea de lângă Starîe Doroghi. Din cele spuse până acum nu trebuie să se înțeleagă însă că dramatismul ar
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
roman picaresc. Dacă ar fi să ne menținem în sfera analogiilor cu producțiile cinematografice (de altfel cartea lui Primo Levi a beneficiat în 1997 de o ecranizare bine primită de public, semnată de regizorul Francesco Rosi și avându-l ca protagonist pe John Turturro), am putea situa Armistițiul pe de o parte, să spunem, între La vita č bella al lui Benigni și Train de vie al lui Mihăileanu, pe de alta lângă Pianistul lui Roman Polanski. Mai aproape, totuși, de
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
speriată de lumină sau cu un pește de pradă scos din mediul său natural. Portretul acestui personaj ieșit din comun se nuanțează treptat, alte și alte însușiri ieșind la iveală pe parcursul povestirii. Din întâmplările petrecute la Cracovia, al căror principal protagonist este, ne dăm seama, de pildă, că "filosofia" lui se rezumă la un cod mercantil și la câteva axiome (de tipul "omul e lup pentru om"), împrejurare care îl transformă într-un "negociator" redutabil atunci când vine vorba de încheiat afaceri
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
și-a adaptat scenariul), aceasta era și soarta unuia dintre personaje. Bertolucci alterează acest fapt, iar decizia e inspirată, reducând din dramatism. Aceasta nu e singura deosebire dintre cele două filme; în Ultimul tango... exista doar apartamentul, plus cei doi protagoniști, și tensiunea dintre ei era unicul focus. Deși păstrează aceeași atmosferă claustrofobică, Visătorii are și o pretenție adiacentă: macrocosmul redus la microcosm. Gemenii francezi (Theo și Isabelle) și adolescentul american, Matthew, cu care coabitează într-o manieră agorafobă, constituie microcosmul
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
tensiunea destructivă. Camera trece peste nudurile lor cum trece peste mobilă în mișcarile de travling de parcă te-ar invita să asiști la un incident, nu să înțelegi dinamica unui cuplu incipient. Acesta e un paradox regizoral, deoarece camera din proximitatea protagoniștilor invită de obicei la participarea spectatorului, nu la distanțarea lui. Relația dominantă dintre cinematografie și mizanscenă e reversată în lungmetrajul lui Bertolucci din 1990, Ceaiul în deșert. De data aceasta, regizorul lasă decorul natural (Africa de nord, Sahara) să-și
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
știu dacă autorii cărții au aflat că pregătește chiar un doctorat în teologie). Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș fac o excelentă radiografie a evoluțiilor de pe scena politică românească a ultimilor patru ani. Cîteva dintre portretele în mișcare ale unora dintre protagoniști sînt antologice (Adrian Năstase, Octav Cozmîncă, Petre Roman, Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Șerban Mihăilescu, Mircea Geoană), iar unele asocieri sînt pe cît de surpinzătoare pe atît de relevante (legăturile cu vechiul sistem ale lui Năstase, Vadim și Stolojan; comparația
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
păreau a se fi epuizat. Din perspectiva sa, faptul aparent insignifiant, derizoriu, poate căpăta o semnificație demnă de reținut. Amintirea amprentelor luate la un serviciu de pașapoarte poate declanșa, ca în capitolul II, o întreagă reflecție asupra "crimei" de care protagonistul s-ar simți vinovat; o întrebare ce vine în minte în secvențele următoare, privind trăirea autentică sau nu a vieții, conduce spre o lume de obiecte depozitare de timp, insinuând sentimentul abandonului și al singurătății - o veche umbrelă uitată într-
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Michaela Niculescu Michaela Niculescu: Citesc în ziarele străine despre un român care a făcut scandal în Occident, Imprimatur, de Rita Monaldi și Francesco Sorți, și căruia îi urmează un al doilea, Secretum. Protagoniști sunt nici mai mult nici mai puțin decât "Papă, ereticii și Anglia". Pare fascinant, mai ales că a fost asemănat cu Numele Trandafirului de Eco. Vlad Zografi: Depinde ce cauți: În român găsești o poveste polițista, o cronică a secolului
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
evident, nu putea fi doar o biografie: se inserează în interviu materiale filmate în al doilea război mondial și în războiul din Vietnam, convorbiri telefonice între McNamara și Johnson, fotografii, apariții publice ale secretarului, etc. Revelația filmului e faptul că protagonistul s-a opus războiului din Vietnam, care la acea vreme era numit în S.U.A "războiul lui McNamara"; rolul presei în această distorsionare e auto-evident în imagini. Violența exercitată de statul american e la fel de paradoxală ca cea la nivel
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
a literaturii, măcar de un real talent. Soarta avangardei, care a vrut să schimbe regulile jocului literar, a fost de a supraviețui ca o excepție care le confirmă. Avangarda românească (1912-1945) a cunoscut trei valuri succesive, destul de bine conturate, deși protagoniștii sînt uneori aceiași. Cel dintîi este al lui Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Ștefan Roll, avînd un precursor în Urmuz, și este legat de revistele Contimporanul, 75 HP sau Punct, promotoarele constructivismului (cubismul literar) și pictopoeziei. Tzara și Vinea
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
ivoriu a corpurilor zbătute ca două fulgere încopciate." Dintre cele trei, Luntre și punte este singura narațiune valabilă, cu un personaj urmuzian, sesizat de G. Călinescu, Domnul-cu-servieta, sau, de ce nu, kafkian, și pe care Alexandru George îl va evoca împreună cu protagonistul din Bercu Leibovici de Al. O. Teodoreanu, cînd va încerca să explice sinuciderea din Inspecțiune de Caragiale. Romanul postum Lunatecii (1965) este mai obiectiv și mai cuminte, însă teribil de demodat, cu un Oblomov român în centru, după cum s-a
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
pe care Mircea Eliade l-a desemnat drept legatarul său testamentar ( asasinat în condiții nici astăzi elucidate în mai 1991), este susceptibil să ofere răspuns la foarte multe întrebări esențiale pentru risipirea misterului ce continuă să învăluie destinele celor doi protagoniști, la mai bine de un deceniu de la dispariția lor. Relația dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu a fost una cu totul specială, iar corespondența dintre ei îi poate pune cel mai bine în lumină natura, pentru că ea presupune o
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]